Politică

Ultimele stenograme ale comunismului vrincean

Silvia Vrînceanu Nichita
21 dec 2009 2319 vizualizări
21, 22 cine vroia sa traga in noi! unii au trait comunismul, altii il invata la scoala u unii spun ca era bine, altii cred ca nu trebuie sa uitam niciodata ororile de atunci, cind tovarasii Elena si Nicolae Ceausescu, dictatorii conjugali ai Romaniei, erau cei mai iubiti romani dintr-o tara de prizionieri liberi, in care oamenii isi luau ratia alimentara o data pe luna ca sa nu moara de foame si se asezau la cozi interminabile fara sa stie ce cumpara, in vreme ce disidenta era reprimata nemilos cu ajutorul politiei politice u ziarul nostru a intrat in posesia unor documente din ultimele teleconferinte ale PCR, gasite in sediul judetenei de partid, la citeva zile dupa ce Armata a impuscat protestatarii la Timisoara u tovarasii dadeau vina pe agenturile straine si erau pregatiti sa puna ciomegele pe cei hamesiti de atita comunism

22 decembrie 1989 era o zi rece. Putini vrinceni stiau ca va urma o iarna fierbinte si in Romania dupa dezghetul politic inceput in estul Europei. Si mai putini stiau ca Romania avea deja primii martiri cazuti pe altarul revolutiei de la Timisoara, dupa ce Armata a deschis focul asupra celor care doreau libertate si au iesit in strada pentru a o cuceri. Vrincenii nu indrazneau inca sa iasa din case pentru a infrunta "raul" intrucit dictatorul era inca la comanda tarii si a partidului de marionete aflate in miinile sale, iar Securitatea inchidea brutal gura celor care ar fi indraznit sa sparga zidul tacerii. Pina pe 22 decembrie s-au inregistrat in Romania 72 de morti si 268 de raniti. 65 de oameni au murit numai pe 17 decembrie 1989 ca urmare a rafalelor de gloante trase in civilii care protestau pasnic in orasul de pe Bega. La Timisoara, unul dintre eroii martiri ai revolutiei a fost calcat de tanc. Va reamintim ca era 17 decembrie 1989, dar Moldovei i-au mai trebuit citeva zile sa respire aerul libertatii dorit cu ardoare de cei din vestul tarii sau din Bucuresti, Sibiu sau Brasov. Daca atunci estul s-a mai lasat citeva zile condus de comunisti, in 20 de ani a ramas cu citiva ani in urma tarii. Pentru ca PCR nu vroia sa capituleze, cadavrele eroilor revolutiei romane au fost furate si incinerate pe ascuns de Securitate. Multe familii nu stiu nici acum unde sa-si caute mortii. Daca in acele zile nu erau eroi, oameni care sa se puna in calea raului, s-ar fi ajuns la genocid. Pina la urma, ca si acum, cind putini sint cei care se opun abuzurilor, romanii au avut de ales intre a lupta si a sta deopate. Unii au facut sacrificiul suprem. Cu pretul vietii acestor oameni, pe 20 decembrie 1989, Timisoara se declara primul oras liber din Romania. In Vrancea, partidul daduse comanda de ghioage pentru a rupe spinarile celor care ar fi indraznit sa protesteze. Iar vrincenii stiau de frica, asa cum mai stiu si acum! Abia peste trei zile si la Focsani se striga: "Gindim, muncim, traim liberi!" si se scria in ziare "Oameni liberi, cuvint liber!". Daca la Timisoara a fost revolutie adevarata, in Vrancea, ca si in alte judete din est, a fost o "revolutie de catifea", iar transferul de putere s-a facut aproape pasnic, dupa ce Armata, Militia si Securitatea a trecut pentru o vreme de cealalta parte a baricadei.



Din amintiri ...


