VIDEO | 100 de ani de la moartea generalului Eremia Grigorescu unul din eroii luptelor de la Mărășești
Eremia Teofil Grigorescu (28 noiembrie 1863, Târgu Bujor/județul Galați-21 iulie 1919, București)
A urmat şcoala primară (1870-1874) şi gimnaziul „Vasile Alecsandri”-Galați (1874-1878), obţinând diploma de bacalaureat (în 1881) la „Liceul Naţional” din Iași; după absolvirea ciclului inferior, se înscria la cursurile Facultăţii de „Ştiinţă şi Medicină” din Iași (doar primul an, după care, în 1882, a plecat în Bucureşti şi s-a dedicat carierei militare); admis ca urmare a unui examen la „Şcoala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie”, după absolvirea acestei (în 1884), petrece alți doi ani la „Şcoala de artilerie şi geniu”/a obţinut rezultate deosebite[1] și a fost ataşat „comitetului de artilerie Saint Thomas d’Acquin” din Paris, urmând cursurile de matematică la Sorbona (1887-1889); întors în România, a publicat lucrarea Calculul probabilităţilor aplicat la gurile de foc; totodată[2], a început să predea cursuri de algebră superioară şi de artilerie la şcolile militare din ţară. În 1895, a înfiinţat „Pulberăria” de la Dudeşti (pe care a condus-o mulţi ani)[3]…
Intrarea României în Primului Război Mondial l-a găsit în postura de comandant al Diviziei „15 infanterie”; victoriile de la Mulciova şi Arabagi/în Dobrogea/ l-au recomandat de urgenţă să plece cu divizia sa la Oituz (a câştigat trei bătălii decisive, reuşind să stabilizeze frontul); până în iulie 1917, rămânea cu divizia amintită pe poziţii, apoi era trimis la Nămoloasa, în calitate de comandant al „Corpului VI armată”; numit la Mărăşeşti, la comanda „Armatei I” române şi a celei de-a IV-a ruse, a fost învins, pentru întâia oară, de către armata germană; Eremia Grigorescu, autorul formulării concise „Pe aici nu se trece” (de la Oituz), destinată să rețină atenția, al lozincii „Nici pe aici nu se trece” (de la Mărăşeşti), considerat eroul luptelor din aceste localități, a ocupat, în clipa reintrării României în conflagrație, funcţia de ministru de Război[4]…
După Marea Unire, a îndeplinit funcţia de inspector general de armată până la moartea sa, survenită pe 21 iulie 1919, la vârsta de 56 de ani; a fost înmormântat, iniţial, în „cimitirul ostaşilor” de la Mărăşeşti, osemintele fiindu-i mutate, ulterior, la Mausoleul din Mărășești/sarcofagul din partea centrală a acestuia…
Vizionați mai jos filmul documentar „Mărășești: trecutul etern”
Filmul documentar „Mărășești: trecutul etern” amintește de faptele de arme şi de jertfele militarilor. Monumentul, dedicat eroilor Primului Război Mondial, este cel mai impunător din România (prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor), printre cele mai maiestuoase din Europa (în sensul demnității, caracterului ceremonios, al categoriei desemnând stilul solemn, grav, impunător).
[1] Grade militare: sublocotenent (1884), locotenent (1889), căpitan (1892), maior (1899), locotenent-colonel (1902), colonel (1911); a avansat în ierarhia militară până la gradul de general de brigadă (28 noiembrie 1915), apoi, în timpul Primului Război Mondial a fost avansat la general de divizie (1 aprilie 1917) şi general armată (24 ianuarie 1918); Funcţii militare: comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 şi 1 artilerie (1884; 1889-1896), sudirector al „Pulberăriei Armatei” (1896-1899), director al „Pulberăriei Armatei” (1899-1903), director al „Artileriei” în Ministerul de război (1903-?), comandant al „Şcolii de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină” (1907-1910), director al „direcţiei de personal” din Ministerul de război, comandant al Brigăzii „3 artilerie”, comandant al Diviziei „15 infanterie” (1915-1917), comandant al Corpului 6 Armată (1917), comandant al Armatei 1 (1917-1918), ministru de război (24 octombrie-29 noiembrie 1918)..
[2] A fost căsătorit de două ori; divorţat de prima soţie, în anul 1918, s-a căsătorit cu Elena Negroponte (cu care a avut o relaţie în timp ce era pe front şi în al cărei conac îşi instala cartierul general în 1917); Ulyse, fiul rezultat din relația cu Elena Negroponte, s-a născut în Bârlad/județul Vaslui, pe 20 noiembrie 1917, în timp ce Eremia Grigorescu era însurat cu prima soţie; după ce a divorțat, și-a recunoscut, în mod oficial, fiul…
[3] Ca director al „Pulberăriei Armatei” refuzase, în mod repetat, să recepţioneze o comandă de fulmicoton (un tip de exploziv), achiziţionat de la „Blumau”, deoarece produsul provenit din Viena nu corespundea „caietului de sarcini”; a fost schimbat din funcţia de director al „Pulberăriei”, prin ordinul ministrului de război, Dimitrie Sturdza…
[4] (24 octombrie 1918-29 noiembrie 1918)/guvernul Coandă…
Text informații + foto+ VIDEO:radioiasi.ro
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
VIDEO + Foto | Ediţia a XV-a a fazei naționale a târgului firmelor de exercițiu desfășurată la Focșani și-a desemnat câștigătorii
De același autor
