Politică

Cu ocazia Zilei Eroilor, Ambasada României în Rusia a sfințit monumentele ridicate în memoria prizonierilor români de război

Ziarul de Vrancea
8 iun 2019 734 vizualizări

Vrânceanul Vasile Soare, ambasadorul României în Federația Rusă, a organizat marcarea într-un mod special a Zilei Eroilor, prin sfințirea celor șapte monumente ridicate în diverse zone ale țării în memoria prizonierilor români de război din Al Doilea Război Mondial.

Pelerinajul pe la aceste monumente însumează nu mai puțin de 5000 km, prin regiuni prin care nu se știe când vor mai ajunge oficiali români. Ambasadorul Vasile Soare s-a remarcat în ultimii ani prin descoperirea istoriei prizonierilor români de război care și-au pierdut viața în Rusia și la inițiativa acestuia au fost înființate cimitire pentru înhumarea rămășițelor acestora. ”Ziarul de Vrancea” vă prezintă în continuare povestea sfințirii a patru din aceste monumente, relatată de ambasadorul Vasile Soare pe pagina sa de socializare, cu date istorice, dar și despre situația actuală, urmând ca în perioada următoare să continuăm cu sfințirea celorlalte trei monumente.

Prima slujbă de sfințire și de pomenire a fost oficiată la Ceobakovo

Pentru marcarea în acest an a Zilei Eroilor Neamului/ Înălțarea Domnului am pornit cu mașina într-un țur de forță de aprox. 5000 de km prin Federația Rusă pentru a sfinți șapte monumente ridicate în 2018 de statul român (prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor) în memoria prizonierilor români de război care au murit în lagărele sovietice din diverse regiuni ale Rusiei în anii 1941-1952. Sunt însoțit în această misiune-pelerinaj de colegul meu Ilie Schipor și neobositul Părinte Ștefan Stanciu de la Parohia Ghencea din București, care, cu binecuvântarea PF DANIEL, de 6 ani răspunde chemării noastre și ne însoțește în toate activitățile de comemorare a militarilor români care și-au găsit sfârșitul în Rusia-în război și prizonierat. Primul popas l-am făcut pe 3 iunie 2019 în loc. Ceobakovo, raionul Tutaev, regiunea Iaroslavskaia, unde în anii 40-50 a existat Spitalul Special NKVD nr.5363 pentru prizonieri străini de război. Monumentul nostru a fost amplasat în cimitirul multinațional din afară acestei localități, alături de însemne comemorative ale prizonierilor germani și unguri. Am beneficiat de sprijinul Biroului Relații Externe al Patriarhiei Ruse, fiind întâmpinați de episcopul de Ribinsk, IPS Veniamin, dar și de reprezentanți ai autorităților locale. După ce am prezentat celor prezenți date de care dispunem despre cei aprox. 30.000 de prizonierii români morți în Rusia (aici sunt înhumați 6), Părintele Ștefan Stanciu a oficiat slujbă de sfințire a monumentului și pomenire a militarilor noștri morți departe de Țara și familii, fiind sprijinit și de episcopul Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a cântat Hristos a Înviat în română și rusă, după care cu toții am păstrat un moment de reculegere și la monumentele german și ungar din apropiere. După ceremonie, am vizitat Biserica din localitatea centru de raion Tutaev, din sec. XVII, care adăpostește icoane vechi de o valoare inestimabilă.

La Mihailovo, unde a fost sfințit al doilea monument, au murit 105 prizonieri români

Am continuat turul nostru comemorativ prin Rusia și, pe 4 iunie 2019, după câteva sute de km, am ajuns în satul Mihailovo, raionul Iurevets, din regiunea Ivanovo, unde am făcut al doilea popas. Aici, în anii 40-50, a existat Lagărul NKVD nr.185 pentru prizonieri de război străini, în care s-au aflat militari de 11 naționalități, printre care și câteva sute de români. În total, în timpul detenției în acest lagăr, au murit 376 de prizonieri străini, dintre aceștia 105 fiind români, care au fost înhumați într-un perimetru la câteva sute de metri distanță de fostul lagăr, într-o pădure de mesteceni. Conducerea raionului ne-a confirmat existența aici a acestui lagăr în anii 40, ulterior pe acel loc construindu-se o școală de mecanizatori pentru agricultura. Monumentul nostru a fost amplasat în 2018 în acest perimetru, alături de o cruce și o placă în memoria prizonierilor unguri. La sosirea în localitate, am fost întâmpinați de preotul paroh Maxim, de conducerea raionului și localității și de câțiva enoriași de la biserică. Programul a decurs la fel – o prezentare de către subsemnatul a situației prizonierilor români de război în Rusia și a semnificației Zilei Eroilor, care în România coincide cu Ziua Înălțării Domnului; o scurtă slujbă de sfințire a monumentului și pomenire nominală a celor 105 prizonieri români de război morți și înhumați la Mihailovo, săvârșită de Părintele Ștefan Stanciu din București (parohia Ghencea), la care a contribuit și preotul rus. S-a cântat Hristos a Înviat în limbile română și rusă, apoi cei doi preoți au stropit cu apa sfințită și monumentul ungar din același perimetru. Înainte de plecare am vizitat biserica din localitate și am mulțumit localnicilor care ne-au fost alături la momentul de comemorare a prizonierilor români.

