De la adoptarea Constituţiei din 1991 şi pînă acum m-am exprimat ca un duşman înverşunat al Asumării răspunderii şi al Ordonanţelor de Urgenţă, acte arbitrare, prin care Executivul eludează principala instituţie a democraţiei:
Parlamentul.

Despre nocivitatea Ordonanţelor de Urgenţă n-are rost să mai vorbesc. Încercările din 2003, de la Revizuirea Constituţiei, de a reduce numărul acestor acte prin care practic un singur om – premierul – impune legi unei ţări dotate cu Parlament, n-au avut cine ştie ce rezultate. Guvernele care au urmat Referendumului din 2003 s-au întrecut în eludarea Parlamentului, apelînd la Ordonanţele de Urgenţă.

Citiţi întreg articolul pe: www.evz.ro