Vrancea cu fruntea sus: „Risipiri diamantine” la aniversara unui mare prozator al timpului nostru
Un text de reverență semnat de băcăuanul Dan Sandu, colaborator al Ziarul de Vrancea, despre forța memoriei, sacralitatea cuvântului și destinul literar al prozatorului Adrian Lungu( foto) — o scriere care leagă spiritual Vrancea de marile respirații ale literaturii române contemporane.
La Aniversară
RISIPIRI DIAMANTINE
Pe fruntea Prozatorului
ADRIAN LUNGU
Care mi-a reamintit, din cuprinsul Labirintul-ui său, că este un prodigios Scriitor, un purtător de nume mare al prozei românești contemporane, trecute cu mult de hotarele spațiului autohton...Când ne-am întâlnit prima oară, am dat mâna ca doi buni camarazi în armia azbuchiei și Jupan puitorul de mine abecedare a început să mi se confeseze cu gravitatea Arcului de Triumf: “Te aștepti poate ca aceste cuvinte de început să facă o mică prezentare a ceea ce urmează. Teînșeli!... Te mai și tutuiesc!?... Da… crezi ‘neata că ești mai mare, mai frumos. Mai bogat,... dacă îți pun în față scaunul de domn…” ... Și-a continuat, agrementându-și crezul, cu argumente de bun simț, de la înălțimea modestiei vestind sărbătoarea debutului: …”Totdeauna am crezut despre mine că sunt un fel de observator de evenimente, tăcut, cu înclinații spre ironii, dar niciodată în stare să caut greieri cu lanterna pe la colțuri. E adevărat, că în ultimul timp, mă complac într-o dulce lenevie, zic eu binemeritată, care încet, încet, bag seamă înclină spre hedonism.... ....am început să-mi redactez amintirile pe monitor – mi-e teamă să nu supăr foile...La-nceput așa..., să-mi caut de lucru, să mă amuz. Apoi, pe nesimțite m-am trezit în mijloc și mi-am amintit de adnotările din tinerețe care, spălate și îmbrăcate frumulel, țineau să iasă la lumină....Par a fi o mărturie autentică despre ub timp și un loc? N’ț!... Doar fabulații, exerciții de memorie și scris, însă, așa cum au răsărit de după dealul memoriei, ca luna plină... Toate inspirate din realitate. Sigur o realitate doar a mea, dar cred că și a ta...” Am aprobat atunci ca un oriental înțelept (înclinare de cap și-mpreunare de brațe) spusa breslașului ce tocmai bătea la porțile afirmării oficiale și n-am uitat nici până azi să-mi spun în sânia mea (interioară) că, atunci când invoc numele prietenului meu Adrian Lungu, suntem urcușul care doare și care vremuiește rotirea palmelor – semne peste povara din inimi, peste semnul de neegal din florile arzândelor icoane/ viforâte-n răstoaca unui timp rotund,/ pierdut în palme de bunici,/ de frați sau de nepoți... Mai suntem, asemenea cuvintelor aprinse de semenii solari,/ punți din pline ulcioare, înturnate cu rostul spresete, păpușile de ploi/ și sori cuminți ce-au îndrăznit,/ în cofe arse de comori,/ să poarte slovele cu rost, /să j`uruie mirări prin ierburi adormite-adânc, să ne mai pună drept însemn cărări la bradul cel adânc, amurguri de zarzări bălai - ascunziș de pustiu... Și, dacă noaptea din toamna aceasta tainic șoptită îmi urcă pe umeri cetatea, cu putere de somn, adumbrit peste gândul ce-și surpă `aripa larmei în cocori închegați pe bunele ceruri, sub făptura plecării, atunci mai aflăm, împăcând focuri negre cu răspunsuri astrale,
„Că prispa-i din lut humuit… , (în satul natal)
că
Se vrea ,ușurel ,
Domnița apelor sure…
Mai apoi, încă și încă,
Pe chip de copil și-n tărâm potrivit, -
Amintiri cu bătrâni
Și timpuri cu ochii căprii…” (tot în satul natal)…
Și pentru că, în trapul sprințar al scrisului frumos rostuit, Sacerdotul ascet (cum îl știm noi), trecut la Solomonarii de rasă ai condeiului de singularitate, face proba supremă a scrisului de talent, “… se vădește un nume important al prozei ultimilor ani zvorât din această parte a țărilor românești “ (Calistrat Costin), “…” E realmente un scriitor post-modern în căutare permanentă de echilibru.” (Th. G. Calcan), “... situează sartrerian, libertatea, în zona eideticului <esențialului> fenomenologic, care indică ‘ omul recent’ și care prin comportamentul diurn confirmă starea de a fi străin de sine însuși, deși, în mod paradoxal, el respinge orice altă lege, conducându-se doar după legea sa proprie…” (Petre