La Usta își duc somnul de veci peste 100 de români

În ziua a treia a pelerinajului nostru pe traseul de 5000 de km prin Federația Rusă pentru a sfinți 7 monumente ridicate în 2018 de statul român (prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor) în memoria prizonierilor români de război morți în lagărele sovietice din diverse regiuni ale Rusiei în anii 1941-1952, am traversat cursul superior al fluviului Volgă și am ajuns la Usta, localitate în raionul Ureni, regiunea Nijegorodskaia (cca.1200 km de Moscova). Însoțit în această misiune-pelerinaj de colegul meu Ilie Schipor, cu care de ani de zile cercetăm destinul prizonierilor români, și de Părintele Ștefan Stanciu de la Parohia "Sfinții Arhangheli" din Ghencea/București, am găsit într-o stare bună cimitirul unde-și dorm somnul de veci peste 800 de prizonieri străini de război (21 de naționalități), din care 99 de români. Alți 20 de prizonieri români sunt înhumați într-un alt cimitir din această localitate (str. Belyaev, neamenajat încă), în care în anii 40-50 a funcționat Spitalul Special NKVD nr.2851, unde ajungeau prizonierii de război străini slăbiți și bolnavi din anumite lagăre din regiune pentru tratament. Am fost întâmpinați la Usta de către preotul paroh Valerii din eparhia Ureni și de fostul primar al localității, care ne-a oferit detalii despre amenajarea în timpul mandatului sau (anii 90) a acestui cimitir multinațional în actuală configurație și despre existența celuilalt loc de înhumare ("cimitirul nou") a prizonierilor străini încă neamenajat. Au fost prezenți de asemenea doi jurnaliști de la o publicație locală/raională, cu care m-am întreținut câteva minute. După prezentarea de către subsemnatul a scopului deplasării noastre și a câtorva date despre soarta prizonierilor români ajunși în lagărele sovietice din zonă, preotul Ștefan Stanciu a săvârșit slujbă de sfințire a monumentului românesc, după care i-a pomenit pe fiecare dintre prizonierii români care sunt înhumați în acest cimitir și în cel neamenajat (în total 119). Preotul local s-a alăturat de asemenea rugăciunii noastre, iar fostul primar ne-a arătat în teren că suprafața în care au fost înhumați prizonierii străini din "cimitirul vechi" de la Usta este cu mult mai extinsă, astăzi această fiind acoperită de vegetație abundență. După încheierea momentului comemorativ la cimitir, am făcut o vizită actualei conduceri a Administrației localității, care ne-a prezentat date documentare despre fostul Spital Special în care au ajuns prizonierii de război străini, locul unde a existat acesta până în anii 60 și câteva fotografii vechi cu spitalul și cimitirul vechi. De asemenea, ne-a arătat câteva clădiri istorice din lemn din apropiere unde în anii 40-50 a funcționat "comandamentul" și secțiile Spitalului Special-astăzi locuințe. Le-am mulțumit tuturor localnicilor pentru deschiderea cu care ne-au întâmpinat și sprijinit în organizarea comemorării, rugându-i să păstreze în continuare în bune condiții cimitirul prizonierilor de război străini de la Usta.

Monument sfințit la Mojga în memoria a peste 400 de prizonieri români

În a patra zi (6 iunie 2019) a turului nostru în scop comemorativ pe traseul de 5000 de km prin Federația Rusă pentru a sfinți 7 monumente ridicate în 2018 de statul român (prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor) în memoria prizonierilor români de război morți în lagărele sovietice din diverse regiuni ale Rusiei în anii 1941-1952 (Înălțarea Domnului/Ziua Eroilor), am străbătut cu mașina alte câteva sute de kilometri și pe seară am ajuns în orașul Mojga, în Republica Udmurtia. Potrivit datelor din arhivele ruse, în această republică autonomă a F. Ruse, situată între Volga și Urali, în anii 40-50 au existat mai multe lagăre pentru prizonieri de război străini. 407 prizonieri români (inclusiv 3 civili) au murit în timpul prizonieratului în Udmurtia, fiind înhumați în 5 cimitire multinaționale, cel de la Mojga fiind cel mai mare - aici sunt înhumați 1893 prizonieri străini de război (cca.30 % din numărul total înhumați în această republică), morți în Spitalele Speciale NKVD 3880 și 5888 amplasate în zonă, între aceștia 222 fiind prizonierii români.   Însoțit de colegul meu Ilie Schipor, cu care de ani de zile cercetăm destinul prizonierilor români, și de Părintele Ștefan Stanciu de la Parohia "Sfinții Arhangheli" din Ghencea/București, am fost întâmpinați la Mojga/Udmurtia de preotul paroh Antonin și, surpriză, de o basarabeancă care trăiește aici de peste 30 de ani și care a fost extrem de bucuroasă să ne salute și să vorbească cu noi într-o frumoasă limbă română - Viorica Palienco, absolventă de filologie română la Chișinău, care în prezent activează în consiliul parohial local.  Subsemnatul a prezentat gazdelor scopul deplasării noastre și date despre soarta prizonierilor români ajunși în lagărele sovietice din zonă, iar preotul Ștefan Stanciu a săvârșit slujbă de sfințire a monumentului românesc, după care i-a pomenit pe fiecare dintre cei 222 de prizonieri români care sunt înhumați la în acest cimitir de la Mojga. Preotul local a participat de asemenea la ritualul sfințirii monumentului prizonierilor noștri, iar la finalul momentului comemorativ la cimitir ne-a invitat să vizităm biserică unde slujește și ne-a oferit un ceai.  Am mulțumit gazdelor din Mojga  pentru că ne-au fost alături la pomenirea prizonierilor  de război care și-au găsit somnul de veci  orașul lor  și i-am rugat  le păstreze memoria  locul de înhumare  demnitate,  spiritul tradiției noastre creștine comune.

Dumnezeu să-i odihnească pe militarii români care au murit departe de țară și de cei dragi în anii 40 – 50! Veșnică pomenire eroilor neamului românesc!


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.