In decembrie 1989, la Focsani, in apartamente de tip "cutie de chibrit" termoficarea dadea caldura cu pipeta, iar prin peretii din "prefabricate" iarna ingheta si gazul din butelie. In case era si intuneric si frig. Programul tv incepea la ora 19 cu stiri despre Ceausescu si se termina fix la orele 21.00. Unicul ziar al Vrancei, Milcovul, organul de propaganda al PCR, nu putea fi citit nici macar printre rinduri. In galantarele de la alimentara se gaseau doar "adidasi" de porc, conserve si creveti. In rest, rafturi goale si vinzatoare care vindeau mincarea pe sub tejghea. Cozile la lapte incepeau inca de seara pentru dimineata si erau similare celor vazute astazi in fata policlinicilor. Multe femei foloseau celofibra de la filatura in locul vatei medicinale. Intr-o vreme in care se purtau mamele eroine si avorturile erau interzise de partid si de stat, femeile recurgeau la chiuretaje de genul celor vazute in filmul "4, 3, 2". Multe au facut puscarie pentru ca tovarasii au interzis contraceptivele. Bananele si portocalele erau ceva rar, pentru ca se dadeau pe sub mina. Si astazi, multi identifica portocalele cu Craciunul, pentru ca doar atunci aveau ocazia sa le guste. La putere era PCR-ul, adica Pilele, Cunostintele si Relatiile si doar cei care intelegeau aceasta filosofie de viata se descurcau. Desigur, asta insemna adesea si un pact cu diavolul. Se zvonea ca de Craciun partidul nu mai lasa copiii sa mearga cu colindul, dupa ce in noaptea de Inviere din "â„¢89 casele de cultura si caminele culturale au primit ordin sa ofere seri dansate tinerilor, care nu se mai inchideau la 22.00, ca de obicei. Cine se razvratea era supravegheat si avea telefoanele ascultate. Discutiile cu oamenii de incredere se purtau prin WC-uri. Doar acolo puteai fi relativ sigur ca nu exista microfoane. Pe strada nu aveai voie in grupuri mai mari de patru persoane pentru ca puteai fi acuzat de instigare. Oamenii erau scosi din productie pentru defilari megalomanice in care erau preamarite realizarile dictatorilor si depasirea planurilor cincinale. La gradinita, la scoala si la liceu ti se spunea ca Romania este cea mai dezvoltata tara din lume. Spalarea creierelor incepea de la soimii patriei. Copiilor li se fura o luna din anul scolar pentru obligatoria practica agricola. Blugii si raiatii, atit de banali astazi, puteau fi numarati pe degete in Focsani pentru ca si-i permiteau doar cei cu relatii in strainatate. Stirile din lumea libera veneau prin "galena" de la Europa Libera, cu un aparat pus la ureche, pentru ca in acele timpuri frica plutea in aer, iar turnatoria era atotprezenta. Era de ajuns sa te toarne cineva, ca puteai disparea intr-o noapte, cu toata familia, ca si cum nu ai fi existat. Teroare, duplicitate, propaganda, minciuna, manipulare... Acestea erau regulile dupa care era condusa Republica Socialista Romania. Au existat si unele acte de curaj. Acestea s-au redus la trimiterea de scrisori de protest catre Europa Libera de catre disidentul Liviu Ioan Stoiciu sau iesirea nervoasa a profesoarei Virginia Paraschiv in fata comitetul de partid, fapta "comisa" pe 1 decembrie 1989. Desi pare de necrezut acum, cu asemenea fapte iti riscai libertatea, viata.