Isachi) și pune la index păcatele nonvalorii din scrierile nechemaților, pripășiți/cuibăriți pe răstignirea Cuvântului de pripas. Astăzi, când autorul și-a-ncropit, deja, atent, eternitatea, mă pomenesc că-mi bate ușurel și-a strană la vama baierelor sufletești, ținând la braț, superb, o c`andidă personificare, vrăjită-n irizări de lirism, împinse cu mult în hăurile de necuprins ale metaforei dezlănțuite: …”Bistrița, cândva sprintenă în amonte, acum mult mai liniștită, surâde în clipoceli stăpânite de zeiță binefăcătoare, ce înviorează totul în jur. Nițel obosită, se întinde într-o splendoare de lac la margine de oraș unde își savurează un popas binemeritat. Dar nu stă prea mult. Colinele din depărtare, albăstrite de răsuflarea-i umedă, în forme nedefinite ca în tablourile lui Turner, o cheamă spre împliniri de ape. Coboară lin prin canalul îndiguit ca să se arunce năbădăioasă la pieptul Siretului ce o așteaptă imediat ce se depărtează de oraș. Astfel, înlănțuiți într-o focoasă sărutare, se rostogolesc agale fericiți printre câmpii, răcorind totul în jur până la Dunăre, pentru ca mai apoi să se împrăștie în Marea cea Mare într-o dulce tihnă, povestind lumii despre dragostea lor legendară...” Quod erat demonstrandum! Reverență, Maestre! Și spune-le necredincioșilor fără de vină că poți turna, la o adică, în litere de foc, și plânsul Timpului aproape vechi, împotmolit în tragismul dăinuirii ce suntem, de-ar fi să ne uimim regretul că nu cunoaștem îndeajuns și pe de rost tot necuprinsul ce arde a pustiu istoric în vast ținutul bâcăului de altădat’, rostit și-nțelenit, prin vremuri, în… vajnicul “Bacău”! Să-i ajutăm, deci, Dragule, după puteri:
„Vameși de inimi puși oricum,
Bugeac buimac – zăduf smolit,
Aprind harapnic spre tabum
Satrapii somnului oprit;
La scurtele bătăi de toacă dusă
Pe lumea spaimelor – dorinți,
Cu zarva ei de vlagă scursă,
În dor de moaște și părinți.
Drumeții mei de soi ascuns
Culeg hotarnic grui ceresc
Și-n ochii lor de ochi pătruns
E lumea veche, pași grăbesc,
Păduri, spre munte, mor, da, mor,
Când vezi cum robul meu mai cată
Visatul praznic sau sobor –
Prinos al fugii de neant,
Sub pulberea de cer curată
Ca un sortit și bun talant...”
Și, dacă nu mă credeți pe cuvânt, luați aminte la OmulcuCartea – Petre Isachi – care slobozea zvon din Pridvorul Literaturii române cu glas de buchinist consacrat: …”Înlănțuit de literatură, Adrian Lungu nu mai are decât o scăpare pentru a deveni iar liber, să-i devină sclav… Dacă nu a devenit deja…” … !
Dan Sandu
Despre LUNGU ADRIAN
Data și locul nașterii: 29.01.1954, comuna Chetriș, județul Bacău
Domiciliul: sat Tamași, comuna Tamași, județul Bacău.
Studii: Facultatea de studii economice-Iași, promoția 1982
Debutul în literatură a fost făcut în anul 2006 cu proză scurtă în revista de cultură și atitudine Plumb.
A continuat să scrie proză scurtă, apoi cronici, reportaje de călătorie, diverse articole,… în reviste de cultură și atitudine precum: Spații culturale, Plumb, 13 Plus, Viața băcăuană, Cafeneaua literară,… însă a stabilit o relație de prietenie trainică cu romanul care i-a adus mai multe premii ale unor reviste literare și festivaluri naționale.
- publicații
„Armistițiu cu anii copilăriei”, editura Plumb, 2010, proză scurtă;
”Maria”, editura Citadela, 2011, roman;
„Eroarea”, editura Rovimed Publishers, 2014, roman;
„Taine”, editura Ateneul scriitorilor, 2015, roman;
„Omul din ferestre”, editura Timpul, 2018, roman.
- note critice
În reviste literare si de cultură precum România literară, Convorbiri literare, Spații culturale, Ex ponto, Plumb, Bucovina literară, Citadela, Fereastra, Sinteze,… au scris favorabil despre operele publicate critici valoroși precum Sorin Lavric, Constantin Dram, Ion Holban, Petre Isachi, Geo Vasile, Ion Țicalo, Livia Ciupercă, Liviu Chiscop, Petruș Andrei, Marius Manta, Mioara Bahna, Vasile Tapalagă, Daniel Niculescu, Gr. Codrescu, Elena Pârlog, Calistrat Costin,…
Sursă informații:usrbacau.ro
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Foto | Cum au descoperit liceenii din Vrancea viața de student la Târgul Educațional „Fii student la UDJG!” organizat la Focșani
De același autor
