Educație

Radu Cârneci prietemul poeziei africane

Gheorghe Andrei Neagu
23 mar 2025 302 vizualizări

L-am cunoscut  pe Radu Cârneci, pe vremea când Institutul de Cercetare şi Amenajări  Silvice  sărbătorea 45 ani de la înfiinţare (aprox. 1974).Eram la al treilea an de apariţie a revistei “Silva”, finanţată de Organizaţia UTC sector 2 Bucureşti.Venise cu Ana  Blandiana, Gheorghe Pituţ, pădurarul cu talent deosebit, Coman  Şova, tehnicianul silvic plin de har poetic şi mulţi alţi scriitori.Eu trebuia să le umplu paharele cu şampanie, pentru că eram considerat ca  fiind de-i lor. Până la urmă, Şova şi Pituţ m-au ţinut lângă ei iar directorul Institutului, Carcea, a venit să ne toarne în pahare până la sfârşitul  petrecerii.  

Anii au trecut si am venit in Vrancea, unde am participat la înființarea  unei Filiale a  Institutului.de Cercetari Silvice.  Radu Cârneci devenise  o personalitate a culturii române. Era prieten cu Zaharia Stancu, lucrând ca secretar al Uniunii Scriitorilor la solicitarea acestuia, în annul 1972, impreună cu Romulus Vulpescu, Laurenţiu Fulga, Ion Hobana, etc.

În anul următor,  Cârneci publică volumul Cântarea  Cântărilor la Editura Cartea Românească cu ilustraţii semnate  de  Sabin  Balaşa. Această parafrază a textului celebru din Vechiul Tstament l-a consacrat pe autor ca pe unul dintre cei mai importanţi  lirici contemporani despre care  Petre  Poantă a spus: „…..A interpreta unul din cele mai vechi şi fascinante coduri  ale eroticii înseamnă atât o confruntare a propriei creaţii cu un model ilustru….. stilizaţ sub forma lui posibil  ideal,  exemplară….”.

Tot în anul 1973, Radu publică “Banchetul” la editura Dacia. În vara acestui an  participă la “Întâlnirea Internaţională a Scriitorilor din  Slovenia” pentru ca în  anul următor să participle împreună cu o delegație a Uniunii Scriitorilor din care mai făceau parte Romul Munteanu, Gabriela Melinescu, C.D.Zeletin, Edgar Papu, Laurenţiu Ulici la simpozionul “Mit  şi Latinitate” în Italia.

În annul 1975 publică  “Heraldica Iubirii”, o selecție din cărțile publicate anterior, care semnifică trecerea poetului într-o etapă a aprofundării  prin  mijlocirea poeziei. “Heraldica iubirii este cartea de referinţă a  lui Radu Cârneci”,  o recunoaşte  Ion Holban.

După ce participă la Budapesta la centenarul A. Endre”, Radu  Cârneci traduce Extazul  Morţii de Srečko Kosovel, care s-a bucurat de un real success la publicul tânăr. În acelaşi  an  preşedintele Léopold Sédar Senghor al Senegalului face  o vizită  în România. Fiind poet doreşte să-l cunoască pe cel care i-a tradus versurile în limba română, nimeni altul decât Radu Cârneci. Şi, de aici se naşte o  frumoasă prietenie. Radu petrece  în  Africa o lună de zile şi împreună cu Romul Munteanu tipăresc  volumul “Jertfe negre” a lui Léopold Sédar Senghor, ediție bilingvă. Apoi, face o nouă vizită la Dakar la sărbătorirea a 70 de ani a preşedintelui Léopold principal lider  al Africii unde  l-a cunoscut pe Jean - Paul Sartre. Trece prin Paris  timp de zece zile şi  descoperă “Profetul” de Kahlil Gibran, o bijterie a literaturii lumii pentru care face o adevărată pasiune. Moartea lui Zaharia Stancu îl determină să plece  la revista Contemporanul, unde va lucra 15 ani. A avut colegi străluciţi ca D.R.Popescu, care a fost în Vrancea la Festivalul Duiliu Zamfirescu publicând şi  în revista Oglinda  Litereară.

