Educație

Vrancea roșie și Ținutul Putnei în fața istoriei, 1944-1964 - O cronică însângerată a cărții profesorului Cezar Cherciu

Costică NEAGU
10 apr 2021 1900 vizualizări

Să nu ne răzbunați!...”

Zilele trecute, a apărut de sub tipar, la Editura Muzeului de Istorie din Galați, lucrarea „Cezar Cherciu – Vrancea roșie și Ținutul Putnei în fața istoriei, 1944-1964” (441 p+5 hărți), o adevărată cronică însângerată a „obsedantelor” decenii 1944-1964.

Istoric adevărat prin vocație și formație, profesorul Cezar Cherciu face o permanentă delimitare între Țara Vrancei - „Republica” lui Dimitrie Cantemir și Ținutul Putnei (Pucnei), cum pronunțau moșii noștri din Vrancea istorică.

Cercetător neostenit al meleagului vrâncean, profesorul Cezar Cherciu îngemănează cele două vetre strămoșești pe care le urmărește din zorii istoriei moderne până în zilele noastre: Vrancea și Ținutul Putnei, un secol de istorie (1820-1920); Vrancea și Ținutul Putnei, o lume de altădată (1920-1945), iar acum Vrancea roșie și Ținutul Putnei în fața istoriei, 1944-1964.

Acestei trilogii de până acum, i se alătură două lucrări de sinteză, unice în felul lor, în literatura de specialitate: „O istorie a obștilor de moșneni vrânceni”, „Oamenii de lângă noi (1800-1960), „O istorie a vieții sanitar-medicale din Vrancea și Putna” și patru monografii de suflet: „Focșanii – o istorie în date și mărturii” (sec. XV-1950)” - locul nașterii autorului; „Viișoara Vrancei, un sat de răzeși” – locul copilăriei, locul formării; „Jariștea, vatră de istorie și podgorie românească” – locul nașterii distinsei Doamne Cherciu și „Monografia Liceului Al. I. Cuza, Focșani (coautor)” – locul dăscăliei.

Fără să știm planurile de viitor ale autorului, sperăm să aducă ,,la zi” Proiectul „Vrancea și Ținutul Putnei”, adică să abordezeși ultimele două perioade: 1964 – 1989 și 1989 –prezent.

Cunoștințele, datele strânse din arhive și experiența acumulată, autenticitatea faptului trăit, îi permit să dea multe sfaturi folositoare pentru... viitor.

Cel care a trăit plenar perioada prezentată în această cronică însângerată, dar și cititorul mai tânăr, observă fără prea mult efort, multe similitudini dintre „obsedantele decenii” (aș numi doar patriotismul, lupta de clasă, instituțiile de forță ale statului, deturnarea menirii justiției și dihonia care a cuprins întreaga societate) și starea morală a societății românești de azi, tot mai divizată - „războiul român-român”.

*   *   *

Lucrarea pe care autorul o pune astăzi pe masa cititorului este o cronică însângerată, un periplu prin infernul primelor decenii postbelice, declanșat în România și în tot estul Europei de ocupanții roșii cu sprijinul și sub protecția tancurilor sovietice, chipurile eliberatoare.

Om de știință și truditor neostenit, profesorul Cezar Cherciu dă la iveală și prelucrează aproape 400 de documente care zac prin arhive de aproape un veac și consultă peste 100 de titluri, ca să nu mai punem la socoteală cercetările pe teren, discuțiile cu mulți participanți la evenimente, din ce în ce mai puțini printre noi.

La toate acestea adăugăm experiența personală a autorului, care în anul 1944, avea 3 ani, vârstă la care imaginile și întâmplările trăite nu se șterg niciodată, ba din contra, ele capătă alte semnificații odată cu trecerea anilor.

În prezentarea evenimentelor și întâmplărilor, autorul folosește un format interesant, dând ,,istoriei” sale ritm, sens, consistență și direcție.

