Revoluţia de la Focșani povestită de „băiatul care scria poezii”
Toată revoluţia de la Focşani a fost filmată, tot timpul a fost cineva care a filmat chiar începând cu deplasarea noastră din cartierul SUD către centru apoi a continuat să filmeze până a doua zi şi, probabil, a fost mai multe zile pe lângă noi.
Nu am aflat nici acum cine a fost acea persoană (pe acea vreme era imposibil să ai o cameră video dar el o avea) şi unde este înregistrarea. Ar fi extraordinar să se găsească acea filmare pentru a vedea exact ce s-a întâmplat, cum a luat fiinţă primul organism de conducere în Vrancea după Revoluţie (care s-a numit în prima formă Comitetul Judeţean Vrancea de Salvare Naţională), despre care vă pot spune că a avut cel putin 20 de tentative de naştere până la forma finală.
Erau momente în care nimeni nu mai avea încredere în nimeni, toţi se îmbrânceau să facă parte din acest Comitet simţind că ar fi un os de ros. Mereu apăreau elemente care dădeau peste cap credibilitatea unor persoane şi cam de 20 de ori Liviu Ioan Stoiciu a refăcut lista până a o avea ca formă finală din care făceam şi eu parte. A doua zi am urmat exemplul de la Bucureşti şi s-a refăcut sub denumirea de Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN). Nu mai spun că în acea seară nimeni nu a închis un ochi, probabil până a doua zi târziu. În Consiliul Judeţean nu avea cum să te ia somnul pentru că ameninţările curgeau din toate părţile, nu numai de la telefoanele care sunau continuu şi care anunţau că apa este otrăvită, că vin terorişti cu elicoptere dinspre Buzau, să fugim de acolo, că sunt terorişti vis-a-vis la Hotelul Unirea, şi vor începe să tragă în noi, că militarii care sunt cu noi ne vor împuşca imediat ce Ceauşescu va da acest ordin, că mâncarea care ne-ai aduc acolo este otrăvită cu mercur, că familiile noastre sunt în pericol şi să plecăm acasă... etc.
Fiecare era suspect în acele momente
Cum să dormi când Ceauşescu încă era viu şi putea întoarce în orice moment lucrurile iar noi eram ţinte. Cum să dormi cu militarii care aveau cartuşul pe ţeavă şi stăteau acolo lângă noi, nici ei nu mai ştiau de la cine să asculte ordinele, cum să dormi când în Piaţa Unirii mii de tineri strigau: BUCUREŞTI! BUCUREŞTI! Îmi aduc aminte, îmi zice Liviu Stoiciu: " ieşi la balcon şi calmează-i, sunt tinerii tăi, nu-i lăsa să se ducă la Bucureşti". Însă eu am plecat la Bucureşti împreună cu ei 2 zile, nu ne-am mai întors toţi, unii au murit. Am găsit un Bucureşti în flăcări şi în plin război, ne luptam noi între noi pentru că fiecare era suspect în acele momente. Mi-am dat seama că cel mai bine era să revin la Focşani. Am revenit, nu mai spun că am trecut prin nu ştiu câte filtre, noroc că aveam legitimaţia de la CFSN care atesta faptul că eram revoluţionar.
La Focşani începuse să se tragă, nu ştiam încă cine este inamicul, ameninţările continuau şi eram din ce în ce mai slăbiţi de oboseală, de stres, de foame şi în principal de agitaţia aceea care nu îţi dădea voie să te odihneşti. M-am trezit la un moment dat la spital, cu perfuzii, le-am smuls şi m-am întors la Consiliul Judeţean. Aveam 20 de ani şi eram un tânăr nebun! Mai multe voi scrie probabil într-o carte despre Revoluţia Română din Vrancea pas cu pas!
Ce credeam despre Ceauşescu
Ceauşescu vorbea despre Democraţie Socialistă, despre Revoluţia Comunismului dar nu avea nicio legătură cu realitatea. Sincer, eu până prin 1983, până să-l cunosc pe dl Stoiciu, chiar credeam că România este cea mai frumoasă ţară din lume, că suntem cei mai puternici şi cei mai dezvoltaţi din lume, că numai la noi datorită lui Ceauşescu lumea are de muncă, are case şi nu doarme pe străzi, că nu exista şomeri, noi eram cei mai şi cei mai. Din această cauză, unul ca taică-miu, care era membru de partid, credea până în pânzele albe în Ceauşescu şi ar fi făcut crimă pentru el. Am fost pedepsit când a auzit că "umblu" pe la STOICIU, dizidentul, oaia neagră a societăţii comuniste, etc.
În mintea mea era o luptă între două lumi, cea a lui Stoiciu şi restul lumii. Lumea lui Stoiciu era altfel, aşa cum a descris-o în cartea sa: O LUME PARALELĂ! Era altfel decât îmi închipuiam. Am mizat pe versiunea dlui Stoiciu asumându-mi riscuri enorme. Exista frica de a vorbi, libertatea aceasta de opinie atunci era limitată, nu numai pentru că ai fi putut fi arestat dar te izolai în societate pentru că toţi erau în lumea cealaltă, toţi te marginalizau. Am fost într-un final trimis la mină la Petroşani. Pentru ei (structurile care ştiau tot) nu eram băiat de oraş, aveam gura prea mare, eram incomod... Dar acolo începe o altă poveste!
Toate acestea au fost povestite pentru Ziarul de Vrancea de Laurențiu Barbu, vrâncean participant în acele zile din decembrie 1989 la Focșani și la București la întâmplări care au schimbat istoria României
Artlicol reluat în Ziarul de Vrancea
Prima publicare 21 decembrie 2014
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Politică
Lovitură de teatru!Și primarul comunei Vânători, Ionel Lupu are 3 ani interdicție de a exercita funcția, de la încetarea actualului mandat
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
Laurențiu Barbu, acum 3406 zile, 1 ora, 21 minute, 57 secunde 
