Scrisoarea scriitorului vrâncean Gheorghe Mocanu de Ziua Culturii Naționale
Scrisoare către Mihai Eminescu, Icoana Sfântă a literaturii române
Un popor, în mod ipotetic, poate fi ras de pe fața pământului, dar ce nu poate fi șters niciodată este cultura lui. Dacă poporul român ar dispărea mâine, ar rămâne Eminescu, Enescu, Brâncuși, Iorga, Cioran...
Maestre, ne închinăm astăzi, 15 ianuarie, 2022, la icoana ta, Dumnezeule al literaturii române și îți mulțumim pentru tot ce ne-ai lăsat nouă, poporului român!
Să știi, Maestre, că multe lucruri nu s-au schimbat în țara ta privindu-i pe creatorii de cultură. Statul român nu înțelege nici astăzi că făuritorii de CULTURĂ sunt pictorii sculptorii, scriitorii, actorii, dansatorii, oamenii de știință etc. etc. Și nu oamenii politici sau din instituții, din administratie! Asta nu se înțelege în România nici după atâția ani de la plecarea ta, că salariații din instituțiile statului nu fac cultură! Ei sunt cei care trebuie să promoveze cultura, să o ocrotească, să o finanțeze, să o protejeze. Nu se preocupă nimeni de oamenii care fac această cultură! Se mulțumesc cu finanțarea unor activități: comemorări, spectacole, prezentări de carte etc etc, crezând că fac un act de cultură și nu unul administrativ. Oamenii care fac acte de cultură nu sunt ajutați, ba chiar sunt ignorați, ocoliți, luați în derâdere. Multe valori ale culturii naționale sunt umilite de statul nostru în continuare și au luat calea străinătății, de unde nu s-au mai întors.
Aș fi întrebat autoritățile județului nostru, spre exemplu, câți creatori de cultură ai Vrancei au finanțat în ultimii 30 de ani? Cum în țara noastră nu există instituția agentului literar, pe câți i-au luat în seamă spre a-i ajuta să-și publice creațiile: pictori, sculptori, scriitori, muzicieni, actori, dramaturgi, dansatori etc? Nu am întrebat pentru că știu deja răspunsul... Sunt câteva excepții din rândul primarilor care chiar înțeleg fenomenul și caută căile legale prin care sprijină oamenii de artă. Dar aceștia sunt foarte puțini.
Din fericire, sunt numiți prin instituții responsabili cu domeniul culturii... La ce folosește asta dacă n-au puterea sau cadrul legal pentru a interveni în finantarea unui creator? Ei se implică doar pentru realizarea de spectacole, prezentări, evocari? Nu există vreo institutie care să aibă o secție de profil, care să se ocupe de creatorii de cultură.
Se mulțumesc doar cu DIFUZORII de cultura, cum sunt teatrele, cinematografele, bibliotecile ș.a. Înțelegem că și interpretarea este o artă, că face parte din cultură, dar ceilalți de ce sunt ignorați? Dacă n-ar fi existat creatorul: scriitorul, dramaturgul, compozitorul, ce-ar fi difuzat aceste instituții? Care ar fi fost materialul cu care ar fi lucrat?
Avem astăzi, Maestre, primari, oameni politici care spun că "a da bani de la buget pentru cultură, înseamnă a arunca acei bani pe geam!"
Vă spun cu regret că această tendință se va perpetua, actuala clasă politică nu pare nici ea a se îndrepta spre finanțarea oamenilor de cultură.
Pentru autorităti, cultura înseamnă protejarea patrimoniului, evocaeea istorică, promovare prin instituții a moștenirilor istorice, comemorări, aniversari și absolut nimic pentru făuritorii actuali de cultură. Ba, unii dintre oamenii de la putere se transformă în veritabili experți, critici care dau verdicte despre creatorii de cultură actuali, hotărând ei, prin propriile simțuri, dacă e valoros cutare sau cutare creator, și dacă opera lui este aptă pentru a fi încadrată la act cultural. Deși ar putea exista diferite mijloace de expertizare, formate din oameni calificați în aceste domenii, dar nu o fac!
Angajatii efemeri ai instituțiilor noastre, fie din consilii județene, primării, biblioteci, nu sunt creatori de cultură. Ei desfășoară activități administrative, pentru care sunt plătiți ca slujbași ai comunității. Dacă printre ei sunt și creatori, atunci e altă poveste.
Un scriitor, un pictor, un poet, un muzician, un actor, un dramaturg, un sculptor și aĺții și alții din acest șir lung de făuritori de cultură, de creatori, nu vor fi finanțați de statul nostru. Ei vor fi nevoiți să lupte singuri să-și vadă creațiile publicate. Și dacă vor reuși, dacă se vor dovedi prin forțe proprii că sunt de valoare, atunci va interveni și statul român, căruia îi va face deosebită plăcere să se identifice cu ei.
Talentul nu este nici astăzi încurajat, iar de plătit, nici vorbă!
Statul s-a mulțumit să înființeze un ICR, (Institut Cultural Român) o instituție închisă ermetic în cercul unor personaje cu ștate vechi în regimuri trecute, unde doar o listă scurtă de creatori este abonată permanent la banul public. Această instituție nu are ramificații prin județe, iar creatorii din restul țării, nici vorbă să aibă vreo șansă.
Unii cred că Direcțiile județene de Cultură au vreo legătură cu scriitorii, cu pictorii, cu actorii, dansatorii, sculptorii...
E de ajuns să citescă legea care reglementeaza funcționarea Direcțiilor Județene de Cultură și vor vedea că acestea au ca atribuții doar "păstrarea, inventarierea, protejarea patrimoniului cultural: clădiri, edificii, si altele care fac parte din patrimoniul național.
Creatorii de cultura, Maestre, trebuie să muncească ori să-și cheltuie pensiile să-și plătească materialele, editarea și scoaterea către public a creațiilor.
În continuare statul împarte ignoranța în rândul celor care sunt creatori de cultură, alocând bugetul doar spre difuzorii de cultură...
Scrisoarea noastră seamănă cu un denunț pe care ți-l înaintăm și sperăm că-i vei da curs și vei scrie câteva versuri usturătoare la adresa statului nostru, așa cum doar Tu știi, Maestre!
Gheorghe Mocanu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
VIDEO + Foto | Ediţia a XV-a a fazei naționale a târgului firmelor de exercițiu desfășurată la Focșani și-a desemnat câștigătorii
Ziarul de Vrancea, 20 apr 2024
