Comisia de la Veneţia: puciştii din iulie sunt vinovaţi pentru toate capetele de acuzare
Revocarea Avocatului Poporului şi a preşedinţilor celor două Camere, folosirea ordonanţelor de urgenţă pentru a lipsi de puteri Curtea Constituţională şi pentru a anula cvorumul la referendumul pentru demiterea preşedintelui, precum şi suspendarea în sine, chiar dacă aceasta a fost confirmată ulterior de o largă majoritate – toate aceste acţiuni au fost considerate ca încălcând principiile constituţionale şi ale statului de drept de către Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept, cunoscută şi sub numele de Comsia de la Veneţia.
Raportul final trece în revistă cu minuţiozitate, în succesiunea lor, evenimentele petrecute astă vară, evidenţiază principalele carenţe pe care deciziile luate le au din punctul de vedere al statului de drept şi formulează câteva propuneri de modificări legislative şi constituţionale menite a preveni pe viitor repetarea lor.
Documentul este intitulat „Opinie privind compatibilitatea cu principiile constituţionale şi ale statului de drept a acţiunilor Guvernului şi Parlamentului României în legătură cu alte instituţii de stat, precum şi asupra ordonanţei de urgenţă de modificare a legii 47 din 2002 privind funcţionarea Curţii Constituţionale şi a ordonanţei de urgenţă de modificare ţşi completare a legii 3 din 2000 privind organizarea referendumlui” şi conţine 18 pagini. Raportul precizează de la bun început că, pentru a nu influenţa rezultatul alegerilor din 9 decembrie, publicarea acestuia a fost amânată până după scrutin şi a fost adoptat în sesiunea Comisiei din 14-15 decembrie.
Guvernul României a intrat în posesia raportului acum câteva zile şi a publicat doar un scurt comunicat de presă, în care a preluat din acesta doar ce i-a convenit. „Adevărul” vă prezintă raportul integral, în original, şi ample extrase din acesta.
Experţii Comisiei de la Veneţia au studiat evenimentele pe două planuri: cel al textelor de lege oficiale, cum ar fi ordonanţele de urgenţă adoptate de prim-ministrul Ponta, dar şi cel al acţiunilor derulate de reprezentanţi ai Guvernului şi ai Parlamentului, dintre care unele au fost doar declaraţii publice, nu neaparat acte legale.
Cronologia faptelor
Raportul Comisiei de la Veneţia debutează cu o cronologie a evenimentelor relevante care au generat criza politică din vară, precum şi a celor care s-au petrecut în timpul acesteia.
* 27 iunie. CCR declară neconstituţională legea electorală a uninominalului într-un singur tur de scrutiny şi decide că preşedintele are dreptul şi obligaţia de a reprezenta România la Consiliul European.
* 3 iulie. Parlamentul decide revocarea Avocatului Poporului, Gheorghe Iancu, şi a preşedinţilor celor două Camere, Vasile Blaga şi Roberta Anastase.
* 4 iulie. Guvernul emite ordonanţa de urgenţă 38, prin care Curtea Constituţională pierde puterea de a examina hotărârile Parlamentului.
* 5 iulie. Parlamentul este convocat în sesiune extraordinară, pentru a dezbate propunerea de suspendare a preşedintelui României. Curtea Constituţională primeşte un termen de doar 24 de ore pentru a formula avizul consultative. În aceeaşi zi, Guvernul adoptă ordonanţa de urgenţă 41, prin care legea referendumului este modificată în sensul că la demiterea preşedintelui nu mai este nevoie de cvorum de participare.
* 6 iulie. Parlamentul adoptă hotărârea privind obiectul şi data referendumului de demitere a preşedintelui. Curtea Constituţională emite avizul consultative privind suspendarea preşedintelui. Parlamentul decide suspendarea preşedintelui.
* 9 iulie. Curtea Constituţională ia act de vacantarea postului de preşedinte al ţării şi numeşte un interimar. Declară neconstituţională legea adoptată de Parlament prin care Curţii Constituţionale îi erau luate prerogativele de a examina hotărârile Parlamentului (n.r. – în parallel însă, exista ordonanţa de urgenţă a Guvernului cu exact acelaşi scop de legiferare). CCR respinge ca inadmisibile cererile de contestare, ca fiind neconstituţionale, hotărârile de revocare a Avocatului Poporului şi a preşedinţilor celor două Camere.
* 10 iulie. Curtea Constituţională respinge contestarea legii adoptate de Parlament privind modificarea Legii referendumului (n.r. - Parlamentul nu abolise cvorumul de participare, ci doar scădea condiţia de demitere, de la majoritatea celor înscrişi pe liste la majoritatea celor prezenţi la vot).
