Politică

Magureanu a ticluit lovitura de stat din 89 la Muzeul Vrancei

Unul din "artizanii" caderii regimului Ceausescu in decembrie 1989 a fost sociologul Virgil Magureanu, poreclit «Sarpele» u intre 1988 si 1989 acesta s-a aflat cu loc de munca obligatoriu la Muzeul Vrancei din Focsani u opozantul vrincean Liviu Ioan Stoiciu scrie in jurnalul sau ca Virgil Magureanu disparea adesea din Focsani, pretextind ca face documentare despre obstile din Muntii Vrancei u la 18 ani de la aceste evenimente, in exclusivitate pentru "Ziarul de Vrancea", Virgil Magureau neaga teoriile conspirationiste care-l dau drept eminenta cenusie a asa zisei "revolutii din decembrie" fara sa aduca insa lamuriri suplimentare u ziarul nostru rememoreaza ce s-a intilmplat atunci cu ajutorul unor personaje cunoscute in epoca

Muzeul Vrancei a fost locul in care au fost gindite ultimele detalii ale loviturii de stat din 22 decembrie 1989, numita de Ion Iliescu si Frontul Salvarii Nationale, "revolutie". Banuit de complot impotriva regimului Nicolae Ceausescu, sociologul Virgil Magureanu a fost trimis de fosta Securitate, in 1988, cu loc munca obligatoriu, la Muzeul Vrancei din Focsani. In linistea biroului din Bd. Garii, Magureanu, lector la acea vreme la Scoala Superioara de Partid "Stefan Gheorghiu", a continuat, in colaborare cu Ion Iliescu, sa comploteze impotriva regimului Ceausescu, potrivit mai multor marturii. Si aceasta sub privirile deloc banuitoare ale directoarei Venera Cabalorta-Arvinte si ale secretarei de partid Niculina Moraru.

O vreme, Magureanu a stat in acelasi birou cu profesorul raposat Anton Paragina, care facea parte dintr-o familie cu adinci convingeri anticomuniste. Conform declaratiei scriitorului Tudor Octavian, pe 23 august 1989 acesta a mers cu Ion Iliescu la o intilnire de taina cu Andrei Plesu, la Tescani - Bacau, unde cel din urma era exilat. Si Plesu si Magureanu au negat aceasta intilnire. Surprinzator insa, in "Puterea politica. Natura si functia puterii" (Ed. Politica, Bucuresti, 1979), scrisa de sociologul Virgil Magureanu, dar mai ales in "Puterea politica si sistemul social" (Ed. Politica, Bucuresti, 1985), coordonata de de acelasi Magureanu, gasim o adevarata teorie a puterii in stat. Printre cei care semneaza in acest al doilea volum - atentie in 1985 - se afla nucleul complotistilor din decembrie 1989. Este vorba despre Ion Iliescu si Virgil Magureanu. Si mai interesant, cu un an inainte fusese infiintat, clandestin, Comitetul Salvarii Nationale, organizatie de care citeva persoane din cei de mai sus nu erau chiar straine. în primul plan urzit de complotisti, "revolutia" urma sa aiba loc la Iasi, pe 14 decembrie, unde se aflau cu totul intimplator la vestita intrecere sportiva "Dinamoviada", nimeni altii decit viitori "conducatori" ai "revolutiei spontane" din Bucuresti, Ion Iliescu si Petre Roman. O succesiune de intimplari si coincidente care pot fi opera hazardului. Daca Magureanu neaga toate aceste speculatii, recunoaste insa ca a colaborat cu Ion Iliescu la inlaturarea regimului Ceausescu si mai recunoaste cu un aer pesimist in ultima sa carte ca puterea de dupa 1989 nu mai reprezinta interesele maselor.

"Magureanu imi recomanda cartea sa"

Faptul ca teoriile lui Virgil Magureanu si ale complotistilor despre preluarea puterii nu erau un secret de stat, ci Magureanu insusi tinea sa le faca publice, o marturiseste primul sef necomunist al Vrancei dupa 22 decembrie 1989, poetul Liviu Ioan Stoiciu. "Lucram la Biblioteca Judeteana din Focsani, eram urmarit de Securitate permanent si profesoara Lenormanda Florentiu mi-a vorbit despre Virgil Magureanu si a tinut sa-l intilnesc, spunindu-mi ca se afla cu domiciliu obligatoriu la Focsani. Prin vara lui \'89 ne-am intilnit de mai multe ori si mi-a recomandat cartea sa despre puterea politica, pe care am citit-o si nu m-a impresionat pentru ca era plina de citate din Ceausescu. I-am spus asta cind l-am intilnit si nu prea i-a placut. Am remarcat faptul ca disparea mereu, lipsea perioade bune, spunindu-mi ca merge la documentare. Tin minte ca mi-a spus dupa ce am semnat protestul initiat de Doina Cornea si Dan Petrescu in 13 octombrie 1989, impotriva realegerii lui Ceausescu la al XIV-lea Congres al partidului, ca am facut o mare greseala. Cind l-am vazut dupa 22 decembrie 1989 in CFSN am interpretat altfel toate cele vorbite la Focsani", ne-a spus Liviu Ioan Stoiciu, seful Vrancei pentru 73 de zile, ca presedinte al CFSN/CPUN. La Focsani, sociologul detasat cu loc de munca tocmai la Muzeul Vrancei facea o figura aparte, dind impresia cel putin ca era alaturi de suferintele si trairile nationaliste ale celor din jur. "L-am cunoscut pe Magureanu pe 15 iunie 1989, dupa o comemorare a poetului Mihai Eminescu, la statuia din fata Teatrului Municipal, cind Leopoldina Balanuta a recitat celebra Doina, interzisa in epoca. Mi l-a prezentat prof. Ion Cherciu de la Muzeu", ne-a spus prof. Lenormanda Florentiu. De altfel, Ion Cherciu avea sa se gaseasca alaturi de Virgil Magureanu si la infiintarea Partidului National Roman, desfiintat intre timp.

