Corneliu Condurache: La mulți ani, domnule Tîlvăr și mulțumesc pentru acest interviu.

Angel Tîlvăr: La mulți ani dumneavoastră și cititorilor dumneavoastră! Și eu vă mulțumesc pentru interesul pe care mi-l arătați.

Corneliu Condurache: O să intru abrupt în substanța interviului: 1. Care au fost momentele cele mai importante pe plan extern și intern în anul 2025?

Angel Tîlvăr: Pe plan extern, războiul din Ucraina a continuat să fie în centrul atenției. Noua administrație instalată la Washington a determinat mecanisme de poziționare la nivelul tuturor țărilor. Una din mize a fost felul în care lumea liberă urma să sprijine Ucraina. De asemenea, un element important îl reprezintă reașezarea sau, dacă vreți, reconsiderarea autorității diferitelor instituții integrate cum ar fi ONU sau TPF. Orientul Mijlociu, Gaza: alt subiect de preocupare globală. România avea cetățeni în regiune și s-au făcut eforturi mari, la care a contribuit și ministerul pe care l-am condus, pentru repatrierea în siguranță a celor care au făcut această solicitare.

Nici UE nu a fost și nu este scutită de lipsă de coerență internă. Alinierea diferitelor puncte de vedere și relația transatlantică au presupus eforturi diplomatice consistente. Mi-aș dori ca ele să continue, pentru că dialogul a fost întotdeauna singura variantă de succes. Importanța strategică a României este un atu de profil de țară care nu trebuie neglijat. MCM Black Sea, Centrul F-16 de la Fetești, SEDM, formatul B9 - iată câteva din lucrurile care au fost posibile grație viziunii și suportului politic atât intern, cât și la nivel NATO sau UE.

Corneliu Condurache: Oamenii sunt preocupați de război, mai ales după incidentele cu drone din estul țării. Au motive să se teamă?

Angel Tîlvăr: Situațiile despre care ați pomenit evident că au produs îngrijorare la nivelul opiniei publice. Cu toate acestea, nu am avut motive să credem, și mă refer aici și la puncte de vedere exprimate de aliații noștri, că a existat vreo intenție de a ataca România. Acest lucru a fost exprimat în termeni asemănători și de alți înalți oficiali NATO. Asta nu ne-a împiedicat ca pe plan intern să clarificăm și să îmbunătățim cadrul legislativ și să augmentăm procedurile, prezența și măsurile de vigilență care să îmbunătățească viteza și capacitatea noastră de a apăra teritoriul național și, nu în ultimul rând, Flancul Estic al NATO și UE. Secretarul General al NATO, Mark Rutte, a apreciat felul în care România a procedat în situații care au implicat prezența unor drone sau fragmente de drone pe teritoriul național, ceea ce confirmă ceea ce tocmai am spus. Mai mult, ca să răspund direct și clar la întrebarea dumneavoastră, domnule Condurache: în România, viața se desfășoară într-un climat de normalitate, iar guvernul în integralitatea lui, împreună cu celelalte structuri de securitate națională, își face datoria. Și, ca să anticipez o altă întrebare: la momentul plecării mele din minister, NU se punea problema reintroducerii stagiului militar obligatoriu. Nu am sesizat, la nivelul miniștrilor care m-au succedat, ca această viziune să se fi schimbat.

Corneliu Condurache: Dar pe plan intern?

Angel Tîlvăr: Evident alegerile prezidențiale din 2025, respectiv din 18 mai, care au dat un președinte de 53,6%. Aceste alegeri au desenat silueta guvernamentală a României și au menținut-o pe calea europeană și euro-atlantică. Mă bucur că noul guvern continuă lucrurile care au sustenabilitate și dă mesajul potrivit partenerilor externi. Nu cred că este util sau benefic să punem sub semnul dubitativului apartenența noastră la UE sau NATO. Evaluările vorbesc de la sine despre beneficii, dacă e să tratăm lucrurile în felul acesta, oarecum simplificator. PNRR, reforme de tot felul, alcătuirea unui buget viguros și realist reprezintă provocări mari de care depinde nivelul de satisfacție al cetățenilor în raport cu actul de guvernare. Lucrurile se așază sau se reașază la nivel global și România, cred eu, trebuie să își revendice locul pe care îl merită. E o muncă grea, un efort care trebuie făcut cu inteligență și rapiditate, pentru că apartenența la alianțe sau uniuni nu ne scutește de competiție, într-o lume tot mai competitivă. Dar, mai ales, contactul permanent cu cetățenii și preocupările lor trebuie să influențeze atât comportamentul politic, cât și deciziile guvernului.

Corneliu Condurache:  PSD a pierdut Ministerul Apărării Naționale și nu a luat nici MAE. De ce? Sunt întrebări care revin sistematic din partea presei.