Fiecare an este prezentat în două secvențe: 1944... - în țară (în țară și în lume; în țară și străinătate); 1944... – în Județul Putna. În ordinea cronologică... pe ani, de la 1944 la 1964, autorul inserează subcapitole prin care ne arată că România acelor ani devenise un lagăr generalizat, un lagăr de exterminare și de muncă forțată, un penitenciar în care deținuții erau românii care-și apărau libertatea, proprietatea, dreptul la muncă și la viață, iar paznicii și torționarii acestora, erau tot românii care își îngenuncheau și-și martirizau frații și părinții în numele unor idei străine de sufletul neamului nostru, idei care mijesc și astăzi la orizont:

„La 14 ian. 1950, a fost dat decretul privind reglementarea pedepsei administrative cu privarea de libertate: pentru cei care prin faptele lor sau manifestările lor, direct sau indirect, primejduiesc sau încearcă să îngreuneze construirea socialismului în Republica Populară Română, precum și cei care în același mod defăimează puterea de stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituie sau nu pot constitui prin analogie infracțiuni. Condamnații pentru infracțiuni împotriva Republicii Populare Române, care la expirarea executării pedepsei, nu dovedesc a fi reeducați, își vor continua privarea de libertate. Astfel, Securitatea și Miliția puteau aresta sau interna, în urma unui simplu denunț, pe oricine era indezirabil”. (p. 176)

Citind acest „decret” și multe altele care au transformat țara într-un lagăr - „lagărul comunist”, pentru... „uneltire împotriva ordinii sociale”, pentru convingerile politice sau religioase, te trec fiori de gheață, atunci când te gândești la „abuzul în serviciu” care te poate trimite oricând la beci chiar și „fără probe directe”, ci doar numai ca să se dea „un exemplu”, ca să nu mai vorbim de „eliberarea condiționată” în care cel căzut în păcat este la cheremul unui „organ al Statului”, sensibil la... bunuri necuvenite, fie și „nepatrimoniale” – „voi care intrați, lăsați orice speranță...”

Parcurgând lucrarea, măcar și numai la nivel de subtitluri, microfișe și tabele statistice (Închisoarea de la Râmnicu Sărat, Penitenciarul de la Focșani, „Canalul morții”, Penitenciarul Gherla - „Ușa iadului”, Penitenciarul Sighetul Marmației, Penitenciarul Galați, Penitenciarul Jilava - „Iadul Jilava”, Colonia de muncă Baia Sprie șiCavnic, Elevi vrânceni în lupta anticomunistă, Revolta locuitorilor Comunei Suraia, Închisorile din Balta Brăilei, Colectivizarea – Golgota satului românesc etc., etc.), te întrebi – cum a fost posibil și cine-i adevăratul vinovat?!

Desființarea marii proprietăți s-a făcut în etape și prin înșelătorie și jaf. Prima dată au lăsat marilor proprietari 50 de hectare, cu scopul declarat că vor să facă reunirea proprietăților mici în întovărășiri. A urmat împroprietărirea țăranilor săraci, apoi prin presiuni (cote insuportabile, interdicția de a folosi mâna de lucru plătită, deposedarea de inventarul agricol), au silit proprietarii să cedeze pământul la stat, iar pe țăranii săraci, i-au silit să se treacă în colectiv.Au trecut solul, subsolul, pădurile chiar și „pământul de sub casă”, în proprietatea statului, așa încât țăranul, „omul țărânii”, a fost dezrădăcinat, devenind „muncitor agricol” pe pământul statului - „lucrul statului, lucrul nimănui”, din care se dedulcesc cei de azi fără nicio jenă.

Prin tabelele statistice, prin listele de „arestați, torturați, deținuți” sau „arestați, condamnați, decedați”, autorul ne arată adevărata dimensiune a dezastrului, abuzului și aservirii.

Apărătorii din cele două măceluri mondiale, au fost deposedați de tot avutul lor, iar cei care s-au împotrivit au fost măcelăriți în lagărele de exterminare și de muncă forțată.

