A apărut ”Istoria monahismului românesc”
De curând a ieşit de sub tipar primul volum din ”Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent” (Bucureşti, 2014), lucrare monumentală, editată de Academia Română şi Patriarhia BOR. Concepută în 3 volume, trilogia vieţii monahale din spaţiul românesc se vrea o Biblie a monahismului autohton, mai ales că editorii au anunţat că volumul al treilea va cuprinde un repertoriu cu toate schiturile şi mănăstirile din România. Deşi este scrisă de un colectiv de teologi şi profesori universitari, informaţiile despre monahismul vrâncean sunt lapidare, inexacte, iar maniera în care sunt prezentate datele şi informaţiile despre rolul celor mai importante aşezăminte monahale din judeţ arată ignoranţa de care a beneficiat monahismul vrâncean în iconomia acestui volum. Nu mai spunem nimic despre vetusteţea bibliografiei citate atunci când se vorbeşte despre un aşezământ monahal local oarecare. În cele peste 1.000 de pagini, aşezămintele monahale din Vrancea abia sunt citate de vreo 20 de ori, cel mai important moment spiritual ortodox postbizantin petrecut pe pământ românesc, respectiv neoisihasmul, este amintit vag, iar numele părintelui neoisihamsului pe pământ românesc – Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului - este citat numai de 2 ori (p. 20 şi p. 460). Singura personalitate din Vrancea onorată în acest volum este arhimandritul Benedict Ghiuş, acest Sfânt al închisorilor din Pufeşti, căruia îi sunt dedicate, în mod miraculos, 2 pagini. Deşi în Vrancea există o elevată emulaţie teologică, informaţiile trimise de aceşti aşa zişi teologi locali colectivului de autori care au redactat primul volum sunt quasi inexistente. Să sperăm că pentru volumul al treilea, aceşti aşa zişi teologi locali vor trimite informaţiile necesare, ca viaţa monahală din judeţ să fie cuprinsă în lucrare. Dincolo de acest aspect subiectiv, care ne priveşte pe noi, vrâncenii, lucrarea apărută într-o ediţie de lux umple un gol în bibliotecile de specialitate şi merită citită. (Valentin MUSCĂ).