Ultimele sedinte ale tovarasilor


Pe 22 decembrie 1989, la ora 10.00, membrii Comitetului Judetean al PCR au fost chemati urgent intr-o teleconferinta cu structurile centrale de partid, pentru a pregati riposta dupa evenimentele singeroase de la Timisoara. Scaunele tapitate ale tovarasilor incepeau sa se clatine. Tara incepea sa fiarba. Totusi, nu se lasau dusi, cum nu se lasa dusi nici acum unii dintre ei. "Este necesar sa se explice tuturor cetatenilor ca toate aceste incidente au fost pregatite de serviciile de spionaj straine pentru a provoca dezordine, de a destabiliza Romania. (...) Toate eforturile facute de a linisti lucrurile nu au reusit, cercurile revansarde si-au intetit actiunile", se arata in stenograma unei teleconferinte din 20 decembrie 1989 gasita in sediul Consiliului Judetean al PCR, in care se mai cerea "lichidarea in cel mai scurt timp a acestei actiuni indreptata impotriva socialismului". Putini isi imaginau ca peste citeva ore, birourile vor fi devastate la propriu, dovada fiind cartusele de Kent si BT, sticlele de whisky si pachetele de cafea dosite prin sertare, ca si revistele porno din unele birouri ale tovarasilor, potrivit unor marturii ale revolutionarilor vrinceni. In teleconferinta din 21 decembrie 1989, a carei stenograma se afla in posesia redactiei noastre, ingrijorarea creste: "Acum se verifica calitatea de membru de partid. Cei care nu vor actiona in apararea socialismului nu pot ramane in partid. PCR este un partid de lupta revolutionar. Trebuie spus deschis oamenilor, sa se treaca la o discutie clara cu U.T.C.-ul; nu poate fi membru U.T.C. acela care nu se incadreaza in grupurile de aparare si care nu actioneaza pentru apararea socialismului. Sa se discute cu organizatiile de femei, cu toti cetatenii. Nu exista decit o singura cale: lupta hotarita pentru infringerea agenturilor straine. Sa lamurim oamenii care au fost inselati de agentiile straine, acestea trebuie demascate", se arata in mesajul transmis de la Bucuresti de Nicolae Ceausescu, "iubitul fiu al poporului", care avea sa dezerteze cu nevasta peste doar doua zile, de pe sediul Comitetului Central.


"Daca cineva este lovit, sa lovim de doua ori!"


Documentele arata ca partidul unic se pregatea de razboi. "Armata are astazi marea raspundere in fata poporului, de a apara cuceririle revolutionarilor", cereau dictatorii, in zilele in care se impusca la Timisoara. Prim-secretarul Niculina Moraru, un inginer agricol din Ialomita care conducea Vrancea cu mina de fier, a chemat la ordine activul de partid si a cerut mobilizare pentru "organizarea detasamentelor de aparare a cuceririlor revolutionare". Comunistii se pregateau sa inabuse revoltele anticomuniste, asa cum au facut si in obsedantul deceniu din anii "â„¢50. "Sa se foloseasca toate mijloacele. Daca cineva este lovit, sa lovim de doua ori! Daca cineva loveste, sa fie trintit la pamint. Nu trebuie sa se ajunga la folosirea armelor, dar Detasamentele de lupta trebuie sa fie dotate cu tot ce este necesar pentru intarirea ordinii si disciplinei. Trebuie sa nimicim aceasta conspiratie, sa aparam integritatea tarii. Detasamentele revolutionare ale tineretului de lupta sa treaca la actiune. Oricine incalca ordinea si loveste trebuie sa primeasca raspunsul ferm", se arata in nota transmisa in teleconferinta din 21 decembrie 1989, in care se anunta instituirea starii de necesitate. Toate aceste masuri sint notate intr-o agenda de lucru a primarului din Focsaniul de atunci, Grigore Dima, secretar pe probleme organizatorice, supranumit in epoca "omul negru". Acesta a murit in septembrie 2009, insa scrisul sau ordonat a ramas ca o dovada istorica in agenda pastrata de Doru Pavaloaie, unul dintre oamenii cu initiativa a acelor zile tulburi.