Angel Tîlvăr: Negocierile în coaliții mari (în cazul nostru USR, PNL,PSD,UDMR, minorități naționale) nu sunt simple. Președintele PSD a avut un mandat pe care l-a exercitat în concordanță cu viziunea partidului în acel moment, ținând seama de împrejurări și de realitatea politică. Nu a fost un proces simplu.

Corneliu Condurache: V-a spus Sorin Grindeanu ceva legat de negocieri?

Angel Tîlvăr: Discuțiile s-au purtat în formatele de omologare pe care le are PSD. Transparent și lucrativ. Nu era obligat s-o facă în mod special cu mine.

Corneliu Condurache: Dumneavoastră l-ați întrebat cum s-a ajuns în situația asta?

Angel Tîlvăr: Nu, pentru că știu și înțeleg cum stau lucrurile în astfel de situații. Negocierile sunt negocieri. Sorin a avut libertatea legitimă și mandatul dat în mod transparent să ne reprezinte și să prezinte și prioritizeze opțiunile.

Corneliu Condurache: Ați condus MApN, având un mandat lung, apreciat, în cea mai complicată perioadă din ultimii aproape 90 de ani. Care au fost atuurile pe care le-ați avut?

Angel Tîlvăr: Îi las pe alții să mă evalueze. Așa este decent, corect și cuviincios. Nu pot însă să nu spun că, în condițiile în care România este parte a unei alianțe politico-militare și membră a UE, componenta de diplomație era aproape determinantă pentru o activitate de succes la MApN. Din acest punct de vedere, o experiență de mulți ani în Delegația Parlamentară a României în Adunarea Parlamentară a NATO, pe care am și condus-o, precum și faptul că timp de mai mulți ani am asigurat președinția Comisiilor pentru Afaceri Europene din Camera Deputaților și din Senat au fost argumente care au cântărit probabil destul de mult. De altfel, cred că aceste elemente de carieră au contat și la nominalizarea mea, care a fost susținută în partid de o unanimitate, după cât țin minte. La aceste mici detalii aș adăuga și faptul că am lucrat la MApN cu o echipă de colaboratori cu totul speciali. Am avut ocazia să conduc oameni având un înalt simț al datoriei, iubitori de țară, gata de sacrificiu, cu oameni care se mișcau lejer în formidabilul angrenaj al Alianței sau în alte formate internaționale, cu oameni care m-au ajutat să iau decizii argumentate, care nu întotdeauna erau ușoare, dar și cu oameni al căror atașament l-am simțit tot timpul. Ei au merite mai mari decât mine, dacă lucrurile au mers bine. Pentru ce nu a fost inspirat, responsabilitatea îmi aparține. Îi prețuiesc în mod deosebit. Altora, nu le-am dat întotdeauna veștile așteptate. Îmi asum și acest lucru. Nu în ultimul rând, se pare că predispoziția mea pentru moderație și precauție, în perioada pe care am traversat-o, nu a fost un defect prea mare, care să mă descalifice. Dar nu îmi place să vorbesc despre mine mai mult decât am făcut-o, deci … mă opresc aici.

Corneliu Condurache: Să revenim la actualitatea vrânceană. Cum evaluați PSD Vrancea?

Angel Tîlvăr: Munca mea în MApN a presupus 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, 365 de zile pe an. Din acest punct de vedere, așa cum se întâmplă în cazul miniștrilor, nu am putut fi prezent, la fel de mult ca în alți ani, în activitățile politice locale, nici măcar în propria mea campanie, în care, pentru ca eu să devin parlamentar, mulți colegi de-ai mei, nu toți, au muncit mai mult decât mine. Dar asta am făcut și eu la rândul meu și la vremea mea pentru alții. Le mulțumesc și mă înclin cu respect în fața celor care au înțeles ce provocări aveam din punct de vedere profesional și care, cu modestie și cu dăruire, au suplinit lipsa mea.

Corneliu Condurache: Revin la întrebare: cum evaluați organizația PSD Vrancea?

Angel Tîlvăr: După încheierea unui ciclu de alegeri, se instalează o perioadă de acalmie, și, cred eu, în mod necesar, de evaluare în vederea formulării de strategii de viitor. Nu știu să se fi întâmplat acest lucru sau, dacă s-a întâmplat, s-a întâmplat cu discreție. În rest, de ani de zile organizația a fost vie, cu suișuri și coborâșuri, cu succese și eșecuri, cu dorințe și deziluzii. Orice grup de oameni trece prin asta.

Corneliu Condurache: Care este potențialul PSD în Vrancea?

Angel Tîlvăr: Sper că nu vă așteptați să spun că nu există potențial. Cred însă că activitatea poate fi îmbunătățită, evident. Să nu uităm că am avut de curând un congres. Cred și sper că de acum încolo se va vedea potențialul PSD și, ceea ce e mai important, se va concretiza în politici publice. Nu sunt motive să nu se întâmple așa. Dar ... vom vedea. Viteza de reacție, adaptarea și capacitatea de a distinge esențialul de neesențial nu trebuie să fie simple cuvinte. Sunt optimist și am încredere în mulți dintre colegii mei.

