În nici un caz să inducă românilor starea de sărbătoare, absentă de mulţi  ani din sufletele lor.

Aşa cum ne arată şi maşinăria de propagandă şi agitaţie, USL a vrut să inducă în sufletele concetăţenilor un orgoliu naţionalist  exacerbat.

Proporţiile, dar mai ales pretextul folosit de propaganda oficială în cazul Zilei Naţionale, stau mărturie, la o lectură mai atentă, de ambiţiile celor ajunşi la Putere.
Ziua Naţională din comunism – 23 august – a fost prilej mai întîi de a sărbători eliberarea României de sub toate jugurile de către Marea Uniune Sovietică.
O dată asumată independenţa faţă de Moscova, 23 august a fost un prilej pentru ca organele de partid şi de stat să facă mare caz de destinul românesc în Istorie.
În anii Ceauşescu, sărbătorirea lui 23 august 1944 a exprimat ambiţii politice.
Într-o prima fază, Ziua Naţională a fost un excelent pretext de a elogia măreţele realizări ale socialismului, începute, fireşte, la 23 august 1944.

Ulterior, Ziua Naţională s-a transformat într-una din numeroasele zile ale lui Ceauşescu.

Se vorbea mai puţin de România, ba chiar şi de socialism, şi mai mult, dacă nu chiar numai, despre Nicolae Ceauşescu.

Decisă chiar în primul an de democraţie, sărbătorirea Zilei Naţionale la 1 decembrie, a stat sub semnul naţionalism comunismului de tip FSN-ist.
Au trecut de atunci 22 de ani.
România a fost admisă în Uniunea Europeană şi în NATO.
Nomenclatura postdecembristă îşi face vacanţele pe Coasta de azur şi se îmbracă la Milano.

Spre surprinderea unora – a acelora care n-au urmărit de mai de mult temeliile politice ale USL - organele de partid şi de stat ale lui 2012 au conferit mîndriei de a fi români conotaţiile unei pretenţii de a fi independenţi faţă de Uniunea Europeană, faţă de NATO, faţă de aliaţii postdecembrişti ai României.

Dovedind încă o dată iresponsabilitatea şi veselia, Victor Ponta a folosit momentul Uşilor deschise de la Guvern pentru a proclama o politică de mini Ceauşescu în România lui 2012:
„Sunt convins că putem să avem o ţară mai puternică, o ţară de care să fim mîndri. Cred că am stat destul cu capul plecat, cred că trebuie să ridicăm capul, să fim mai mîndri de ţara noastră. Cred că ne-am învăţat în aceşti ultimi ani să nu ne cerem  nici un fel de drept, să stăm cuminţi, să stăm în genunchi, că nu muncim, că suntem răi şi vine cineva din afară care tot timpul ne scoate la tablă şi ne ceartă. Ori asta nu a venit din afară, asta a venit tot aici din România. Eu nu cred în acest mod de a conduce ţara: «Hai să fim umili şi cuminţi, că nu merităm nimic, decît să stăm la colţ»“.

Semidoct fiind, Victor Ponta îşi însuşeşte total, fără minim discernămînt critic, ipostaze care-l seduc prin coloritul lor violent, aşa cum băştinaşii întîlniţi de Cristofor Columb mureau după mărgelele de sticlă.

A fost o vreme cînd junelui îi plăcea să se creadă un Che Guevara al FSN-ului actualizat.

Acum, Victor Ponta se dă în vînt după postura de Nicolae Ceauşescu al Uniunii Europene.

Independenţa lui Nicolae Ceauşescu faţă de Moscova avea pretenţiile de a nu primi nici un sfat, nici o mustrare în cadrul CAER şi al Tratatului de la Varşovia.

Proclamînd o Românie suficient de mîndră pentru a nu mai primi sfaturi de la alţii, Victor Ponta se referă la UE, la NATO, la cancelariile occidentale.
Pentru ce ne-au certat aliaţii occidentali?
Pentru slăbiciunile din construirea statului de drept, pentru corupţia generalizată, pentru politizarea Justiţiei.

Micul Ceauşescu vede în asta un motiv de atingere a demnităţii naţionale, de umilire a românilor.

În consecinţă, el proclamă independenţa României faţă de toţi cei care vor o Românie a statului de drept, o justiţie independentă, a lichidării corupţiei.
Nu e prea greu de desluşit adevăratul temei al naţionalismului asumat nu numai de Victor Ponta, dar şi de Crin Antonescu, Dan Voiculescu.

Proclamînd nevoia unei Românii care să nu mai accepte sfaturi de la Uniunea Europeană, de la aliaţii occidentali, liderii USL în frunte cu Victor Ponta pregătesc terenul pentru o Românie în care baronii centrali şi locali ai USL vor putea jefui în linişte avuţia naţională.

Statul de drept, justiţia independentă, libertatea presei, pluralismul – văzute ca efect al poruncilor venite din afară  - vor fi puse la îndoială.

Nu de alta, dar o Românie demnă înseamnă, în viziunea lui Victor Ponta,  Belarusul lui Lukaşenko, cel  pe care-l doare-n cot de criticile occidentale în materie de democraţie!