Comada pentru bite la Caminul Atelier


Dovezi ca structurile PCR doreau sa inabuse demonstratiile celor care doreau libertate vin si la 20 de ani de la rasturnare. Scriitorul vrincean Gheorghe Neagu, director la Caminul Atelier Odobesti in 1989, scrie in ultima sa carte ca a primit ordin sa-i puna pe asistati sa confectioneze maciuci. "Am primit un telefon de la Primaria Odobesti sa fac bite in atelierul de timplarie, dar am zis ca nu stiu ce sint alea si l-am rugat pe secretarul meu de partid, un biet timplar, sa mearga la primarie sa intrebe. Pina sa se intoarca, Dinescu striga la televizor "Am invins!". Adevarul e ca imi spusese seful de la UTC ca e groasa treaba", ne-a confirmat scriitorul Gheorghe Neagu. Primarul orasului era atunci numit de partid. In functie se afla Emilia Serban, sotia fostului sef al sectiei SRI.


Ultima fila a comunismului vrincean


Ultima notita din agenda primarului din Focsani, Grigore Dima, a fost facuta in dimineata zilei de 22 decembrie 1989. Ca o ironie, la final, tovarasul a desenat trei stelute, intr-un gest inconstient sau nu, care anunta sfirsitul unei epoci. Agenda, scrisa pina la jumatate, a fost gasita pe birou de revolutionari in dupa-amiaza aceleiasi zile. Ultima pagina contine 15 nume din ceea ce trebuia sa fie Comandamentul judetean, care sa pastreze linistea in judet. Iata cine sint acestia: Niculina Moraru, Grigore Dima, Costea Gheorghe, Panait Constantin, Dorobantu Adrian, Balean Toma, Iorga Gheorghe, Mihail Gheorghe, Francu Stefan, Tudorache Constantin, Stanciu Alexandru, Sporea Maria, Balosin Neculai, Dumitrescu Lucian, Bacinschi Iuliana. Unii sint anonimi, iar de altii am mai auzit in ultimii 20 de ani. Grigore Dima nu mai traieste pentru a-si recunoaste scrisul. Totusi, cu citiva ani inainte sa moara a gasit constanta vremurilor de dinainte si dupa: "Foamea". Faptul ca acest comandament a existat ne-a fost confirmat de unul dintre actorii acelor zile, colonelul (r) Gheorghe Iorga, decedat si el intre timp si devenit apoi revolutionar cu merite deosebite. In decembrie 1989, Gheorghe Iorga era comandant al Apararii Civile. "La 22 decembrie 1989, orele 12.07, Niculina Moraru a convocat inca 12 persoane, din care patru comandanti militari, pentru intocmirea unui plan de masuri urgente, ca urmare a evenimentelor de la Bucuresti. Strazile Focsaniului erau pustii, oamenii speriati, majoritatea la televizoare. Deodata, in sala, intra disperat seful de cabinet, Stan Emil, si striga: «Veniti repede la televizor. Ceausescu a fugit». Momente unice de suspans si deruta. In fata unui televizor se asternuse o tacere ucigatoare", se arata in declaratia oferita ziarului nostru de colonelul Iorga in decembrie 2003, cu prilejul unui material despre "revolutia de la Focsani". Colonelul, care a schimbat macazul in acele zile, a omis doua persoane, insa declaratia sa pare sa confirme notitele din prima agenda a comunismului vrincean. Nota confirma ca evenimentele de la Focsani au inceput abia dupa fuga dictatorului. Si inca ceva. La Focsani, euforia a inceput in Sud si abia dupa citeva ore in centru. Ce spuneti, vrinceni? A fost sau nu a fost revolutie la noi? Dar asta in numarul de miine al Ziarului de Vrancea. (Silvia VRINCEANU)



Sa stim si sa nu uitam: amintiri din "epoca de aur"


  • Ziarul de Vrancea a intrebat mai multe persoane publice ce le lipsea mai acut pe timpul dictaturii ceausiste si care le sint cele mai pregnante amintiri din acele vremuri. Raspunsurile lor ar putea fi utile macar tinerilor de azi, care s-au nascut liberi, dupa 1989.


