Hoţul care fură orice: fan, roşii, şuruburi, tablouri şi lanţul de la vacă
Mai mult, cand a fost audiat, bărbatul, de loc din Vrîncioaia, s-a dat singur “în primire” şi le-a spus oamenilor legii şi despre fapte care nu fuseseră încă reclamate. Prima dintre isprăvile mocanului a fost cea din iulie 2013. Acesta a intrat pe proprietatea unui consătean de unde a cosit fanul pe care l-a luat ulterior şi l-a dus acasă, în şopron. În august, s-a gandit că cel pe care îl lăsase fără fan are o tarlă (n.r.- locuinţă cu caracter sezonier aflată preponderant în zonele de munte). Miron a intrat în respectiva tarlă şi a plecat cu aproape tot ce a găsit: de la unelte, şuruburi, o talangă pană la hăţurile şi căpăstrul cu care proprietarul îşi înhăma calul. I-a fost aşa drag de consăteanul său motiv pentru care a mai intrat încă o dată, de data aceasta în locuinţa acestuia, de unde a luat o sacoşă în care se aflau roşii, două becuri dar şi o paine. Hoţul a mai vrut să repete isprava la circa o lună distanţă, cand a încercat să ia o altă sacoşă cu mancare, însă a fost surprins de proprietar. Tot în august şi-a încercat norocul la o altă locuinţă: de unde a plecat cu o căciulă, mai multe articole vestimentare şi cateva tacamuri. Fiindu-i foame, dar şi mare iubitor de artă, hoţul a mai sustras, tot în luna august, ouă, dulceaţă şI un tablou. Pentru că nu erau acri şi îi erau la îndemană, omul s-a mai “agăţat” şi de o sacoşă cu struguri pe care a luat-o tot din curtea unui consătean. Nici lanţul cu care era legată o vacă la faneaţă nu i-au fost de prisos omului care şi l-a însuşit, la fel cum a procedat cu o pereche de balamale, dar şi cu două unelte de grădinărit. Pe 20 octombrie 2013, Luca Miron a fost surprins pe cand încerca să îşi mai facă rost de ceva de-ale gurii şi, cel mai probabil, şi de alte lucruri care, de asemenea, nu i-ar fi prisosit. Cand a fost “ghicit” de oamenii legii, Miron a spus cu seninătate cam tot ce a luat şi de unde! Aşa au aflat oamenii legii că al lor “client” mai intrase şi prin alte case, unde părţile vătămate ori nu aflaseră ori nu au mai depus plangere. (Gabriel SAVA)