Politică

151 de ani de activitate - Consiliul Local şi Primăria Focşani. Tu ştii cine au fost primarii oraşului nostru?

La 10 martie 1864 s-a votat şi la 31 martie 1864 s-a promulgat legea care a dat naştere administraţiei moderne în România, după tiparul căreia, în mare parte, se conduc destinele comunităţilor româneşti şi în zilele prezentului. O primă condiţie a acestei legi era ca fiecare comună să aibă un sediu administrativ numit primărie, ceea ce la Focşani s-a îndeplinit două decenii mai târziu, în 1884, când s-a construit imobilul din Piaţa Unirii, monument care, cu ample modificări, se poate vedea şi azi în continuarea sediilor Consiliului Judeţean şi Prefecturii . Până la acea dată, sediul autorităţii locale a fost într -o locuinţă cumpărată de Statul Român de la un boier local Ştefan Dăscălescu, azi demolată, fiind localizată unde în prezent se află Cercul Militar al Garnizoanei Focşani, pe strada Cezar Bolliac, construcţie care, în trecut a mai adăpostit şi Curtea de Apel Focşani.

În legea de acum un secol şi jumătate urmau alte cerinţe pentru ca o comună  urbană sau rurală să poată funcţiona . Pe lângă un număr suficient de locuitori, trebuia să aibă una sau mai multe şcoli, să îngrijească de neputincioşii săi şi de copii găsiţi, să îngrijească de biserică, să plătească pe preoţi şi pe servitorii bisericii, să aibă un corp de pompieri bine instruiţi şi disciplinaţi, iar dacă oraşul avea peste 6.000 de locuitori, trebuia să organizeze şi un spital pentru bolnavi sau scăpătaţi. În continuare, legea prevedea lămuriri în privinţa conducerii  şi administerării localităţilor.  Autoritatea communală era reprezentată de un Consiliu Local, iar administraţia aşezării i se încredinţa unei persoane  numită primar (primar venea de la latinescul primarius, de la primus -cel dintâi). Numărul de consilieri ce trebuiau aleşi într -o localitate ca Focşani era de 11 persoane (n.r. în comparaţie, astăzi sunt 21 de consilieri municipali).  Consilierii comunali erau aleşi direct de către adunarea alegătorilor. Puteau fi alegători toţi cetăţenii care îndeplineau anumite condiţii dintre care amintim –să domicilieze în localitate cu cel puţin şase luni înainte de alegeri, să plătească o contribuţie directă, într-un oraş ca Focşani, această contribuţie  fiind de 80 de lei pe an, cu excepţia profesorilor, institutorilor, preoţilor, medicilor, inginerilor, arhitecţilor, avocaţilor, toţi cu diplome recunoscute de guvern şi a celor ce primesc o pensie annuală de cel puţin 2.000 lei, să nu fie servitori, faliţi nereabilitaţi, supuşi interdicţiei, condamnaţi pentru furt, abuz de încredere, înşelăciune, spargere de peceţi şi sustragere de acte  depuse în locuri publice, să nu fie cunoscuţi în public că ţin case de prostituţie sau de jocuri de cărţi.

Consilierii trebuiau să ştie să scrie şi să nu fie rude între ei. Azi, e altfel

Întrunirea alegătorilor în comunele urbane pentru alegerea consilierilor  avea loc din patru în patru ani, jumătate dintre aceştia reînnoindu -se din doi în doi ani prin tragere la sorţi. Calitatea de consilier era incompatibilă  cu orice funcţie salarială a statului, consilierii nu puteau fi rude între ei  până la gradul trei inclusiv, iar în oraşe era obligatoriu ca aceştia să scrie şi să citească, diferit faţă de lumea rurală unde aceste calităţi nu erau obligatorii. La intrarea în funcţie, fiecare consilier depunea următorul jurământ: “Jur credinţă Domnitorului, supunere legilor ţării şi sprijin intereselor comunei, Aşa să-mi ajute Dumnezeu”. Consiliul se convoca cel puţin o dată pe lună sau ori de cate ori era nevoie şi delibera numai cu majoritate absolută. Şedinţele erau conduse de primar sau, în lipsă, de întâiul său ajutor sau de cel mai în vârstă dintre consilieri. Activitatea Consiliului se desfăşura după un regulament în care era prevăzută şi amendarea consilierilor care absentau nemotivat. În cazul în care consiliul  delibera asupra chestiunilor care nu ţineau de atribuţiile sale, atunci Domnitorul putea dizolva Consiliul şi anula acele deliberări. În decurs de două luni de la dizolvare, se organizau noi alegeri, în care timp comuna era condusă de o comisie interimară numită de govern, dintre persoanele care au întrunit mai multe voturi la ultimele alegeri.