  • "La masa de scris, acasa, in singuratate, eu eram liber"


    Liviu Ioan Stoiciu, unul dintre cei mai activi anticomunisti din Vrancea: "Dedicat scrisului, imi lipsea libertatea de miscare. Si ma scotea din minti atotpotenta partidului unic PCR (si a aparatului lui de represiune, Securitatea). Stiti ca eu n-am fost membru de partid (nici inainte, nici dupa Revolutie). Sistemul PCR-Securitate era confundat cu statul, activistii si ofiterii acestui sistem se credeau Dumnezeu pe pamint in toate domeniile, de jos pina sus. Ipocrizia si minciuna oficiala erau ridicate pe cele mai inalte culmi, in numele "egalitarismului socialist". Activistii PCR si ofiterii de Securitate erau satrapii "epocilor de aur". Pe de alta parte, cele 4 milioane de membri de partid "nevinovate" prinse de Revolutie cu carnet PCR ramine o poveste, ele constituiau masa de manevra "" toti acesti membri PCR se credeau superiori nemembrilor de partid, ei erau oportunistii acelor timpuri, preferati la "serviciile de cadre", din rindul lor se selecta inclusiv elita comunista, vai de capul ei. Altfel, la masa de scris, acasa, in familie (sau in singuratate), eu eram liber. Mi-am scris "opera" exclusiv pentru sertar si nu ma pacaleam singur, eram extrem de sincer in ceea ce scriam. Ma loveam insa de cenzura ideologica de la ziare, reviste si edituri, ea ma trezea la realitate. Ce ma intriga si azi e amintirea intelectualitatii prosternate. Cum a fost posibila atita lasitate, turnatorie, lipsa de demnitate? Aceasta intelectualitate colaborationista imorala (de activisti PCR si securisti) a tinut in picioare cultul dictatorului Nicolae Ceausescu (si al sotiei lui, Elena; ambii inculti, care nu avea nici sapte clase, nu e asa?) Si intregul sistem comunist. Intelectualitatea asigura ideologia si propaganda, economia si finantele "" ati auzit sa-si fi pus ea cenusa in cap pentru cei 45 de ani de faliment programat, care a scos Romania din Europa? Aceasta intelectualitate compromisa de comunism, neculpabilizata, s-a perpetuat dupa Revolutie in functii, ea a "privatizat" economia Romaniei, ea a devalizat banci dupa banci, ea a format partidele "democratice" care au dus Romania in 2009 de ripa".


