Educație

Recenzie | „Fazele geografice ale omenirii” - Manuscrisul lui Simion Mehedinți, prezentat la Conferința Națională a SRG desfășurată la Focșani

Costică NEAGU
18 aug 2022 1437 vizualizări

Precuvântare...

Fazele geografice ale omenirii

Simion Mehedinți

Manuscrisul (datat 1949) pe care l-am pus sub ochii cititorului la Conferința Națională a SGR (Focșani, 3-5 iunie 2022), reprezintă, după opinia noastră, chintesența gândirii științifice și filosofice a lui Simion Mehedinți, cheia de boltă a operei savantului.

Deși trăia în claustrare și recluziune ca un trădător de neam, deposedat de casă și de bibliotecă (donate Academiei Române), deposedat de pensie și de cele mai elementare mijloace de trai (locuind mulți ani în Casa Parohială a Bisericii Mavrogheni), cu sănătatea șubredă și cu vederea aproape stinsă, Mehedinți lucra cu o îndârjire eroică, pentru a pune ,,coperișul casei”.

Lucrarea de față este ,,piatra din capul unghiului” a gândirii sale științifice, deoarece Mehedinți adună sub cupola geografiei – Terra, ,,casa de educație a genului uman” (1930): istoria, etnografia, antropologia, antropogeografia, științele pozitive (matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia), pedagogia, educația, literatura, filosofia, având la bază conceptul unificator ,,omenire”, urmărind apariția, metoda și evoluția fiecărei științe, din antichitate până în ,,evul modern”. 

Este o chintesență a gândirii filosofice, pentru că savantul pune în legătură permanentă științele pozitive, apărute la început din necesități practice, urmărind apoi, evoluția lor către știință și artă.

Arhitectura întregii opere a ,,savantului encicloped” (D. Muster) s-a configurat în mintea lui Mehedinți din timpul studiilor doctorale și a fost relevată de magistrul său, Fr. Ratzel, care a afirmat că tânărul doctor de la ,,Gurile Dunării” și-a format o gândire geografică (geographisch denken).

Efortul unificator și de sistematizare a gândirii lui Simion Mehedinți ne apare în toată încordarea și plenitudinea sa încă din Discursul de recepție la Academia Română – ,,Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale”, rostit la 6 iunie 1920.

Cu o gândire geografică bine conturată, Mehedinți are o viziune hologeică asupra mediului geografic: Terra este un organism viu, format din patru învelișuri (litosferă, hidrosferă, atmosferă și biosferă), dependente unele de altele ca părțile unui organism.

Mehedinți identifică în mod genial factorii care au dus la desprinderea omului de animalitate – munca cu unelte, graiul articulat și organizarea socială (toate progresive) –, urmărind cu argumente științifice peremptorii, evoluția umanității din preistorie până în ,,evul modern” și chiar în viitor. 

Urmărind drumul de la unealtă, la muncă, știință și artă, Mehedinți delimitează mecanismele apariției și evoluției celor două concepte hotărâtoare în dezvoltarea umanității: civilizația (hilotehnica – tehnica materială) și cultura (psihotehnica – suma tuturor produselor sufletești).

În demersul său de cunoaștere a drumului omenirii, de luare în stăpânire a Terrei, Mehedinți distinge trei faze ,,geografice”: continentală, oceanică și atmosferică sau universală.

Fazele geografice ale omenirii este un concept cu care Mehedinți măsoară evoluția umanității din negura istoriei până în contemporaneitate. Prin acest concept, savantul propune o grilă prin care istoria – știința care studiază societatea umană de la apariție până azi –, ,,să prezinte în chip unitar dezvoltarea întregii omeniri, după cum botanica înfățișează în același chip în toate țările de cultură, evoluția regnului vegetal, iar în zoologie, evoluția animalității.

Fazele geografice ne arată treptele pe care le-a parcurs umanitatea în procesul de adaptare la mediul geografic: homo faber, străbunul omenirii, a creat unelte; homo magicus, a renunțat la instinct – rapid și sigur – și, ajutat de unelte, a devenit ,,capabil de lunecările cele mai absurde față de corpul său” și homo sapiens, ajutat de știință, ,,a devenit ființa cea mai puternică de pe fața pământului”.

Încet, încet, rațiunea a pus în ordine lucrurile, iar științele au dat la iveală mașini de care s-au ajutat oamenii să urce pe scara civilizației și culturii. Astfel, munca a pus ordine  în lucruri (ordo rerum), iar știința a pus ordine în idei (ordo idearum), înlăturând absurditățile lui homo magicus.

Pentru a-și fundamenta opiniile privitoare la fazele geografice ale omenirii, după prezentarea genealogiei științelor fundamentale, savantul examinează științele cele mai apropiate de evoluția omenirii: geografia, antropologia antropogeografia, etnografia și istoria.

