Ziua Francofoniei și finalizarea proiectul educativ școlar ,,Fotografie și Poveste ” la Școala Gimnazială REGINA MARIA Vintileasca
Saptămâna ce tocmai a trecut a constituit pentru elevii dornici de cultură și arta de la Școala Gimnazială REGINA MARIA Vintileasca un prilej de a-și completa bogăția sufletească, de a lucra in echipă, de a cunoaște oameni noi și interesanți.
Pe 20 martie s-a marcat Ziua Francofoniei (elevii au creat și au expus în fața colegilor prezentări Power Point, au cântat și au învățat noi cântece in limba franceză). A doua zi, pe 21 martie, au marcat Ziua Internațională a Poeziei printr-o sesiune de lectură (Jacques Prevert-în limba franceză-și La Fontaine, în limba română).
Duminică, 24 martie, s-a finalizat proiectul educativ școlar ,,Fotografie și Poveste,, , proiect aflat deja la a treia ediție. După activitățile trecute ale proiectului ( ,,Fotografiază, nu sta-n casă!,, în care elevii au căutat în natură și in familiile și gospodăriile lor subiecte și momente interesante pe care le-au imortalizat in fotografii cu care au participat la concurs și ,,Spune povestea!,, în care, pornind de la fotografii alese de pe pagina de facebook ,,Grupul fotografilor vrânceni,,, elevii care s-au inscris în proiect au creat compozitii literare), a urmat momentul care incheie proiectul: expozitie de fotografie, sesiune de lecturare a creațiilor realizate de concurenți și o ,,lectie,, despre ce și cum trebuie să fotografiem realizată de domnul Doru Sava, artist fotograf, colaborator al Asociației ,,Eu, tu și ei,, asociație care, sub coordonarea doamnei Silvia Vrânceanu-Nichita, a adus în satele comunei Vintileasca proiectul ,,Carte în sate,,. Asociația a fost partenera Scolii Vintileasca în proiectul ,,Fotografie și poveste,, , a printat fotografiile concurenților și, împreună cu elevii, cu părinți și bunici care au participat la activitate a realizat o frumoasă și bogată expoziție. Concurenții au fost răsplătiți cu diplome ,,Fotograf în devenire,, și cu ,,Diploma de povestaș,, .
Sperăm ca proiectul scolii noastre, care urmărește să-i facă pe elevi să iubească și să cunoască natura folosind tehnologia informației și comunicării -pe care copiii o apreciază atât de mult-să-i facă să iasă din fața calculatorului și să surprindă splendoare mișcării în aer liber, a întâlnirii cu prietenii sau cu animalele locului, să transforme în vorbe meșteșugite magia unei imagini, să simtă bucuria de a împărtăți cu cei din jur bucuria creațiilor proprii. Vrem ca proiectul nostru să reînvie în fiecare an, mai bogat, mai atractiv.
Profesor coordonator de proiect, Stana Georgescu-Apostu
Citiți și trei compozitii literare ale elevilor Școalii Gimnaziale REGINA MARIA Vintileasca în cadrul proiectului educativ școlar ,,Fotografie și Poveste
Fotomagia -Turea Stefan, clasa a VIII-a
Era vară!O căldură înăbușitoare mă cuprindea.Am ales să petrec restul zilei alături de natură deoarece ea era singura care îmi era alături. Pe poiană, natura toată, plină de culoare îmi îmbrățișa ochii. Spicele de grâu din zare erau parcă transformate în aur de razele fierbinți ale soarelui!Cerul contribuia prin măreția lui la acest peisaj nemaiîntâlnit.
Toată această viață din împrejurimi tot nu-mi bucura sufletul.Era ziua mea de naștere iar familia a uitat complet de ea!
Peste câteva ceasuri decid să mă întorc acasă,dupa fluierul meu , cu care imi plăcea să cred că pot vorbi cu toate vietățile naturii. Deschid ușa . Pe pervazul geamului clătina o cutie de carton. În interior era un aparat foto însoțit de mesajul: ”La mulțiani ,Ion!”. Atunci in imă mi-a explodat fericirea! Era aparatul foto dorit! Toată ziua mi-am petrecut-o fotografiind animalele din jur .Nu a rămas vecin al cărui animal să nu-l fi fotografiat. L-am bijuterit toată ziua . Nu era buton pe care să nu fi apăsat!
Seara am venit, mi-am sărutat părinții și le-am mulțumit pentru minunatul cadou. Am plecat în camera mea, am așeza tfrumos aparatul pe măsuța din fața geamului și m-am pus pe somn. Pe la ora trei dimineața m-au trezit niște zgomote de animale.Aparatul mieuna ca o pisică, lătra ca un câine si cotcodăceaca o găină. Apoi a scânteiat puternic. Afară, lângă scara aprijinită de perete,au apărut toate animalele pe care le fotografiasem de-a lungul zilei! Atunci m-am impacientat,am sărit geamul si am urcat toate animalele în pod. Mă pun mulțumit pe somn și peste o oră o aud pe mama:
-Ioane, ce-i cu gălăgiaaia din pod?
-Nu știu ,mamă! Oare ce să fie?
-Mergi cu taică-tău și vezi!
Până aici mi-a fost,am dat-o înbară! Îmi spuneam în gând.Iau lantern și plec cu tata înpod.Aprinde tata laterna și vede toate animalele, bine ghiftuite.Toate mezelurile puse de mama la afumat erau mâncate iar sacii de porumb goliți!
-Nu știi cum de au ajuns toate animalele astea aici? Mă întrebă tata.
