Vrânceni celebri | Simion Mehedinţi – 150 de ani de la naştere
”Ilustrul antropolog vrâncean Gheorghiță Geană aduce un elogiu celui mai mare spirit născut vreodată pe aceste locuri - savantul Simion Mehedinți, care spunea : „Munca, oricare ar fi, lasă urmele ei nu numai în palmă, ci şi în creier: deşteaptă anume cugete, stârneşte anume simţiri şi aduce pe buze anume cuvinte potrivite cu gândirile, după cum haina se mlădiază potrivindu-se după trup. – Cum munceşti, aşa gândeşti şi tot aşa vorbeşti””-Casa de Cultură Odobești-contul de facebook.
S-a născut pe 16 octombrie 1868 în Soveja – un sat românesc arhetipal din Munţii Vrancei. Rămas orfan de ambii părinţi, peregrinează pe la diverse şcoli din ţară, ajunge la Liceul „Unirea“ din Focşani şi îşi încheie studiile medii la Liceul „Sf. Sava“ din Bucureşti.
Pe 17 iunie 1889 asistă la coborârea în mormânt a lui Eminescu. Ca student la Şcoala Normală Superioară şi la Universitatea din Bucureşti, intră în atenţia lui Alexandru Odobescu şi a lui Titu Maiorescu. Cu recomandări din partea acestora, pleacă să studieze geografia la Paris, Berlin şi Leipzig. În 1899, sub îndrumarea lui Friedrich Ratzel, obţine doctoratul la Universitatea din Leipzig cu teza „Die kartographische Induktion“ („Inducţia cartografică“). La 1900 devine titularul primei catedre româneşti de geografie, în cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (prelegerea inaugurală: 3 noiembrie, anul menţionat).
În 1901, la propunerea lui Spiru Haret, începe elaborarea unei lungi serii de manuale şcolare pentru toate clasele, în specialitatea sa: „România“, „Pământul“, „Geografia economică“ etc.; cel din urmă din această serie: „Antropogeografia“ pentru cl. a VI-a secundară, 1937. În 1904 iniţiază şi organizează la Iaşi primul congres al profesorilor de geografie din ţară; din 1911 aceste congrese au devenit anuale şi – cu sincopa cauzată de Primul Război Mondial – s-au desfăşurat fără întrerupere în perioada interbelică (ultimul: în 1940, la Piatra Neamţ, dar fără participarea profesorului, la acea dată devenit – cu un termen de azi – „emeritus“). Între 1907 şi 1923, conduce revista „Convorbiri literare“, pe care o preluase la insistenţele lui Titu Maiorescu.
În 1915 devine membru titular al Academiei Române. Bibliografia sa este vastă, exemplificând o remarcabilă erudiţie. Dintre scrierile sale cele mai importante trebuie menţionate: în geografie: „Terra: Introducere în geografie ca ştiinţă“, 2 volume, 1930 – o impresionantă construcţie epistemologică a ştiinţei respective; în etnografie: „Coordonate etnografice: Civilizaţia şi cultura“ (1930) şi, ca trecere spre etnografie, „Antropogeografia“ (lucrare deja menţionată mai sus); în pedagogie: „Altă creştere: Şcoala muncii“ (1919); îşi expune autobiografia într-o carte de o veritabilă relevanţă pentru istoria geografiei (româneşti şi universale), o carte cu reflexe de filosofia ştiinţei, un captivant monolog despre vocaţie: „Premise şi concluzii la Terra“ (1946). S-a stins din viaţă pe 14 decembrie 1962. Înfiinţată în 1991 din iniţiativa profesorului Costică Neagu şi animată de cele mai nobile intenţii, Asociaţia „Simion Mehedinţi“ de pe lângă Casa Corpului Didactic din Focşani, judeţul Vrancea, încearcă să ţină aprinsă torţa idealurilor sale; idealuri sintetizate în acest auto-epitaf, gravat pe piatra tombală ce-i străjuieşte rămăşiţele pământeşti, lângă zidurile bisericii lui Matei Basarab, în localitatea natală:
Citiți în continuare întreg articolul accesând titlul alăturat Simion Mehedinţi – 150 de ani de la naştere. O figură de Pantheon Naţional
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
