În februarie 2004, Mugur Ciuvică, ce era pe atunci purtător de cuvânt al Acţiunii Populare şi candidat la primăria Capitalei, a organizat o conferinţă de presă în care a prezentat un document ce ar fi dovedit că Băsescu a colaborat cu Securitatea. Era vorba de registru cu numele unor persoane, membre ale PCR, pentru care s-a aprobat ca ele să sprijine "munca informativă". Înainte de 1989, Securitatea nu avea voie să recruteze membri de partid fără o aprobare prealabilă din partea PCR, iar Băsescu se regăsea printre cei pentru care se dăduse aprobare.

Traian Băsescu a reacţionat atunci imediat şi l-a dat în judecată pe Ciuvică pentru calomnie cerându-i 500 de lei vechi. Actualul preşedinte a adus martori şi un document de la CNSAS care proba că nu a fost informator şi a convins atât instanţa de fond, cât şi de cea de apel. Între timp, şi nivelul despăgubirilor cerute de Băsescu a crescut de la 500 la 500.000.000 de lei vechi.

În consecinţă, Ciuvică a depus o acţiune la CEDO, dar nici aici nu a avut mai mult succes, Curtea de la Strasbourg socotind că Băsescu a avut dreptate să ceară compensaţii pentru o afirmaţie calomnioasă.