Vrancea culturală și spiritul bacovian: Dan Sandu despre prietenie, literatură și universitarul Ioan Dănilă
Un eseu-eveniment publicat în Ziarul de Vrancea, semnat de scriitorul băcăuan Dan Sandu, dedicat unei mari personalități academice și culturale a Moldovei
Cântec de prieten
Universitarului Ioan Dănilă( foto)
La Aniversară
Mă-ntreb, ca mai mereu, în zile cu septembrie harnic, cu sufletul răvăşit de insomniile singurătăţii, „Cum poţi tomni fără Bacovia, când nopţile se trec în alăute de-ntuneric?”, dumirindu-mă, după obicei, că „după dom’profesor/… numai poemul de toamnă/nu se scrie toamna/nu se scrie nicicând şi/nu se publică niciodată”. Şi totuşi, toamna românească începe (musai!) de la Bacău, acolo unde Mitică Brăneanu devine Amfitrionul fenomenului „Toamna bacoviană”, dându-ne nouă, muritorilor de rând, impresia c-am fi şi noi ceva, vreun fel de heralzi ai timpurilor duse către începuturile poeziei, când ziduiri de cetate se întăreau măreţ numai cu sunet de liră şi murmur de versete. Şi ce ne-am face dacă nu s-ar ivi printre noi Ioan Dănilă – şlefuitorul diamantelor cărturăreşti –, adevărat MAESTRU DE CEREMONII, ţinând de braţ pe distinsa Doamnă Limba Română!… În zilele acestea, cu adevărat de necuprins, el vine la întâlnirea cu Spiritul lui Bacovia, coborând voievodal din munţii săi sâlhui şi nemţeni , purtând drept „armă” (singur a spus-o!) hronica domnească intitulată „Bacoviana”, spre ştiinţa cetăţii şi a tot natul cum că „A-ul şi B-ul literaturii române s-au ivit la Bacău”. Poruncită înştiinţare izvodită prin vreo cancelarie domnească mirosind a busuioc şi a tămâie, vezi bine, mai ales că Dumnealui Jupânul Profesor alcătuieşte această tipăritură-unicat ca pe o straşnică Datorie închinată marelui Maestru de Ordin Bacoviensis, unde se înglotesc, pe drept şi cu multă cinstire, unele dintre cele mai valoroase „condeie” ale scripturii româneşti, reprezentative pentru noul văleat în care ne înscriem şi noi. Aşa cum schimnicul este nebun întru Hristos, tot aşa cărturarul Ioan Dănilă (o afirm cu mâna pe inimă!) este nebun întru LIMBA ROMÂNEASCĂ şi se află întru cei dintâi chemaţi şi aleşi la Curtea Cuvântului! Nu ştiu din ce puteri anteice îşi trage vlaga, însă mie mi se pare peste poate să trudeşti 25 de ceasuri pe zi, să „urecheşti” „studinţii” (unii!) care scriu fără diacritice (las’că elevii mei – unii ! – şi vorbesc fără diacritice!), să cari apă cu ciurul la statuia lui Don Quijote (cică să mai crească!), să te afli la locul potrivit spre a trage cu urechea la palpitul literaturii române, să asişti cu neputinţă la derapajele istoriei autohtone, să culegi spinii întunericului acolo unde ţi-ai pus cele mai multe speranţe… Să scrii cu încrâncenare şi să publici cu rost, să stai, rareori, la masa taclalelor sprinţare cu D. S. şi să tot „besăduieşti” despre etimologii nesigure, toponime, cărţi închipuite, scrise sau citite, prieteni-umbre de aur, virgule, nevirgule, jumătăţi sau sferturi de virgulă – bune şi nebune… Când mi-a arătat fluturaşul de pensie, am crezut, iniţial, că … Apoi, am simţit că… Acasă, când am fost sigur că nu mă vede nimeni, am plâns. Şi-am pus mâinile la ochi ca Socrate, după ce-a băut cucuta… Citind colecţia „Bacoviana” – atât cât este ea! –, abia-ncăpută într-o cută a eternităţii care vom fi prin MAÎTRE Bacovia, realizezi harul cu care Ioan Dănilă reuşeşte să adune oameni de litere, să-i împace în lumina slovei tipărite, să le dea puterea să creadă în mireasma „cărţii de cetire”! Nu pomenesc nume: ei sunt prietenii mei, fraţii mei, sunt plămădiţi din acelaşi aluat, se aseamănă şi se confundă benefic tocmai prin ceea ce nu scriu şi-„şi calcă din urmă-n urmă/Parcă sunt făcuţi de-o mumă…” Ei sunt entităţile Fiinţării Hristice! Ce l-ar mai fi îndrăgit Valerică Filimon, dacă l-ar fi cunoscut! Desigur, am fi mers împreună la Casa Universitarilor din Bucureşti şi, acolo, după câteva discuţii aprinse pe teme de literatare română, după obicei, şi după rimele date de mentorul nostru, ne-am fi apucat să compunem versuri, să scriem ceva, în general… Numai să scriem!… Şi-acum mai păstrez câteva şerveţele cu rudimente de scriitură… Inconfundabilul, Seriosul, Reflexivul, Imbatabilul Ionică – parcă-l văd – s-ar fi apucat să care luceferi cu roaba, să ne spună că acribia e mai bună decât toate, că toamnele bacoviene musai că trebuie suferite la Bacău şi c-ar cam fi cazul să ne-adunăm în volume… Uşor de spus, greu de făcut la acea vreme! … Ne vedem nu prea des, aşa cum ar trebui… Eu locuiesc pe strada-nfundată, la numărul şters, sunt mai mereu plecat prin lumi paralele, el, mai mult pe drum, (nu pe drumuri!), încearcă să anihileze Timpul văzut ca dimensiune convenţională, creată de bieţii oameni, şi-abia când braţul ne va deveni de criţă şi limba de pâslă, de nu vom mai putea bocăni la poarta cuvintelor, atunci vom avea tot Timpul să vorovim pe-ndelete, să pribegim pe cele meleaguri veşnice ale irizării de spirit, să ne invocăm himerele din lut dispărute, să creăm subtil şi cu miez, să terminăm, totuşi, cărţile ce ne-au rămas de scris, să fim, în sfârşit, bătrâni şi cu „penzia” la zi, să pupăm cardul ca pe poştaş (un personaj drag mie!) şi să ne bucurăm că putem să admirăm din lăuntruri de fericire oul dogmatic al prieteniei!