* 17 iulie. Se adoptă legea de modificare a legii referendumului, care păstrează cvorumul de participare la scrutinul de demitere a preşedintelui.
* 24 iulie. Camera Deputaţilor adoptă şi ordonanţa de urgenţă 38 privind legea referendumului, cvorumul rămmâne în vigoare.
* 2 august. Decizia Curţii Constituţionale privind rezultatul referendumului (n.r. - amână pronunţarea dinj cauza neconcordanţelor privind numărulo alegătorilor înscrişi în listele electorale).
* 21 august. Curtea Constituţională invalidează referendumul, pe motiv că nu s-a întrunit cvorumul de participare.
* 19 septembrie. Senatul adoptă şi el ordonanţa de urgenţă 38 privind referendumul (n.r. - cvorumul rămâne inclus în lege). CCR declară neconstituţională şi ordonanţa de urgenţă prin care îi erau reduse prerogativele de a judeca hotărârile Parlamentului.
* 27 septembrie. Curtea constituţională respinge din nou, ca inadmisibilă, contestarea revocării preşedintelui Senatului, Vasile Blaga.
* 1 noiembrie. CCR respinge cererea de a declara neconstituţională înfiinţarea comisiei special de anchetă a Senatului privind presupusele abuzuri comise de instituţii ale statului cu ocazia referendumului (n.r. – anchetele procurorilor privind fraudele la referendum).
Problema ordonanţelor de urgenţă
Urmează un capitol în care Comisia de la Veneţia examinează rolul ordonanţelor de urgenţă şi modul în care sunt acestea folosite. După ce trece în revistă prevederile legale care le reglementează, Comisia ajunge la concluzia că uzul şi abuzul de ordonanţe de urgenţă sunt posibile din cauza unor slăbiciuni legislative. Astfel, faptul că o ordonanţă de urgenţă intră în vigoare imediat după publicare şi poate fi anulată abia când Camera decizională a parlamentului adoptă explicit o lege de respingere, fără a exista nici un termen în care acesta să o poată face, reprezintă o mare carenţă legislativă. “Pentru a menţine o rodonanţă de urgenţă în vigoare, o majoritate parlamentară trebuie doar să amâne votatea acesteia în ambele Camere. Această facilitate invită practice la abuzul de ordonanţe”, se arată în raport. Ca soluţie de remediere, Comisia propune fie o procedură mai rapidă în Parlament de adoptare a legilor, fie soluţia unei delegări legislative de la Parlament la Guvern, prin legi special, atunci când conjuncture o cere.
Comisia de la Veneţia a examinat mai în detaliu cele două ordonanţe de urgenţă adoptate de guvernul Ponta în iulie, privind reducerea competenţelor Curţii Constituţionale şi abolirea cvorumului de particpare la referendumul de demitere a preşedintelui.
Puterile Curţii Constituţionale
La prima, Comisia a luat act de “comportamentul neconstituţional şi abuziv al Guvernului faţă de Curtea Constituţională”, din moment ce a adoptat o ordonanţă de urgenţă în momentul în care o propunere legislativă cu exact acelaşi scop, adoptată câteva săptămâni mai devreme de Parlament, se afla pe rolul Curţii Constituţionale.
Pe de altă parte, Comisia respinge idea că majoritatea poate decide chiar totul: “Dacă numai majoritatea poate decide cu privire la respectarea regulilor parlamentare, minoritatea nu are unde să se adreseze pentru ajutor în cazul în care aceste reguli sunt încălcate. Chiar dacă actele în cauză sunt cele individuale, acest lucru afectează nu numai drepturile minorităţii parlamentare, ci, ca o consecinţă, şi dreptul de vot al cetăţenilor care au votat minoritatea parlamentară”.
Raportul subliniază cât de anemică a fost justificarea pentru care Guvernul a decis să reducă prerogativele CCR: „Preambulul Ordonanţei nr. 38 prevede că «atribuirea Curţii Constituţionale a competenţei de a decide cu privire la deciziile Parlamentului este de natură să genereze inconsistenţe în activitatea parlamentară». Ordonanţa nr. 38 nu a stabilit ce fel de neconcordanţe în activitatea parlamentară ar fi rezultat din controlul deciziilor Parlamentului de către Curtea Constituţională, dar şi-a exprimat doar o teama că astfel de incoerenţe ar fi susceptibile de a fi generate. O astfel de teamă vagă este insuficientă pentru a susţine urgenţa Ordonanţei. Pentru a rezuma, Ordonanţa nr. 38 este problematică din punct de vedere constituţional, deoarece aceasta afectează statutul unei instituţii fundamentale ale statului - Curtea Constituţională - şi caracterul urgent al măsurii nu a fost stabilit”.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Politică
