Nici în seara cu pricina, nici după ce Dan Voiculescu şi-a pus vizitii din trust să-i ardă scatoalcele cuvenite, pentru că s-a abătut de la Programul de la Grivco, iresponsabilul vesel Victor Ponta n-a dat o explicaţie cît de cît convingătoare iniţiativei sale.

Se lăsa, totuşi, impresia că acordul cu UDMR e o chestiune de viaţă şi de moarte pentru el. Una dintre acele chestiuni peste care un bărbat nu poate trece fără riscul de a se crede că e scopit.

Nici renunţării la cooptarea UDMR, junele imberb nu i-a dat o explicaţie convingătoare.

Presa a lăsat să se înţeleagă că perspectiva unei împărţiri a prăzii cu ungurii ar fi stîrnit mîrîitul baronilor centrali şi locali, neliniştiţi că halca lăsată de maidanezii PDL, fugiţi în tufişuri, de unde nu cutează nici să scheaune la învingători, va rămîne mai mică.

Însuşi Ion Iliescu, aflat în pragul aniversării a 23 de ani de la crimele comise în decembrie 1989 (1000 de morţi în diversiunea cu teroriştii) s-a speriat la gîndul că nu va rămîne ceva cărniţă şi pentru membrii Curţii sale, cei care-l asigură cotidian că i-au citit memoriile de lemn Tănase.

A fost o propunere serioasă a lui Victor Ponta, la care a renunţat, îngrozit la şantajul lui Dan Voiculescu sau o diversiune menită a adormi Occidentul îngrijorat de victoria de tip Belarus a USL?

Indiferent de răspuns, un lucru e sigur:
UDMR a luat-o peste bot!
Să ne explicăm.

UDMR a fost partenerul de Coaliţie al PDL. Deşi a beneficiat de avantaje substanţiale (inclusiv de cel că DNA nici nu s-a uitat la corupţii maghiari), UDMR a făcut suficiente nazuri iredentiste pentru ca PDL să piardă procentaje electorale serioase.

În tot acest timp, surlele şi trîmbiţele USL au sunat continuu împotriva a ceea ce ele au numit gravele concesii făcute UDMR de Traian Băsescu şi PDL.
În aceste condiţii, răspunsul UDMR la ocheadele dulcegăriile lui Victor Ponta trebuia să fie, chiar din seara scrutinului:
Nu!
Nu, pentru că UDMR nu vrea să stea alături la guvernare de formaţiuni naţionalist-comuniste.

Nu, pentru că UDMR, ca membră a PPE, nu poate împărtăşi politica populistă a USL.
Nu, pentru că, date fiind procentajele USL, era limpede că Victor Ponta vrea să-şi pună la butonieră ghiocelul european al UDMR.

Nu, pentru că date elementare spuneau clar că Victor Ponta e în USL un fel de fiul ploii.

Miaună doar pînă i se zice zît!
Aşa ar fi trebuit să procedeze o formaţiune nu doar demnă, dar şi inteligentă.
UDMR n-a procedat aşa.

La simpla deschidere a ferestrei de către Victor Ponta s-a grăbit să urce la etaj, să intre în cameră şi să se aştearnă în pat, despuiată.

După o săptămînă de exerciţiu de disponibilitate pentru orice poziţie, formaţiunea de moravuri politice uşoare s-a trezit dată pe scări de-a berbeleacul.
Pe la începutul democraţiei româneşti, duşmanii le ziceau liderilor UDMR că sunt urmaşii lui Attila.

Sărmanii!
Întîmplările din ultima săptămînă arată că sunt urmaşii lui Bulă!