Ce-au vrut mocanii din Munții Vrancei, ce au vrut țăranii de la șes? Au vrut să fie liberi, să-și crească copiii în învățăturile și credința creștină, să-și bucure bătrânețile, văzând cum le cresc nepoții și cum înfloresc gospodăriile copiilor. Au vrut să-și stăpânească ocina strămoșească, pădurile și plaiul lor, în libertate, plătindu-și corect dajdiile către stat.

Atunci când libertatea lor a fost în primejdie, au sărit cu mic, cu mare (săteni, tineri și bătrâni, învățători și preoți, elevi și studenți) să apere libertatea pecetluită de Ștefan cel Mare, fără să se gândească la urmări, la faptul că vor umple pușcăriile și cimitirele, deși raportul de forțe între ei și cizma sovietică, era cel din legenda biblică: David și Goliat.

Lucrarea pe care profesorul Cezar Cherciu o dăruiește cititorului este o adevărată istorie a timpurilor recente, o istorie adevărată și diferită de istoria oficială. Prin modul în care autorul organizează materialul documentar (anul...; în țară...; în Județul Putna...), ne prezintă o imagine sintetică a stării politico-economice a întregii țări, în perioada tulbure la care face referință.

În prima parte ,,în țară” prezintă hotărârile care guvernează țara la nivel național și apoi în secvența ,,în Județul Putna”, ne arată cum se reflectă acestea la nivel local, modul în care cei însărcinați cu ducerea la îndeplinire a reglementărilor, au acționat și folosul cui.

Pe tot parcursul lucrării se fac aprecieri privitoare la brutalitatea și bestialitatea funcționarilor-torționari. 

Deși autorul folosește un stil științific – rece și neutru, din când în când, mai lasă o lacrimă să cadă din sufletul însângerat al concetățenilor și astfel „istoria” profesorului Cezar Cherciu încălzește și impresionează sufletul oricărui cititor, indiferent de vârstă, profesie și de statut intelectual.

Cerne, Doamne liniștea uitării/ Peste nesfârșita suferință,/ Seamănă întinderi de credință/ Și sporește roua îndurării.// Răsădește dragostea și crinul/ În ogorul năpădit de ură/ Și așterne peste munți de zgură/ Liniștea, iertarea și seninul!” (Corneliu Coposu – Rugă, în RomâniaLiberă, în: suplimentul Aldine, 11 oct. 1991)

Sau „C-am fost făcut să n-am/ Pe-acest pământ nimic/ Ca pasărea pe ram/ Cobor și mă ridic”. (Cântec după gratii, fragment, Aiud, 7 mai 1949)

Multe din documentele date la iveală aduc noutăți pe care nici cititorul avizat nu le cunoaște, motivpentru care lucrarea „Vrancea roșie și Ținutul Putnei...” este un util auxiliar curricular în predarea istoriei. Prin datele pe care le prezintă, poate fi folosită în activitățile extracurriculare și extrașcolare din toate școlile Județului Vrancea și chiar din toată țara.

Fiecare localitate în care au fost crucificați săteni, preoți, învățători, poate folosi această lucrare pentru a crea un colț de închinăciune în amintirea celor care și-au sacrificat viața pentru libertate.

Presărați pe-a lor morminte, ale laurilor foi,

Spre a fi mai dulce somnul, fericiților eroi...”

Costică Neagu

Citiți și:VIDEO | Istoricul Cezar Cherciu a scos de sub tipar o carte despre cea mai dramatică perioadă a Vrancei;

Vrancea roșie, cronică de carte, de Gheorghe Andrei Neagu

Precizare importantă cartea „Vrancea roşie şi Ţinutul Putnei în faţa istoriei, 1944-1964”. a profesorului Cezar Cherciu poate fi procurată de la chioșcurile de difuzare a presei din Focșani unde se distribuie cotidianul Ziarul de Vrancea


 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.