Domnilor, cred că ne înfierbântăm cam repede...
Dau, de exemplu, cu Iohannis de pământ pentru că a folosit expresia ”Justiţia nu trebuie să fie o Superputere”.
Dom’le, au făcut spume la gură!! Că aşa zic şi Antena 3, Radu Tudor, Fenechiu….Prin urmare, ceva e putred în Danemarca! Fals! De 2 ori Fals!!
În primul rând, ar trebui ca aceşti oamenii cu pretenţii să ne spună în ce Constituţie din lume se pune puterea juridică pe post de Superputere! Pentru că în acest caz, celelalte două fiind doar nişte simple puteri, se poate spune fără a greşi că acel stat cu o asemenea Constituţie ar avea nu trei puteri în echilibru, ci doar una, THE ONE, Superputerea! O Dictatură, prin urmare, fie ea şi a Justiţiei! Dacă se mai poate chema în acest caz justiţie…
În al doilea rând este o exagerare enormă să pui semnul egal între înţelesul cuvintelor lui Iohannis şi cel MANIPULAT de cei de la Antena 3. Atunci când primul spune, constituţional, că trebuie să fie trei puteri în echilibru şi nu una mai cu moţ, anteniştii îi iau vorbele şi le răstălmăcesc, că uite, şi Iohannis a spus despre Justiţie că arestează discreţionar, nedând socoteală nimănui, de parcă ar fi o Inchiziţie superputernică. Băieţii ăştia uită, bineînţeles, să amintească şi de începutul discursului lui Iohannis în care acesta îi felicita pe magistraţi pentru efortul făcut în ultimii ani.
Preşedintele doreşte Justiţia ca putere egală cu celelalte două, anteniştii doresc o justiţie subordonată celorlalte două…celorlalte trei, de fapt, adică subordonată şi celei de a ”patra puteri în stat”, massmedia, ei fiind reprezentanţi de frunte ai acesteia.
Din păcate, la suprafaţă, discursurile seamănă unul cu altul, de unde şi confuzia…dorită, de altfel.
Din contră, alţii îl acuză pe Iohannis că vrea să transforme justiţia într-o Superputere, invitând-o să smulgă şi bucăţi din puterea legislativă. Sensul celor spuse nu este acesta nici pe departe. Zice Iohannis: ”Dacă în sistemul judiciar apare o discuţie că ar fi bine să se modifice o lege, atunci trebuie să se adreseze ministrului Justiţiei. Suntem în situaţia în care o putere în stat poate să se adreseze Parlamentului doar prin intermediul altei puteri, prin intermediul Executivului.”
Cu alte cuvinte, se pune problema dacă Înalta Curte, Parchetul General, CSM ar putea avea posibilitatea de a iniţia şi a propune legi. NU DE A LEGIFERA, ci de a propune şi inţia legi.
Acum, dacă mă uit la Constituţia României, care spune cam aşa la articolul 74:
”ARTICOLUL 74
(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.”,
Observ că cetăţenii au drept de a iniţia legi şi nu ţipă nimeni că-s şi putere juridică, şi, culmea, chiar şi Guvernul, care-i putere executivă, are acest drept, şi nu este indignat nimeni. Iar aici chiar ar trebui un pic de nervozitate, dacă ne gândim că de-a lungul timpului Parlamentul a fost un fel de Anexă a Guvernului.
Prin urmare, de ce nu ar putea exista o DISCUŢIE în acest sens, adică dreptul sistemului juridic de a INIŢIA legi, şi nu de a LEGIFERA legi, care-i treaba Parlamentului?!
Domnilor, cred că ne înfierbântăm cam repede…
Rareş Chinescu