Consilierii purtau tricolor la cingătoare

Pentru ca activitatea consiliului să se desfăşoare într-un cadru legal şi pentru a fi eficientă, legea i-a stabilit următoarele atribuţii –să vegheze averea comunală pentru ca locuitorii să se poată bucura de ea, să urmărească condiţiile arendării şi a subînchirierilor bunurilor şi veniturilor comunei, să voteze bugetul, modificarea taxelor  şi a contribuţiilor comunale, să hotărască deschiderea sau închiderea unor străzi şi pieţe publice, să fixeze numărul şi zona parohiilor, regulamentele pentru administraţia interioară a comunei şi ordonanţele poliţiei locale etc. De asemenea, numea pe arhitectul oraşului, pe directorii de aşezăminte publice ce depindeau de primărie, pe doctori, chirurgi şi veterinari, pe profesorii şi institutorii şcolilor care erau întreţinute de oraş. La art. 82 se stipula că în fiecare localitate trebuia să fie în frunte câte un primar, ales o dată cu consilierii în comunele rurale sau desemnat de Domn în oraşe, dintre primii trei consilieri cu voturile cele mai multe. Trebuiau să poarte ca semn distinctiv o eşarfă cu culorile naţionale legată la cingătoare .

“Domnul” îl putea revoca pe primar

Primarul îi putea suspenda pe salariaţii primăriei, cand aceştia nu-şi făceau datoria, iar faţă de secretar şi preceptor putea face doar propuneri de sancţionare în cadrul consiliului. La rândul său, şi primarul, dacă încălca legile ţării putea fi suspendat, sau revocat de prefect, Ministerul de Interne sau chiar şi de Domn. Acesta a fost, pe scurt, cadrul legal a ceea ce a însemnat începutul administraţiei moderne în Romania. Toate modificările care s-au adus acestei legi în deceniile următoare au vizat latura  perfecţionării impuse de complexitatea vieţii, de modernizare. În prezent, în această zonă delicată, faptele actualilor reprezentanţi ai comunităţii se pot analiza de către fiecare dintre noi.

Cine au fost primari la Focşani

Nicolae Săveanu, bătranul satrap liberal, a condus destinele oraşului de pe Milcov, în mai multe mandate

În continuare, oferim lista vechilor primari şi preşedinţi de Comisii Interimare ai oraşului Focşani. Nu am inclus în această statistică primarii numiţi în perioada Dictaturii Regale sau cei din vremea communistă, precum nici cei de după 1990 pe care-i cunoaştem destul de bine. Astfel, destinele oraşului nostru au fost conduse de
Mihalache Ionescu 1864-1866,
Alecu Sihleanu1866-1868,
Gheorghe Lambrino 1868,
Tănase Theoharie1868,
Alecu Sihleanu1868-1869,
Gheorghe Lambrino1869,
Dimitrie Tzanu1869-1871,
Hagi Dimitrie Ioan 1871,
Costache Ardeleanu 1871-1876,
Dimitrie Balin1876,
Gheorghe Corbu 1876-1878,
Grigore Bălănescu 1878-1879,
Tudorache Atanasiu 1879-1880,
Gheorghe Orleanu1880-1881,
Nicolae Pruncu1881-1884,
Nicolae Săveanu 1884-1886,
Tache C. Săndulescu 1886,
Costache Cernat 1886-1887,
 Dimitrie D. Petrov 1887-1888,
Al. Paraschivescu 1888,
Gheorghe Apostoleanu 1888,
Grigore Bălănescu 1888-1891,
Dimitrie Tzanu1891-1895,
Gheorghe Orleanu 1895,
Nicolae Săveanu1895-1899,
Gogu Constantinescu 1899, 
Dimitrie F. Caian 1899-1901,
Iorgu G. Poienaru1901-1904 ,
Ernest Vârnav 1904-1905, 
Dimitrie Nicolescu 1905,
Ioan G. Ciurea1905-1907,
Nicolae Săveanu 1907,
Iorgu Poienaru 1907-1911,
Gheorghe Vicol-1911,
Th. M. Bassarabianu1911-1914,
Nicolae Săveanu 1914,
Ştefan Graur 1914-1917,
Al. Delladecima1917-1918,
Savel Rahtivan1918-1919,
Iorgu G. Poienaru1919-1920,
Al. Ionescu Ioan 1920,
I. Negulescu 1920,
Savel Rahtivan1920-1922,
Iorgu G. Poienaru1922-1926 ,
N. Al. Constantinescu 1926-1927,
V. C. Antonescu 1927-1929,
Al. C. Alevra 1929-1931,
N. Al. Constantinescu1932-1933,
N. Stănescu Putna 1933-1934,
Al. N. Leon 1934-1935,
Radu Săveanu 1935,
Maior I. Tomescu 1935-1936,
Al. N. Leon1936-1937,
A. Păltineanu 1937.

(Florin DARDALĂ)

---