"Binecrescut, educat, cult"

Asa am putea rezuma concluziile fostilor sai colegi de la Muzeu. Impresiile lasate printre istoricii vrinceni sint dintre cele mai bune si nimic nu trada ca in spatele sociologului se gasea unul dintre cei care au pregatit asa zisa revolutie din decembrie 1989, pe care cei mai multi politologi o numesc lovitura de stat. "Era un om serios, binecrescut, educat, cult, studios, care isi vedea de treaba sa. îi placea sa cerceteze, sa-si faca documentarea pe teren si nu-si pierdea timpul cu nimicuri. Era sociabil si a participat chiar la aniversarea unui coleg. Fiindca avea domiciliu stabil in Bucuresti, mergea regulat acasa cu trenul", isi aminteste prof. Victor Bobi, fost coleg la Muzeul Vrancei. Aceleasi impresii le are si prof. Venera Cabalorta-Arvinte, fostul director al Muzeului Vrancei in anii de "bejenie" ai sociologului la Focsani. "Nu iesea in evidenta fata de ceilalti colegi. A cercetat cit a stat la Muzeu istoria organizarii obstilor vrincene. Studiul sau a fost tiparit in volumul din 1990. Pentru ca inca mai facea parte din colectiv a fost printre cei care m-au votat sa ramin director", ne-a spus fosta directoare. Mai trebuie spus ca Virgil Magureanu nu era un necajit la Focsani. Primise o garsoniera in centrul orasului, pe care noua conducere a judetului a repartizat-o in iarna lui \'90 scriitorului Corneliu Fotea. Daca mai adaugam faptul ca la ultima sa plecare la Bucuresti, in decembrie 1989, Magureanu si-a invitat colegii intr-o comedie teribila, sa-l insoteasca pe peron, in gara din Focsani, pentru a distrage atentia Securitatii care il urmarea si putea sa-l impiedice sa plece cu trenul, intelegem mai bine cum s-au chinuit complotistii sa transforme dupa 22 decembrie 1989 lovitura de stat in revolutie, inventind teroristii si ucigind mii de vieti nevinovate. Printre acestea si noua vrinceni.

Obstile vrincene, pretext pentru diversiune ?

Presupusele disparitii frecvente ale lui Virgil Magureanu aveau mereu acoperire deoarece isi luase ca tema de studiu obstile. Cu aceasta acoperire, Magureanu putea sa dispara prin Muntii Vrancei, asa cum sustine Stoiciu. Conform declaratiilor scriitorului Tudor Octavian, intr-una din aceste disparitii, pe 23 august 1989, Magureanu se afla cu Ion Iliescu la Tescani - Bacau, unde se gasea si Andrei Plesu cu domiciliu obligatoriu. Desigur, Magureanu neaga cele afirmate de Liviu Ioan Stoiciu si de Tudor Octavian. Fostul maior de Securitate Toader Ghetu, unul din cei care se ocupau cu urmarirea si "protejarea" dizidentului de la Muzeul Vrancei a refuzat sa comenteze pentru ZdV orice in legatura cu acel decembrie 1989. Ulterior, pentru a sterge toate urmele loviturii din 22 decembrie si pentru a introduce cu forta in mentalul colectiv ideea revolutiei a fost infiintat, sub patronajul Presedintiei Romaniei, Institutul Revolutiei Romane, condus de nimeni altul decit Ion Iliescu. Si mai grav decit atit, doi din generalii care au condus represiunea la Timisoara, respectiv Constantin Nuta si Velicu Mihalea, cei care au trimis la incinerat la Bucuresti pe 19 decembrie eroii cazuti la Timisoara, au fost ucisi deja a doua zi dupa preluarea puterii, pe 23 decembrie. Au urmat mortile suspecte a citeva zeci de generali care fusesera implicati in revolta de la Timisoara si in transformarea loviturii de stat din 22 decembrie, in revolutie.

