Educație

Simion Mehedinţi şi Coroana României

Costică NEAGU
18 iun 2017 1657 vizualizări

Simion Mehedinţi a fost una dintre cele mai prodigioase personalităţi româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea, un savant ,,encicloped”.

Dăruit de Dumnezeu cu o viaţă lungă (94 de ani), el a fost martor la unele din cele mai importante evenimente din istoria modernă şi contemporană a României: Războiul de Independenţă (1877-1878) când avea doar 9-10 ani. A trăit pe timpul Răscoalei din 1907, pe timpul ,,Războiului european” când a fost ministru al ,,bisericii şi şcolii” şi în preajma căruia a scos publicaţia ,,Dumineca Poporuluifoaie pentru educaţia poporului de jos”. A parcurs perioada interbelică în timpul căreia a urcat pe scara ştiinţei şi culturii, intrând pe uşile împărăteşti ale Academiei Române. A trecut prin iadul celui de Al Doilea Război Mondial şi apoi prin golgotele ,,obsedantului deceniu”, bântuit de ,,ciuma roşie”.

 

Simion Mehedinţi şi Carol I

 

Ca produs al Junimii şi discipol al lui Titu Maiorescu, ca bursier al Societăţii Regale Române de Geografie, recomandat de Alexandru Odobescu, Simion Mehedinţi a intrat de foarte tânăr în cercul celor despre care Suveranul avea cunoştinţă, regele fiind întemeietorul şi preşedintele Societăţii de Geografie (1875) şi apoi, prin tradiţie, fiecare din regii României fiind patronii acestei Societăţi.

Ca primul profesor al tinerei Facultăţi de Geografie (1900) şi ca redactor şef al Buletinului Societăţii Geografice din anul 1900, tânărul doctor în geografie s-a aflat de multe ori în prejma lui Carol I, având intrare la Palat, la toţi regii României. Dovadă sunt şi dedicaţiile pe care Mehedinţi le face pe lucrările sale fundamentale: Terra – ,,Regelui Carol I, fondatorul Societăţii Geografice Române, pietate” şi Ethnos – ,,Memoriei fondatorului Societăţii Geografice Române, Regele Carol I şi întregitorului Daciei, Regele Ferdinand I, eternă pietate”.

Domnia lui Carol I a fost foarte zbuciumată, încât de multe ori domnitorul a fost pe punctul de a părăsi tronul, ceea ce l-a făcut pe T. Maiorescu să afirme că ,,regele şi-a ţinut promisiunea la urcarea pe tron, noi nu ne-am ţinut promisiunea faţă de el”.

Moartea lui Carol I a generat o mare emoţie şi durere chiar în rândurile duşmanilor săi, deoarece România se afla într-o mare dilemă, de partea cui să intre în războiul care avea să pârjolească întreaga Europă.

Pentru  Mehedinţi, plecarea la cele veşnice a Regelui Carol I a fost un prilej de reflecţie şi de analiză a ,,omului de stat”. Cel care ,,s-a născut şi a trăit sub domnia lui Carol I”, arată că acesta a venit de tânăr în ţara noastră şi, ,,după o lungă domnie, a lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat lângă biserica zidită de meşterul Manole, alături de voevozii pământeni.

Pentru a releva înălţimea morală şi tăria de caracter a lui Carol I, Mehedinţi a făcut o analiză a unor fragmente din testamentul regelui în serialul de articole – Ce a lăsat Carol I ,,cu limbă de moarte”. Punând sub lupă aceste fragmente, Mehedinţi arată care au fost resursele morale după care s-a condus regele: iubirepentru iubitul meu popor pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Deşi lumea l-a crezut un om rece şi distant, el a avut o inimă care putea da şi primi dragoste de la poporul său, iar când îi plăcea de comportările şi ideile cuiva, ,,dăruia ba o carte, ba o scrisoare”, iar la despărţire ,,da mâna din plin şi [rostea] vorba obişnuită a tuturor: La revedere!”

După cuvântul iubire prin care Carol I îşi exprima dragostea faţă de patrie şi popor, regele aduce în prim-plan biserica şi sentimentul religios, apoi sentimentul de generozitate şi datoria faţă de urmaşi. Mulţumeşte lui Dumnezeu fiindcă a strâns ,,sume importante spre folosul scumpei mele Românii şi pentru binefaceri”. Prin aceste danii, Carol I a demonstrat că munca unui om nu poate fi separată de munca celorlalţi şi ,,mai totdeauna vine în ajutor şi Statul care face drumuri, şosele, ţine armată să te apere, poliţie să te păzească, tribunale să-ţi dea dreptate, şcoli ca să-ţi dea învăţătură”. (Dumineca Poporului, 2 nov. 1914)

La împlinirea a 25 de ani de domnie, regele Carol I a făcut tineretului un dar, ,,o casă frumoasă unde să poată veni studenţii săraci să citească iarna la căldură, apoi a pus să se cumpere şi toate cărţile de care tinerii vor avea nevoie” – Fundaţia Carol I, azi Biblioteca Centrală Universitară.