După revoluţie, l-am cunoscut  pe Corneliu Leu şi Mircea  Herivan care nu doreau să plece  din redaţie, așa cum doreau oamenii lui N. Breban. Dar asta  era să se petreacă mult mai târziu. În anul  1977 era încă “pace sub măslini” şi Radu a mers la Conferinţa Scriitorilor de la Addis-Abeba, fiind unul dintre puţinii cunoscători ai literaturii africane, atât  la dus cât şi la întoarcere a vizitat Egiptul. În 1978 ia premiul Academiei pentru “Temerile lui Orfeu”. Anul următor merge în R.D.G. pentru ca în 1980 să scoată volumul “Un spaţiu de  dor”, în colecţia Cele mai frumoase poezii

N-am să pot vorbi despre toata opera lui Cârneci, chiar dacă în cele trei volume autorul cuprinde versuri din întreaga perioadă, cel puţin  asta am dedus privind cuprinsul fiecărui volum. 

Ar trebui să fac o incursiune cu mult peste puterea unui scriitor de a se introduce în atmosfera propriu-zisă a lui Radu Cârneci. De aceea, voi trece  într-o apreciere  selectivă: creaţia şi personalitatea poetului.

Aşadar , în anul 1989 merge la Moscova şi Taşkent, se întoarce la Valeriu Matei la Chişinău  şi Cernăuţi, prilej de cunoaştere a lui Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, Leo Butnaru, Nicolae Dabija, Vasile Tărâţeanu, etc.

După revoluţie se pensionează şi înfiinţează Editura Orion. În  1991, Radu publică volumul “Florile răului” a lui Baudlaire. Tipărit în Basarabia, la editura Hyperion, cu o prefaţă Mihai Cimpoi, volumul  este prima apariţiede aici  a  genialului poet  francez.

Este invitat la  “Întâlnirea poeţilor lumii” de la Kuala Lumpur pentru ca în 1993 să participle în Franţa  cu o comunicare “Poezia română după 1989”, iar în anul următor să reproducă după 20 ani  “Cântarea Cântărilor” sub atenta îngrijire a lui  Mircea Herivan şi Sabin Bălaşa, care va primi Premiul Mihai Eminescu la mănăstirea Putna, Premiul pentru bibliofilie  la Cluj Napoca, Premiul Lucian Blaga acordat de Banca Intrnațională a Religiilor, Medalia Ierusalim 3000.

În  luna martie 1995 este invitat la Congresul al XI-lea al Organizaţiei Mondiale a Poeţilor de la Sintra, Portugalia.

În 1996, Léopold Sédar Senghor a împlinit 90 ani, fiind sărbătorit de UNESCO. 

Radu Cârneci publică volumul bilingv de poezii Totem, sărbătorit în  Sala Aula Magna a Academiei  Române.

La împlinirea vârstei de 70 ani Radu Cârneci e sărbătorit de Uniunea Scriitorilor din România, iar primăria oraşului Bacău, unde a condos multă vreme revista  Ateneu, îi acordă titlul de cetăţean de onoare a oraşului.

În  plus, am  fost invitat la acordarea titlului de “Doctor Honoris Causa” a Universităţii  din Bacău.

 Când  am primit cele trei volume  de “Scrieri” cu dedicaţia :aceste cărţi – dintr-o viaţă de cărţi –se încredinţiază cu prietenie şi preţuire colegială – scriitorului de chip ales Gheorghe Neagu şi celor dragi sufletului său!”,   am simţit că n-am fost chiar  degeaba pe acest pământ.

Foto:Poetul și traducătorul Radu Cârneci

 

Radu Cârneci a fost un poet reprezentativ al perioadei postbelice și mai apoi postcomuniste a literaturii române. A fost, de asemenea, jurnalist, editorialist și un asiduu traducător de poezii, autor al unor antologii valoroase”-.Wikipedia

Născut: 14 februarie 1928, Valea lui Lalu

Data morții: 9 decembrie 2017

Gheorghe Andrei Neagu


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.