    Cum a facut profesoara Paraschiv cunostinta cu Toader Ghetu


    "Mi se facuse sila si lehamite de pervertirea propriei inteligente, pentru ca fuseseram de acum invatati sa ne ascundem gindurile si sa ne rafinam intr-un limbaj subversiv, plin de aluzii. Asta m-a indemnat la gestul meu de protest de pe 1 decembrie 1989. E simplu, mi-am luat ramas bun de la sot si copiii si foarte calma am mers pe jos pina la sediul Securitatii si am cerut audienta, sa-mi manifest protestul inauntrul institutiei fata de sistem. Eu nu am personalizat, era vorba de un sistem mizerabil in care noi ne complaceam ca niste lasi. A iesit un ofiter, dl. Ghetu, ulterior am aflat ca dinsul era cu propaganda, si m-a tratat ca pe o fiinta suparata dintr-un motiv sau altul si m-a indrumat sa ma duc acasa si sa ma linistesc. Apoi, de acolo m-am dus la Biblioteca Judeteana si l-am cautat pe Liviu Stoiciu, despre care stiam ca urma sa semneze o scrisoare de protest alaturi de altii catre Europa Libera, pentru ca imi facuse aceasta confidenta. Il rugasem sa-mi permita sa semnez si eu, dar nu s-a putut atunci. I-am spus ca daca n-am putut sa semnez si eu o scrisoare alaturi de ei, eu o fac pe cont propriu. LIS a avut un soc emotional, era ingrozit, dar a avut prezenta de spirit si m-a intrebat daca am platforma program. I-am spus ca o inventez pe loc. Am plecat agale, cu platforma in minte, si nu mi-a dat nimeni in cap, asta e frumusetea... Pe drum am gasit o pietricica, am bagat-o in buzunarul de la palton si o tineam ca pe o amuleta. M-am dus la Casa Alba, la sediul CJ, l-am salutat cuviincios pe domnul portar, ca ceilalti erau tovarasi, si am cerut sa fiu primita in audienta ca am o problema urgenta. Hazul e ca nu stiam nici numele nomenclaturistilor. Era intrunirea de 1 decembrie si nu m-au primit. Atunci s-au deschis portile si a iesit tot activul de partid, gituri scurte, priviri fixe si le-am spart sarbatoarea. Am strigat la ei ca sint complici cu buna stiinta la asasinarea spiritului romanesc. Pe urma nu am mai avut nici un fel de retorica. Am strigat cine sint si le-am spus: "sa va fie rusine ca tineti copiii in frig si foame". Vroiam sa-i sensibilizez. In privat se discuta despre probleme, dar la locul de munca oamenii deveneau niste roboti executanti, mutanti, cu un dublu limbaj si asta nu intelegeam eu. Ideea de un dictator aflat la putere nu-mi spunea nimic, ca profesor de istorie, ca om ma speria sistemul, ma speriau cei din spatele lui. Privind in urma, nici eu nu ma inteleg in gestul meu de la 1 decembrie. Am mizat pe notorietate, credem ca ma vor apara elevii si parintii, stiam ca in orasul meu sint cineva. Dupa 1 decembrie eu nu am mai fost singura. Am avut multe semnale de solidaritate".


    "Vrem lumina sa-nvatam /Si apa sa ne spalam"


    Janet Popoiu, director la Casa Corpului Didactic: "Epoca de Aur", perioada anilor "â„¢80, a insemnat, pentru mine, perioada liceului si a studentiei. Va voi povesti o intimplare pe care n-o voi uita vreodata: revolta studentilor ieseni din 17 februarie 1987. Eram in ultimul an de facultate si, ca si acum, era o iarna foarte friguroasa. Cum totul era la cota, inclusiv energia electrica, s-a depasit cu mult cota pentru caminele studentesti si s-a luat decizia de a fi trimisi studentii intr-o vacanta fortata, chiar in timpul sesiunii de iarna. Cind au revenit, in camine era foarte frig, nu era caldura, lumina s-a intrerupt pe la ora 19.00, apa calda nu era, asa ca studentele din complexul "Puskin" au inceput sa strige: "Vrem lumina sa-nvatam /Si apa sa ne spalam". S-a iesit in strada cu torte facute din ziare, au fost oprite tramvaiele ca sa coboare colegii nostri care veneau la cantina din Tg. Copou si asa s-a facut o coloana din citeva sute de tineri carora li s-au alaturat si studentii de la Politehnica, veniti din complexul Tudor Vladimirescu. Demonstratia a fost oprita la Consiliul Judetean de atunci, cu promisiunea ca vom avea lumina si apa calda. Prigoana a inceput a doua zi, cind mai multi manifestanti au fost interogati de Securitate, au fost chemati parintii la Decanat, unii chiar au fost exmatriculati pentru ....imoralitate. Printre cei care au iesit atunci in strada m-am numarat si eu. A fost un impuls de a fi cu ceilalti, de a-mi striga revolta, mai ales ca statusem o saptamina intr-o camera de camin in care temperatura nu trecea de 2 grade. Dupa aceea, mi-a fost foarte frica sa nu fiu exmatriculata, dar...am scapat, fiindca decanul facultatii noastre, in sedinta ceruta de Securitate, a declarat - act de mare curaj - ca nici un student din Facultatea de Filologie nu a participat la demonstratie. Asta ne-a salvat. Peste ani, dupa 1990, am aflat cine m-a turnat: un prieten apropiat cu care spuneam bancuri si cu care imparteam mincarea pe care o primeam de-acasa. Era ultimul om la care m-as fi putut gindi".