Fiecare din aceste științe ajutătoare îi deschid câte o perspectivă prin care să înțeleagă și să-și argumenteze ideile. Astfel, antropogeografia îl îndeamnă să-și îndrepte atenția către rasele umane, ,,unități constante, fixate de acțiunea mediului, mai ales de căldură și umezeală, care se perpetuează și pot să se amestece”. Antropologia îi arată că înaintând din zona caldă spre zona temperată, andropoidul a suferit multe modificări (culoarea pielii, a ochilor, forma nasului, statura, aspectul craniului etc.), iar etnografia îi arată că apar caractere fundamentale (munca, uneltele), care despart omul de restul animalității, iar istoria îi dezvăluie drumul umanității din preistorie până în contemporaneitate.

Luând în considerare toate cunoștințele furnizate de geografie, etnografie și istorie, privind adaptarea grupurilor umane la mediul geografic, savantul constată că cea mai importantă caracteristică a fazei continentale, este izolarea, care a generat autohtonismul, autarhia, autarkia (adunare de provizii) apoi autonomia, originalitatea (centru de creație), multitudinea de limbi etc.

Prezentând limba, savantul începe cu începutul: munca (adoptarea unor organe artificiale); graiul articulat (la început ,,un dialog necurmat cu unealta, întâi mintal, apoi vocal. Vorba este o unealtă nemuritoare, ea lungește memoria, așa că devine expresia cea mai condensată a vieții tuturor generațiilor unui popor”. (p. 149) Fără limbă este imposibilă cercetarea și caracterizarea etnografică a unui popor; fără limbă, n-am ști niciodată ce se petrece ,,în sinea” unui om sau a unui popor. Limba este cea care a permis diverselor neamuri să viețuiască, fiecare aducând ,,un capital ereditar căpătat în alt mediu geografic și cu un alt fond rasial”. (149)

După muncă și graiul articulat, între factorii hotărâtori în evoluția umanității, urmează organizarea progresivă a societății. Astfel, ,,Statul întocmai ca unealta, graiul și comunitatea progresivă, sunt creații omenești”. (p. 160)

Dacă în faza continentală, izolarea era caracteristica principală, în faza oceanică se schimbă total întreaga paradigmă: comunicare, nu izolare, simbioză și încrucișare între rase; autonomia se schimbă în colaborare și coordonare, autarhia în interdependență economică, iar comunicarea tot mai intensă între state și națiuni, aduce în prim-plan ,,necesitatea unei limbi internaționale”.

În faza atmosferică, omenirea urcă pe o altă treaptă de cultură și civilizație. ,,După cum oceanul a dat unitate vieții continentelor, legându-le împreună, atmosfera a dat continuitate continentelor și oceanelor”. (p. 200)

Circulația, cunoașterea și comunicarea converg permanent către un tot comun (globalizarea), în fond, realizarea unei organizări sociale progresiste care să adune sub cupola sa, toată varietatea etnografică, fără să o uniformizeze.

Organizarea socială a avut ca efect apariția și dezvoltarea statului: stat monarhic (monarhie divină, monarhie de drept, constituțională), stat dictatorial, democratic etc.). Problema cea mai sensibilă a statului este justiția, prin care se asigură domnia legii – statul de drept!

Spre deosebire de alte vietăți care se conduc după instinct (mai sigur și mai rapid), omul a fost victima a trei aberații: somatică (schilodirea trupului); fiziologică (otrăvirea cu substanțe toxice: alcool, tutun, droguri); psihologică (demonismul, ascetismul, fantomele verbale).

Cercetarea științifică a fost cea care a pus capăt stadiilor magic, metafizic și analogic, atunci când pe baza științelor naturale, s-a cunoscut toată fața pământului.

Urmărind cu atenție, evoluția științelor medicinei (anatomia, fiziologia, higiena și medicina umană), savantul face două constatări importante: a) Stadiile prin care a trecut dezvoltarea științelor (de la magie, spre metoda științifică), stau în legătură cu însăși evoluția intelectului omenesc și... b) Transformarea intelectului nu e globală, ci parțială.

Cele două constatări stau la baza teoriei lui Mehedinți privind evoluția și raportul dintre civilizație și cultură, concepte care l-au preocupat foarte mult și care îi demonstrează că progresul cunoștințelor omenești este discontinuu, pe când progresul intelectului omenesc este continuu, iar ,,mijlocul cel mai obiectiv de a măsura evoluția unui popor, este să luăm ca teste măsurabile categoriile de fapte legate de cele două coordonate etnografice: civilizația și cultura.” (243)

În latura intelectuală, cuvântul a fost cel care l-a deosebit pe om de celelalte vietăți. Contrar vechilor credințe care spun că limba este un dar divin, Mehedinți afirmă că ,,originile limbii trebuie căutate în substratul anatomic și fiziologic al vieții, în raporturile dintre hoardele primitive”. (p. 252)

Originea graiului nu stă numai în muncă, fiziologie și psihologie, ci și în etnografie. Originea cuvântului trebuie căutată în sunetele (interjecțiile) care însoțesc anumite munci ale omului primitiv. În acel moment s-a născut ,,o unealtă sonoră – cuvântul”.