Autorii cartii din 1985 au preluat puterea in 1989

Cit despre autorii lucrarii din 1985, cei care descriau in "Puterea politica si sistemul social" maniera preluarii puterii, acestia au pus intr-adevar mina pe putere in decembrie 1989. Toti erau in acel decembrie membri in Frontul Salvarii Nationale, infiintat cu un an inainte si au contribuit la fenomenul numit de istoricul Marius Oprea "privatizarea comunismului". Ion Iliescu a fost ales presedintele Romaniei, Virgil Magureanu a devenit seful noii Securitatii pe care a botezat-o SRI, Ioan Mircea Pascu a ajuns mai tirziu Ministrul Fortelor Armate, Mihai Draganescu a fost ales primul presedinte al Academiei Romane de dupa 1989, iar Vasile Secares a privatizat rezervorul ideologiei comuniste, Scoala Superioara de Partid "Stefan Gheorghiu" in Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, pe care a si condus-o ca rector pina in 2004. Privite retrospectiv, teoriile ideologilor comunisti din 1979 si 1985 au dus in cele din urma la preluarea puterii. Virgil Magureanu insa, dupa ce a cedat conducerea SRI in anul 1997, a scris acum citiva ani o lucrare interesanta, nu doar prin titlu, dar si prin continut. în "Declinul sau apoteoza puterii?" (Ed. RAO, Bucuresti, 2003), acesta acuza puterea de dupa 1989 de coruptie, oportunism si mai ales ca nu mai reprezinta interesele maselor. «Reinstaurarea democratiei dupa prabusirea comunismului (...) s-a produs lent si cu multe piedici din partea armatelor de oportunisti iesiti peste noapte din PCR si a noilor imbogatiti, care au preferat multa vreme ca statul sa fie lipsit de autoritate (...) pentru ca profiturile din activitatile economice la marginea sau in afara societatii sa fie maxime", scrie Virgil Magureanu. Cu alte cuvinte, lovitura de stat din 1989 a adus la putere comunistii oportunisti, iar sutele de morti din decembrie 1989 au pierit, pentru ca fosti activisti sa "privatizeze comunismul" si "sa traiasca bine". (Valentin MUSCA)

"Toader Ghetu ma urmarea la Focsani"

Fostul exilat la Muzeul Vrancei a avut amabilitatea ca, la 18 ani de la schimbarea regimului comunist, sa raspunda la citeva intrebari privind rolul sau in asa numita "revolutie" din decembrie 1989

Reporter: Cum de un lector la "Stefan Gheorghiu" a putut ajunge la Muzeul Vrancei?

Virgil Magureanu: Pentru ca eram impotriva lui Ceausescu de mai multi ani am fost pur si simplu indepartat din Bucuresti.

R: Exista multe teorii privind legatura dintre stabilirea dvs cu loc de munca obligatoriu la Focsani, Andrei Plesu la Tescani si Mircea Dinescu care urma sa mearga la Tecuci, tocmai linga granita fostei URSS. Cum comentati aceste aspecte?

V. M.: Nu exista nici o legatura intre stabilirea mea la Focsani si celelalte nume.

R: Tudor Octavian afirma ca v-a vazut pe 23 august 1989 la Tescani, cu Ion Iliescu. Aceasta intilnire a avut loc?

V. M.: Pe 23 august 1989 eram la Satu Mare, in familie. Ma surprind afirmatiile scriitorului Tudor Octavian. Nu aveam cum sa fiu la Tescani.

R: Liviu Ioan Stoiciu scrie in jurnalul sau ca foloseati pretextul cu documentarea ca sa dispareti din Focsani. E adevarat?

V. M.: La documentare mergeam insotit de colegi. Eram urmarit si nu aveam cum sa dispar din Focsani. Plecam doar acasa, la Bucuresti.

R: Ce relatie ati avut cu Toader Ghetu?

V. M.: Toader Ghetu ma urmarea la Focsani. Nu am avut nici o relatie.

R: Cum se face ca teoreticienii care semnau in volumul colectiv din 1985 au preluat puterea in 1989? Este o intimplare?

V. M.: Dintre cei care au contribuit la volumul publicat in 1985 il cunoasteam bine doar pe Ion Iliescu. Celelalte nume erau mai putin cunoscute la vremea cind au publicat. De altfel, trebuia sa participe cu un material si Silviu Brucan, dar pentru ca materialul sau nu era prea consistent nu l-am inclus in volum. In locul sau l-am publicat pe Ioan Mircea Pascu. Pe atunci nu era prea cunoscut si nici materialul sau nu m-a multumit. Repet, singurul pe care-l stiam bine era Ion Iliescu.

R: Fata de lucrarile publicate in 1979, 1985 despre putere, care aveau un aer optimist, lucrarea din 2003, "Declinul sau apoteoza puterii?" este pesimista si cu semnul intrebarii. De ce?

V. M.: Daca ati citit prefata lucrarii ati vazut de ce am pus semnul intrebarii. Atunci cind puterea nu mai reprezinta masele si nu le mai serveste interesele, incepe declinul. Este cazul astazi.

A consemnat Valentin MUSCA

---