Dan Sandu
Citiți și:Personalități ale culturii românești, aproape de Vrancea: Prof. univ. Ioan Dănilă, o viață dedicată limbii și educației
De la școala românească la patrimoniul cultural național – un model pentru generațiile tinere din Vrancea
Cultura și educația rămân repere esențiale pentru dezvoltarea comunităților locale, inclusiv în județul Vrancea, unde interesul pentru valorile autentice ale limbii române și pentru modelele academice este constant. În acest context, personalitatea profesorului universitar Ioan Dănilă, filolog, lingvist, istoric literar și animator cultural, se conturează ca un exemplu relevant și pentru publicul vrâncean, prin impactul său asupra învățământului și cercetării umaniste din România.
Născut la 16 decembrie 1949, în Târgu-Neamț, județul Neamț, Ioan Dănilă și-a început parcursul educațional în orașul natal, urmând Școala Nr. 1, Școala Nr. 5 și ulterior Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare”. Drumul său profesional a debutat în învățământul primar, ca învățător în satul Oglinzi, comuna Răucești, unde a obținut definitivatul în 1975, cu media maximă – un rezultat rar și elocvent pentru rigoarea sa profesională.
În anul 1977, a devenit student al Facultății de Filologie și Istorie din cadrul Universității Craiova, specializându-se în limba și literatura română și limba latină. Încă din anii studenției, Ioan Dănilă s-a remarcat printr-o intensă activitate jurnalistică și culturală, colaborând cu Studioul de Radio Craiova, iar ulterior cu Radio București și Radio Iași, contribuind la promovarea limbii române și a valorilor culturale naționale.
Activitatea sa publicistică este impresionantă, semnând articole și studii în reviste de prestigiu precum Ramuri, Ateneu, Limba și literatura română, Catedra, Agora sau Confluențe. Temele abordate – educația, cultura, literatura română și viața comunitară – sunt de interes direct și pentru profesorii, elevii și cititorii din Vrancea, unde dezbaterea asupra calității actului educațional este mereu actuală.
Din 1981, Ioan Dănilă a activat în învățământul băcăuan, obținând gradul didactic II și fondând revista școlară „Mugur alb”, un proiect care a stimulat creativitatea elevilor și implicarea lor în viața culturală. Preocuparea pentru patrimoniul local și pentru istoria culturală a Moldovei l-a consacrat drept un apărător al identității românești, o temă relevantă și pentru zona Vrancei, cunoscută pentru tradițiile și valorile sale istorice.
În 2004, a obținut titlul de doctor în Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, cu o teză despre elementele românești din graiul ceangăilor din Moldova. Ulterior, a devenit lector și apoi conferențiar universitar la Facultatea de Litere a Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău. Lucrările sale – precum Introducere în dialectologie, Limba română în graiul ceangăilor din Moldova sau Sinteze didactice – sunt repere importante pentru mediul academic și pedagogic.
Recunoașterea oficială a contribuției sale a venit în septembrie 2020, când a primit titlul de Cetățean de onoare al județului Bacău, distincție acordată pentru merite deosebite în dezvoltarea patrimoniului educațional și cultural regional.
Prin activitatea sa constantă și prin pasiunea pentru educație, prof. univ. Ioan Dănilă rămâne un reper pentru întreaga Moldovă, inclusiv pentru județul Vrancea, unde exemplele de excelență academică pot inspira noile generații să rămână conectate la valorile limbii române și ale culturii naționale.
Redacția Ziarului de Vrancea
(Sursa:desteptarea.ro)