Ambele coordonate au o origine comună – munca –, factorul generator al civilizației și culturii care se dezvoltă simultan, dar evoluția lor este divergentă. Din rădăcina lor comună, ,,au ieșit două tulpini, una de caracter material, alta de caracter psiho-cultural” (p. 264) – vasul de lut și amfora.

În concluzie, ,,Civilizația face pe oameni tot mai egali; cultura dovedește tot mai mult inegalitatea lor nativă, adică infrangibilă.”

Alături de geografie, antropologie, antropogeografie și etnografie, istoria ne poate dezvălui adevărata evoluție a umanității, dacă se sprijină pe cele două categorii (civilizație și cultură) și pe ,,metoda hologeică, urmărind fapte de pe toată suprafața pământului în chip comparativ”.

Pornind de la fazele geografice și fazele etnografice, Mehedinți sugerează câteva direcții pe care le-ar putea aborda istoricul, prin metode științifice, care pot să prevadă viitorul omenirii:

● cercetătorul poate urmări evoluția speciei umane la nivel planetar ,,atât în latura Civilizației, cât și a Culturii”;

● istoria poate cuprinde în studiul său ,,latura politică a vieții popoarelor și a conflictelor dintre state”;

● evoluția societății umane de la nivelul de familie, ceată, hoardă, clan și trib, la nivel de popor, națiune, stat și supra-stat;

● legătura dintre desimea populației și organizarea statală;

În demersul său științific, pentru a putea face prognoze, homo sapiens are unele ,,însușiri speciale” care ar trebui obligatoriu să intre în preocupările istoricilor: 1). Simpatia – datorită fragilității (copilăria foarte lungă); 2. Munca la un loc întărește asocierea dintre oameni, diviziunea muncii solidarizează societatea, fiecare având nevoie de fiecare. 3. Sentimentul proprietății.; 4. Sentimentul reciprocității, izvorul justiției.; 5. Limba. Graiul articulat este factorul cel mai trainic care leagă grupările omenești de pe un teritoriu.; 6. Ritmul și direcția transformărilor etnice, o ,,funcție” a mediului fizic și etnic.

În locul ,,granițelor artificiale”, create de războaie, au început să apară state care au la bază, comunitatea de limbă, comunitatea etnică, istorică, de cultură și civilizație etc., iar suprema sarcină a istoriei, ajutată de Caracterologie, este să arate portretul fiecărei națiuni în galeria omenirii ca unitate planetară. (p. 383) 7. Polaritatea este un proces care face referire la progresul omenirii prin Civilizație și Cultură, componenta cea mai dinamică a evoluției omenirii.

Odată cu recunoașterea Drepturilor Națiunilor, a apărut altruismul, iar binele și adevărul au devenit solidare.

Concluzia acestui demers intelectual este că: ,,...ultima perspectivă rațională [este] solidaritatea planetară a omenirii, rezemată pe datele științei sub coordonare economică, condiționată de cultură sau necondiționată”.

*

Demersul științifico-filosofic al savantului se încheie rotund, tinzând către perfecțiunea sferei lui Pitagora. Mehedinți pornește de la aforismul lui Herder - ,,istoria este geografie în mișcare”, enunțat la începutul lucrării, pe care îl completează progresiv, ,,...etnografie în necurmată prefacere și etnopedagogie manifestată în personalitățile reprezentative ale tuturor popoarelor omenirii...”, pentru ca apoi să ne dea o adevărată taxonomie a științelor pe care trebuie să se sprijine istoria, ca ,,știință a omenirii”.

Ca să fie o știință autentică, istoria ar trebui ,,să explice evoluția omenirii, să arate pe ce cale, omul a cucerit planeta; să descrie treptele progresului hilotehnic (Civilizația) și ale progresului psihotehnic (Cultura), arătând cum a scăpat omul de faza patologică a speciei și a ajuns la organizarea economică, socială și politică din stadiul de suprastat universal adică planetar. (...) să aibă o perspectivă de progres a cărui lărgime să dea ființei omenești un sentiment de durată, vecină cu eternitatea.” (pp. 397, 398)

Costică NEAGU

N. B. Lucrarea poate fi achiziționată de la Asociația Pers. Didactic ,,Simion Mehedinți”, Focșani.

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.