-Nu știu, tată!
-Treci la somn și om vedea mâine!
A doua zi m-am trezit dis-de-dimineață, am sprijinit cotul mâinii pe geam și mă uitam la toate animalele ce erau strânse în fața casei și pe scară. Le-am povestit părinților mei cum s-a întâmplat și normal că nu m-au crezut, dar când le-am demonstrat nu le-a venit să creadă! Cu toții am realizat potențialul acestui aparat!
Nu toți câinii sunt la fel- Tănase Iulia, clasa a VII-a
Fulgii argintii cad din cerul înstelat.Codrii așteaptă să fie acoperiți de pătura pufoasă de nea , în tăcere.Satul a adormit de mult. Luna urmărește somnoroasă o vulpe care vorbește singură:
-Dacă mă gândesc bine , nu am mai trecut de mult prin sat.Cred că găinile mă așteaptă , iar tovarășii mei , câinii ,posibil, au adormit...Din păcate…Cât de mult voiam să mă joc cu ei! Of... când îmi amintesc de ultima dată când ne-am întâlnit îmi vine să urlu: eram tânără, îmi era foame așa că am trecut pe la curtea unei case. Cotețul era deschis , așteptându-mă... Din păcate nu am observat că și câinele mă aștepta.Când am vrut să intru la găini , am simțit că m-a apucat ceva de coadă și un fior rece m-a trecut pe șâra schinării.Câinele mă apucase și nu-mi mai dădea drumul.Când m-am zvârcolit, m-a apucat de pielea cefei.O durere asurzătoare mi-a trecut prin corp.Până la urmă am scăpat...dar cu greu... Ei bine, acum sunt mai bătrână, și am mai multă minte: pot să-mi port mai bine de grijă.În plus , cred că omul nu se așteaptă să-l vizitez...Vai, cât de mult voi mânca!
Vulpea porni în grabă către sat. A ajuns:
-E atâta liniște pe aici! O să mănânc fără probleme.
Intră în curte și un mare noroc dă peste ea : găinile nu erau închise.
-Vai... ce noroc pe capul meu ! zice ea lingându-și botul.
Intră tiptil în coteț și aude un lătrat gros chiar la urechea ei.Ea nu intrase în cotețul gainilor , ci în cușca lui Grivei.
-Ai trei secunde să spui ce cauți aici! spune câinele.
-Păi... am îmbătrânit și m-a lăsat vederea. Nu ai lovi o bătrânică , așa-i?
-Mai vedem... spune câinele repezindu-se la coada vulpii.
Urmă o luptă grea...
-Sunt din nou singură , plină de răni și înfometată... Se pare că nu sunt chiar atât de inteligentă cum credeam...Voi mai aștepa un timp pentru a îmbătrâni mai mult , ca să-mi vină mai multă minte. Să vă văd atunci dacă vă mai luați de mine, câini buni de nimic…
-Hei , hei ,vrei să ne jucăm? se auzi o voce veselă.
Era un cățel voios , cu piciorușele scurte , dând din codiță , care chiar voia să se joace. Și nu avea cu cine.
-Nu, nu, nici vorbă! Lasă-mă! Nu am chef să mă joc! zice vulpea.
-Dar de ce? zice cățelul cu urechile pleoștite.
-Păiiii… mi-e foame, sunt plină de răni și de acum nu mai vreau să stau în apropierea câinilor.
-Eu am un os, spune cășelușul binevoitor.
-Da? Păi să știi că eu am rapiditate , rafinament , auzul foarte bun și...
-Dar ai un os?
-Nu...
-Poftim! spune cățelușul dându-i al său os vulpii.
-Îmi dai mie osul tău?
-Da. Mie nu mi-e foame. Mănânca-l tu!
-Mulțumesc!
-Acum te joci cu mine?
- Da! spune ea hotărâtă.
Vulpea a învățat că nu toți câinii sunt la fel ,nu a mai judecat pe nimeni fără să-l cunoască, și și-a făcut un bun prieten cu care s-a jucat în fiecare zi.
Vulpea tot vulpe rămâne-Tănase Iulia, clasa a VII-a
Dimineața, dragă fată,
A ajuns și pe la noi
Arătându-se de-odată,
Apărând dintr-un tufoi.
Pe găină a trezit-o,
Pe căței, nu mai vorbim!
A trezit și pisicuța...
Ce să ne mai bâlbâim!
Ogrăduța e-n picioare,
Veselă s-a pregătit
Să-și primeasc-a sa mâncare.
Dar de-odat-a-ncremenit.
Pisicuța și cățeii,
Se uitau și se mirau
Cum vulpița și găina
De zor, nu-ș-ce negociau.
- Vii diseară să mă iei
Ca să-i pot impresiona
Pe-ai mei prieteni căței.
Eu să mă prefac că lupt,
Tu să te prefaci că mori,
Iar apoi dintr-o mișcare
Toți să te vedem cum zbori.
Uite-așa au hotărât,
Iute s-au împrăștiat
Și când seara a venit,
Planul… a cam eșuat.
Vulpea rolul și-a uitat,
Repede s-a sprintenit,
Pe găină a-nhățat,
Că doar...nu s-a cumințit.
Și găina tot striga,
Cățelușii de-amuza:
- Nu ne-a fost vorba așa!!!
Măi prieteni, șo pe ea!
Vulpea tot nu se oprea,
Cățelușii tot lătrau,
Împrejur doar fulgi erau
Și nimeni nu pricepea:
Cum? S-a terminat așa?