    Sorina Placinta: O cruciulita a tinut-o departe de partid


    "Cel mai groaznic pentru mine in timpul dictaturii ceausiste era cind vedeam lumea cu plase in mina pe strada si intrebam ce au in plasa si de unde au cumparat pentru ca vroiam si noi. Mi se parea ingrozitor! Unde vedeai o coada te asezai dupa care intrebai ce se vinde. Mi se parea dezumanizant ca student ca aveam dreptul la numai trei felii de piine, iar o piine intreaga nu aveam dreptul sa cumparam pentru ca nu aveam buletin de Iasi. Nu aveam apa calda nici macar anumite ore in camin, nu aveam energie electrica nici macar in sesiune. Totusi, mi se parea fantastic sa poti sa te aduni cu amicii intr-o camera de camin, sa asculti Pink Floyd sau sa vezi filme, iar colegii pe rind stateau "de sase" in fata camerei ca sa nu fim vazuti. Imi amintesc ca in anul II trebuia sa ma faca membru de partid. Eu am purtat tot timpul cruciulita la git, iar profesoara de economie politica m-a pus sa mi-o dau jos. In final nu m-au mai facut membru PCR, chiar daca aveam medie buna. Am prins in Iasi perioada cea mai neagra a comunismului. Nu o sa uit iarna din "â„¢84, cind era zapada si in camera. Si imi amintesc vorba celor de la Divertis, care spuneau de esenta de apa calda pentru spalat. Primii blugi i-am avut in anul I de facultate, dupa ce mi-am vindut cartela. Au costat 1.700 de lei, in conditiile in care la terminarea facultatii am fost incadrata cu un salariu de 1.750 de lei. Tot ce provenea din capitalism se vindea la supra-pret".


    Cum a ramas inzapezit Ion Oprea in 1985


    Daca tot se confrunta acum cu zapezi "ca pe vremuri", prefectul judetului, Ion Oprea, si-a amintit pentru ziarul nostru cum a ramas inzapezit in ianuarie 1985, pe cind era student in Bucuresti. "Ma intorceam din vacanta de iarna, eram in tren si pe la 21.40, in apropiere de Chitila, s-a pornit viscolul si am ramas in cimp pina a doua zi la ora 8.00, cind abia am putut sosi in Gara de Nord. Acolo nici vorba sa fie mijloacele de transport in functiune sau alte conditii pentru calatorii intirziati. Imi amintesc ca am mers pe jos, cu rucsacul in spate, pina in Agronomie, 13 km. Am sosit la ora 12 noaptea in camin, inghetat, unde ma asteptau alte conditii "minunate". Era un frig teribil. A doua zi s-au oprit si scolile".


    Mircea Diaconu: PCR era un partid cronofag


    Mircea Diaconu, inspector-sef la Directia Silvica inainte de 1989, in prezent vicepresedinte al Consiliului Judetean: "Faptul ca nu gaseai tot ce iti trebuie, asta o aveam si eu, ca toti ceilalti. Nu se gasea pentru ca se dadea foarte mult la export. Eu si sotia am fost niste oameni modesti, nu ne trebuiau multe. Ce lipsea era incarcarea asta exagerata, toata ziua erai incarcat cu tot felul de probleme, nu puteai sa spui ca in ziua asta ma odihnesc, chiar daca indeplineai obiectivele unitatii, interveneau alte mobilizari. Ori era 1 Mai, ori era 23 August, ori era Ziua Republicii, ori era ziua partidului, ori era un congres. In comparatie cu "â„¢89 noi spunem ca sintem liberi, putem avea initiativa, ceea ce nu se intimpla inainte de 89. Insa ma doare sufletul cind vad ca au trecut 20 de ani si vorbim de aceleasi principii".