Corneliu Condurache: Vrancea merge în direcția bună?

Angel Tîlvăr: Mi-ar plăcea să cred că da. Deși fiecare om sau familie are o agendă proprie care, aproape de fiecare dată, nu coincide 100% cu agenda publică. Aici apare arta conducerii: să poți să găsești acel tip de comportament care să le dea satisfacție celor care sunt de acord cu tine și, în același timp, să explice celor care nu se regăsesc în deciziile tale de ce nu s-a putut întâmpla ceea ce și-au dorit. Este greu și este nevoie de mult caracter, tact și mai puțină nervozitate din partea actorilor politici. Orgoliile exhibate public nu sunt repere de înțelepciune. Aici, cred că mai avem de așteptat. Mult.

Corneliu Condurache: A propos, pe dumneavoastră ce vă nemulțumește în Vrancea?

Angel Tîlvăr: Eu ar trebui să evit să răspund la această întrebare, pentru că am fost ales de vrânceni să rezolv probleme, nu să critic. Cred însă, ca simplu cetățean (e la modă formularea), că în Focșani se circulă mai prost ca înainte. Mult mai prost. Nu reușesc să văd logica conform căreia fac mult mai mult timp, oriunde m-aș deplasa cu mașina, în felul acesta poluând mai mult. Dar poate nu sunt eu suficient de isteț, ecologist, biciclist, european sau nu sunt deschis la contemporaneitate. Poate e vina mea și mi-o asum. Însă nu știu pe nimeni – printre cunoscuții mei sau oamenii pe care îi întâlnesc în oraș - care să se declare mulțumit de cum se circulă. Asta îmi spun și prietenii care trec prin oraș. Mai mult chiar, fac și glume pe seama circulației. Iar ideea că oamenii se vor obișnui la un moment dat, cred că e neinspirată, incorectă și cinică. Orice lucru care nu își atinge scopul poate fi îmbunătățit. Nu-i o rușine. Vom vedea. Nu-mi mai place Piața Teatrului. Aleea îngustă de cuburi de beton, pe care sunt puși stâlpi, obturează o clădire splendidă. Și, chiar nu suntem în situația de a face un nou Rodeo Drive în Focșani. Dar nu cred că se mai poate schimba ceva. Sunt sigur însă că sunt și oameni cărora le place. Nu-i o tragedie. N-ar fi corect să nu spun că sunt și multe lucruri care îmi plac în Focșani, care este orașul meu natal. De fapt, nu-mi e rușine să spun, îmi iubesc orașul necondiționat.

Corneliu Condurache:Doar două exemple de lucruri care vă nemulțumesc?

Angel Tîlvăr: V-am spus că nu prea îmi place să critic. Dar, pentru că nu mă eschivez, vă mai dau un singur exemplu: nu suntem în stare să putem circula pe o „bretea”, care să permită acces rapid la autostradă. Este păcat! Umbrim un succes de țară, autostrada, cu detalii care țin de frecușuri locale. Râde lumea de noi! Și e păcat. Cetățenii nu sunt interesați de cine este vinovat sau de replici mai mult sau mai puțin inspirate. Am enumerat lucrurile care nu-mi plac, dar îmi asum și eu responsabilitatea pentru ce nu merge bine în Vrancea și a depins și de munca mea. Și, pentru că îmi dați ocazia, m-aș bucura, de exemplu, dacă s-ar fi remarcat că unitățile militare arată mai bine, atât cea din oraș, cât și cea de pe șoseaua ocolitoare. Sau că Spitalul Militar este reabilitat și cu dotări dintre cele mai moderne, deși un număr mai mare de medici ar fi necesar. Casa Armatei va fi reabilitată substanțial, la fel și fostul Comisariat Militar. Focșaniul a fost și este un punct important în arhitectura de securitate a României și merită eforturile noastre.

Corneliu Condurache: Ultima întrebare: ce faceți acum?

Angel Tîlvăr: Acum sunt după o perioadă în care am petrecut mai mult timp cu familia mea. Nu o mai făcusem de aproape trei ani. Au fost primele sărbători tihnite de care m-am bucurat împreună cu rude și prieteni. Sunt mult mai odihnit și pregătit să îmi fac datoria acolo unde pot fi util. În prezent fac parte din Comisia pentru Politică Externă a Camerei Deputaților și îmi folosesc experiența și priceperea, atât cât este ea, pentru că politica României nu se face izolându-ne, lamentându-ne sau cu bâzdâc, ci apărându-ne și promovându-ne interesele. Asta cere muncă, capacitatea de a folosi fiecare oportunitate, dar și credibilitatea pe care ți-o dă seriozitatea. Poate sunt încăpățânat, dar repet: politica externă este mai importantă și mai grea decât se crede. Realitatea zilelor noastre cred că îmi dă dreptate.

Corneliu Condurache: Vă mulțumesc, domnule Tîlvăr!

Angel Tîlvăr: Mulțumesc și eu, domnule Condurache!