Politică

Sunt cel mai tânăr consilier judeţean în fieful celui mai longeviv baron local

Datoria celui care comentează de pe margine este să joace. Prima gură de şampanie pe care am gustat-o în copilărie a fost în Vrancea, exact atunci când Emil Constantinescu a câştigat preşedinţia României, alimentând speranţa că scăpăm, în sfârşit, de comunişti. Euforia pe care mi-a transmis-o familia mea atunci reprezenta, de fapt, dorinţa de progres a multora din ţară. Un deziderat pe care l-am păstrat până astăzi.

Dacă nu te implici tu, ţara va fi condusă de Vanghelii după almanahe

Pentru mulţi oameni de bun-simţ, a face politică e ceva scârbos. Şi pe bună dreptate: stai la masă inclusiv cu Vanghelii şi Dragne, îi accepţi ca parteneri de negociere şi discutaţi de la egal la egal (în cel mai bun caz). Pentru profesioniştii valoroşi din mediul privat, a face politică înseamnă a pierde bani. Pentru că nu sună deloc tentant o trecere dintr-un mediu concurenţial, stabil şi cu un salariu de peste 2000 de euro către un job de parlamentar în care presiunea vine din toate părţile, pârghiile reale sunt minime, iar venitul înjumătăţit. „Ca tânăr cu potenţial, nu e plăcut şi nici rentabil să faci politică. Însă, dacă nu ne implicăm noi în viaţa comunităţilor noastre, locurile de conducere le rămân Vangheliilor”. De ceva timp, am norocul să mă dezvolt pe cont propriu în mediul privat şi trebuie să petrec bună parte din timp în străinătate. Ceea ce înseamnă multă muncă şi puţin timp liber. Poate am înţeles greşit, însă eu am văzut mereu politica precum un simplu instrument: un canal de schimbare şi reordonare a lumii în care trăim. De aceea eu m-am simţit onorat atunci când echipa PNL mi-a acordat o poziţie eligibilă pe lista consilierilor judeţeni în Vrancea, locul în care am crescut, chiar dacă e un efort în plus. După ce am luat funcţia, nu am pornit la drum cu aşteptări uriaşe fiindcă lucrurile nu se schimbă peste noapte. M-am obişnuit ca majoritatea PSD din Consiliul Judeţean Vrancea să respingă toate propunerile noastre fiindcă aşa înţeleg dumnealor ideea de vot. M-am obişnuit să mă întrebe oamenii dacă nu pot să repar vreun drum sau să rezolv probleme pe la primărie, iar eu să răspund referindu-mă la modul în care ar trebui să se adreseze instituţiilor. M-am obişnuit, în fine, să mă acuze persoane care nu mă cunosc că aş fi trădător, inutil sau că nu fac nimic.„Pe banii noştri, bă!”. Deşi trebuie să-mi rup la fiecare şedinţă un timp care mi-ar aduce un câştig mult mai serios decât modesta indemnizaţie de consilier judeţean. Chiar dacă majoritatea PSD e împotriva noastră, iar pârghiile pe care le am sunt nule, vreau, atât cât ştiu şi pot, să mă implic în viaţa comunităţii în care am crescut.

Cum stau lucrurile în Vrancea: Baronul zâmbeşte

Dacă n-aţi fost până acum la noi în zonă, probabil ştiţi că suntem renumiţi pentru vinurile bune şi cutremurele serioase. Din punct de vedere politic, Vrancea a avut lideri care n-au prea fost nici precum vinul, nici precum cutremurele. Conducerea a aparţinut dintotdeauna PSD. Gruparea din fruntea judeţului pare un monolit – nu există conflicte între membri şi întreaga putere e centrată pe un om numit de presa naţională „baron local”. O armonie stranie pentru un partid democratic. „Baronul zâmbeşte. El e bine-mersi, deşi în 1991 Vrancea avea 110.000 de angajaţi, iar astăzi mai are puţin peste 20.000”. Tabăra noastră liberală, aflată în opoziţie, adună oameni destul de autentici şi diverşi. Avem uneori divergenţe de opinie, pe care le permitem, chiar dacă ne mai aduc deservicii de imagine. Baronul  zâmbeşte, dar  am putea spune că „suntem vii, domnule!” – cum bine afirma unul dintre primarii noştri.
Acum un an, am schimbat un preşedinte PNL judeţean care a condus partidul timp de zece ani cu un om tânăr, Cătălin Toma, experimentat în administraţie şi votat ca primar de peste 80% din comunitatea lui.  Nu că-mi place să-l laud, dar e printre puţinii primari din ţară care au reuşit să construiască un dispensar nou, să refacă infrastructura, şcolile din localitate şi să aibă ceva investitori.

Ce o să se întâmple la alegerile din 11 decembrie dacă tu stai pe margine

Ni se pare la modă să spunem că în România lucrurile nu merg, însă e fals. Cred cu tărie că asistăm astăzi la o schimbare pozitivă a aparatului de stat (e clar să se putea mult mai bine). Marele merit al lui Dacian Cioloş e că a adus în  administraţie oameni de bun-simţ. Mă refer aici la ministrul sănătăţii, Vlad Voiculescu, cel care literalmente a salvat vieţi cu mult înainte să ajungă în funcţie. Sau la Dragoş Tudorache, ministrul de interne care a făcut ca numărătoarea voturilor să fie de anul acesta supravegheată video. Sunt oameni de care nu afli prea multe de la televizor fiindcă nu aduc audienţă.

Dacă nu vii la vot pe 11 decembrie, puterea nu va ajunge la ei. Baronul va zâmbi în continuare

Ştiu că e posibil să nu ai treabă cu politica. Deschide Google şi vezi cine candidează în circumscripţia ta. A lucrat toată viaţa la stat pe maxim 3.000 de lei şi e cel mai bogat om din oraş? Poate nu e candidatul pe care vrei să-l alegi. Nu e vorba aici de PSD şi PNL, ci de nevoia de a avea în conducerea ţării oameni de bun-simţ.
Şi, dacă în 11 decembrie tu stai pe margine, uite, are cine să meargă la vot!

Paul Lungu

https://www.youtube.com/watch?vaESKjqCDsoRA&ta6s

Paul Lungu, 27 de ani, este facilitator media internaţional. El lucrează alături de organizaţii din străinătate la realizarea de materiale şi producţii pe diverse teme, inclusiv legate de Romania şi Republica Moldova. Paul îşi petrece cea mai mare parte din timp între Londra, Bucureşti şi oraşul din care provine, Focşani.

---