    Destainuirea unei muncitoare


    «Lucram la Doaga, la prefabricate. Imi amintesc foarte bine. Un lot de panouri de beton a fost gresit turnat. Au uitat sa lase spatiu pentru tevile de instalatii electrice. Din acest motiv eram obligati sa raminem 2 ore peste program sa spargem peretii cu ciocanul si cu spitul ca sa facem un slit de 2,20 m. Era iarna frig. Miinile inghetau pe baros. Faceam naveta la Focsani, alti colegi faceau naveta la Marasesti si acolo magazinele se inchideau mai repede. Plecind tirziu de la fabrica oamenii nu-si mai puteau lua nici bucata aia de piine pe cartela. Ma trezeam la cinci, duceam copii la gradinita plecam la munca veneam tirziu. In casa era frig. Stateam iarna infofoliti cu pantaloni si halate de monton. Copii se miscau in casa ca niste robotei. Baiatul cel mare mergea singur la 4 ani cu cartela sa ia piine. Copii mei mincau o portocala citeodata de Craciun si doar o singura data au primit o banana. Mi-a dat-o mama! O primise si ea de la o profesoara fiindca ii spalase niste haine. Imi amintesc parca a fost ieri. Era o banana pe care mama o infasurase in hirtie de ziar si o pusese intre elementii de la calorifer sa se coaca. De sarbatori ne dadeau mai multa apa calda si ceva caldura. Si nici nu ne inchideau lumina».



    Voi ce amintiri aveti din "epoca de aur" ceausista?



    În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

    Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

    Comentarii: 12

    Adaugă comentariu
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    Nu stiu daca aia o fi fost revolutie in \'89, dar caderea lui Ceausescu se hotarase in Malta pe 3 Decembrie 1989 la intalnirea dintre Bush si Gorbaciov, asa cum declara acum Gorbaciov. Si aceasta citeste integral
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    Eu am auzit cu totul altceva despre studentia in Iasi dinainte de '89 decat ce spun "martorii". Mai ales prin Tudor era non-stop distractie, se vindea orice oricand, mancare era pt. toata lumea, locul citeste integral
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    Cred ca de data asta e un articol foarte vag, poate din lipsa de informatii noi, relevante. Bazat pe un presupus element senzational - agenda lui Dima -care are mai nimic cu greutate, din articol citeste integral
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    "Despre morti numai de bine." Cum poti insa sa-l uiti pe tiganul de Dima ?! Patimas,vesnic incrancenat si cu o privire plina de ura.Lucram in comert si aveam depozite peste liniile garii.Era citeste integral
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    Asta inseamna ca \"martora\" din articol era cautata de Militie pentru ca de fapt avea alte probleme cu legea?
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    A fost primul an cand copiii nu au avut sarbatoare la Anul Nou ,dar nici la Craciun.De frica celei care era directoare ,fina lui Dima,nu am facut serbare la inceputul vacantei de iarna. Ordinul citeste integral
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    Nu credeam ca poti fi asa idiot sa afirmi ca, prin Tudor era distractie non-stop si ca protestul din 1987 a fost la distractie.Ai afirmat ca articolul este slab si nedocumentat...poate...dar a fost citeste integral
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    regimul comunist a facut mult rau e adevarat dar mai rau e acum.inainte faceai scoala,te angajau imediat ,iar dupa vreo2-3 ani iti dadeau si casa azi nici scoala,nici servici,nici casa
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    Poporul il regreta pe Ceausescu(cine nu-l regreta sunt acei boschetari care erau vai mama lor pe timpul lui).A lasat o tara frumoasa si bgata cu industrie si agricultura cu oameni scoliti si citeste integral
    , acum 737410 zile, 12 ore, 50 minute, 2 secunde
    Dom'le eu asta am vazut, de ce sa zic altceva daca asta am vazut. Aveam rude mai mari la facultate si cand mergeam la ei tot timpul era bairam. Aveau blugi,tigari straine si bautura de cumparat exact citeste integral
    Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
    Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
    1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
    2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
    3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
    4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
    Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
    Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
    Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.