La un an de zile de la plecarea pe calea veşniciei a regelui Carol I, directorul Duminecii Poporului a publicat un articol de o limpezime fără egal, despre viaţa şi însuşirile morale şi de om de stat ale răposatului rege. Cu o exactitate extraordinară, autorul identifică şi argumentează cele mai importante calităţi ale regelui: exactitatea – politeţea regilor – ,,Ceasornicul regelui Carol I n-a rămas niciodată în urmă. Şi când primea, şi când era primit, punctualitatea era regulă. Când a venit în ţară, nici chiar militarii n-aveau noţiunea exactă a timpului ca element indispensabil al ordinii. Pe câmpul de la Cotroceni, ajungea întâi domnitorul, iar unii ofiţeri ajungeau abia în urma lui. Azi, cel puţin în armată, exactitatea e ceva de la sine înţeles.”; pildă de cumpătare şi economie -  ,,Risipa banului pentru lux şi alte deşertăciuni ale vieţii, i se părea cea mai mare absurditate. Sobru ca un înţelept, El n-a îngăduit împrejurul său nimic din ceea ce se cheamă desfătare lumească, începând cu casa destul de modestă din colţul palatului (păstrată aşa fiindcă sub acoperişul ei trăiseră câţiva domni pământeni) şi până la haina şi masa sa regală”; adâncul sentiment de onoare – ,,începând cu viaţa sa privată şi sfârşind cu relaţiile internaţionale pe care atâţia le mânuiesc cu cel mai desăvârşit cinism”. La acest sentiment de onoare, Suveranul a adăugat dorinţa sa de a fi ,,un real educator al poporului românesc.

S-a afirmat că moartea survenită în preajma Primului Război Mondial, l-a scutit de un proces de conştiinţă. Din argumentul dragostei neţărmurite faţă de popor, credem că regele ar fi cântărit foarte bine şi ar fi luat hotărârea cea mai bună pentru ,,iubitul său popor”, pentru că niciun alt sentiment nu avea prioritate în faţa interesului naţional.

La niciun an şi jumătate după rege, s-a săvârşit din viaţă şi Regina Elisabeta, soţia răposatului rege, Carol I.

Necrologul pe care Mehedinţi îl publică în Dumineca Poporului (28 febr. 1916), este un adevărat ,,bilanţ” al primului cuplu regal al României. ,,Oameni cum au fost Carol şi Elisaveta nu se găsesc în toate zilele nici chiar în preajma tronurilor. Economi, fără fudulie, cumpătaţi în toate, cinstiţi ca nişte adevăraţi gospodari care-şi preţuiesc numele şi rânduiala casei lor, bătrânii care odihnesc alături în Biserica de la Curtea de Argeş, au fost slăviţi nu numai în ţară, ci şi peste hotare.”

În faţa mormântului celor plecaţi întru Domnul, Mehedinţi rosteşte un cald îndemn viitorilor regi ai României: ,,Să fie mai înţelepţi decât Carol şi mai buni decât Elisaveta.”(...)

Simion Mehedinţi a început să ţină un jurnal, ,,note” din data de 1 aprilie 1906. Aceste însemnări ne ajută să înţelegem mai bine multe din acţiunile, opiniile şi frământările savantului. În privinţa regelui Carol I, opiniile din notele sale sunt exprimate într-o legătură directă cu mediul politic. Dacă în Dumineca Poporului, opiniile aveau un caracter public, în note, Mehedinţi îşi pune şi întrebări: ,,De la rege aşteptăm educaţie politică, nu echilibristică de cabinete [guverne]. (p. 11)” sau  ,,cât timp Carol I, Îngăduitorul, lasă să cadă jos criteriul selecţiunii politice e greu să zici: sus inimile, sus privirile” etc.

Relevantă pentru atitudinea regelui faţă de Simion Mehedinţi ni s-a părut însemnarea din 20 februarie 1908 – ,,Audienţă la rege. E prima dată când m-a primit spre seară. De obicei mă primea la 2 şi stam până la 3 sau la 3 şi jumătate. Acum de la 6 la 7. Regele e slab, strălucirea privirii s-a pierdut cu totul în aceşti 3 ani de când n-am mai fost pe la Palat. Nici nu m-au înscris în registre. În schimb, privirea e mai blândă. (…) Primire foarte amabilă, aproape afectuoasă. La plecare, mi-a dat mâna foarte prietenos: - La revedere!”

Cu aceste note şi cu altele pe care le găsim în Caietele sale, concluzionăm că Simion Mehedinţi a beneficiat de o mare încredere din partea tuturor regilor României. Într-o notă pe care am găsit-o pe coperta unui caiet, Mehedinţi o întreba pe soţia sa următoarele: ,,- Oare de ce Prinţul Carol (Carol II) a ţinut să-i pun eu decoraţia pe piept? Ce se aştepta să-i spun?!

Citind articolele din ,,Dumineca Poporului” şi însemnările din ,,Caiete”, găsim răspunsuri la multe întrebări privind relaţia savantului cu regii României. (Conf. dr. Costică NEAGU)

 

Notă:Acest text reprezintă un fragment din discursul susținut la ședința solemnă a Societății de Geografie din România, în prezența Alteței sale Regale, Principele Radu, 1 iunie 2017.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.