Politică

Astăzi despre Nicolae Carandino

Ziarul de Vrancea
15 feb 2020 1447 vizualizări

Nicolae Haralambie Carandino (n. 19 iulie 1905, Brăila - d. 16 februarie 1996) a fost un ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător și memorialist român. A doua zi după 23 august 1944, N. Carandino a primit din partea lui Iuliu Maniu ”ordinul” de a edita noua ediție a ziarului ”Dreptatea” (care a fost interzis în timpul administrației mareșalului Antonescu). Sub coordonarea lui N. Carandino, ”Dreptatea” a fost cel mai important ziar al opoziției democratice anticomuniste, fiind însă interzis de două ori de către noile autorități, aflate în subordonarea sovieticilor.

Nicolae Carandino a fost internat în Lagărul de la Târgu-Jiu în (1942). Arestat în 1947, ca urmare a ”înscenării de la Tămădău”, anchetat, judecat în cadrul procesului fruntașilor Partidului Național-Țărănesc. Condamnat în același an la 6 ani temniță grea, 2 ani de degradare civică, confiscarea averii și 1.000 de lei cheltuieli de judecată. În închisoarea de la Sighet, N. Carandino l-a îngrijit pe Iuliu Maniu în ultimele luni de viață, fiind martor la agonia și moartea sa; marele politician i-a împărtășit ”testamentul politic” și ”testamentul religios”, publicate în cartea sa de memorii,Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste.

A fost deținut 9 ani în închisorile din Galați, Sighet și București. Domiciliu forțat, până în 1962, în Bărăgan, la Bumbăcari și Rubla.

După o tăcere de aproape 19 ani, revine în presă cu numeroase cronici teatrale, plastice și traduceri.

Memoriile sale de după 1944 au circulat ca samizdat în mediile literare din țară, fiind publicate pentru prima dată în volum la editura „Dreptatea“ din New York, sub titlul „Zile de istorie“ (1986). După cum a explicat Paul Lăzărescu, prietenul lui Carandino și deținătorul manuscrisului originar, ”Zile de istorie” nu era titlul dat de autor, care a intitulat lucrareaNopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste (vezi ediția îngrijită de Paul Lăzărescu și publicată în 2017 de către Fundația Academia Civică).

Cuprins

Studii

    Liceul „N. Bălcescu“ din Brăila (1923)

    Licența în drept la București (1926)

    Trei ani de studii de doctorat la Paris

Debut

    În Franța la revista „1930“ (1930),

Activitate profesională

    Prim-redactor la „Facla“ (1930 - 1938)

    „Credința“

    „Lumea românească“

    „Reporter“

    „Azi“

    „Floarea de foc“

    „Dimineața“

    „Curentul“

    „Rampa“ (redactor șef, 1942 - 1945)

    „Bis“ (redactor șef, 1941 - 1942)

    Vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1938 - 1944)

    Director al Teatrului Național din București

    Director general al teatrelor și operelor (1945)

    Redactor șef și director la „Dreptatea“ (1945 - 1947)

Pseudonime

    Ajax („Cuvîntul“, între anii 1926 - 1928 și „Facla“, cu Ion Vinea, pînă în 1934. După acest an, pseudonimnul Ajax a fost folosit la „Facla“ numai de N. Carandino)

    Ali-Baba

    Antipater

    Argoman (la „Săptămîna culturală“, 1971)

    Aster

    Asterisc

    N. Car.

    Cara-Onid

    N. CRD.

    N. Grecu

    Kalvincar (ultim ul cu Ion Vinea și L. Kalustian, la „Facla“)

    Nekar

    Richard inimă de leu

    Traian Nicodim

    – trei – (ultimul cu Oscar Lemnaru, Badea Marinescu și C. Panaitescu, la „Facla“)

Volume

    „Viața de glorie și pasiune a marii cîntărețe Darclée“, București 1939

    „De la Electra la Dama cu Camelii“, București 1971

    „Autori, piese și spectacole“, București 1973

    „Actori de ieri și de azi“, Cluj 1973

    „Radiografii teatrale“, București 1976

    „De la o zi la alta“, I, București 1979

    „Teatrul așa cum l-am văzut (1935 - 1946)“, București 1986

    „Nopți albe, zile negre“, memorialistică, București 1992; N. Carandino, Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste, ediție îngrijită de Paul Lăzărescu, note de Andrea Dobeș (București: Fundația Academia Civică, 2017);

    „Rezistența - prima condiție a victoriei“, articole politice apărute în „Dreptatea“ (1944 - 1947), București 2000

Traduceri

    M. Raval – „Istoria Parisului“, București 1942

    Sophocles – „Electra“, București 1974

    Ioanna Tsatsos – „Jurnal de ocupație“, București 1980

    E. Averoff-Tossitza – „Cînd zeii ne binecuvîntau“, București 1981

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.