Propunere: Una dintre străzile Municipiului Focșani sau una dintre şcoli să poarte numele Alexe Fortunatu
Citiți în continuare justificarea propunerii. Oameni care au fost, în Vrancea: Alexe Fortunatu.
La jumătatea secolului al XIX-lea o pleiadă de dascăli ardeleni cu studii făcute la şcolile Blajului şi Vienei din cauza persecuţiilor regimului habsburgic, au trecut munţii şi s-au stabilit în Focşani.
Printre aceşti întemeitori ai învăţământului focşănean şi vrâncean îi întâlnim pe Ştefan Neagoe – primul director al liceului Unirea, Dimitrie Caian, profesor şi director la acest liceu, primar al oraşului Focşani, autorul celei dintâi monografii a oraşului, lucrare premiată de Academia Română, Ion Albini, Nicolae Tipeiu şi Alexe Fortunatu care a deschis prima şcoală normală din Focşani la 5 iulie 1838.
Anul 1838 poate fi considerat primul an de învăţământ public la sate, al cărui organizator a fost Fortunatu.
În anul 1840 această şcoală va da prima generaţie de abolvenţi, cei 34 de învăţători fiind numiţi la şcolile din fostul judeţ Rm. Sărat – o parte din satele sale regăsindu-se astăzi în Vrancea.
După cum raporta Ocârmuitorul Judeţului Rm. Sărat la 3 noiembrie 1839 "cei mai mulţi dintre candidaţi au început predarea învăţăturii copiilor".
Deschiderea acestor şcoli a făcut ca zeci de "opaiţe să se aprindă în noaptea întunericului pentru a împrăştia vălul ignoranţri şi neştiinţei".
A fost, după cum afirma mai târziu distinsul dascăl vrâncean Petre Mironescu - Mera "o mână întinsă poporului ce orbecăieşte prin bezna întunericului".
Om al datoriei, de o conştiinciozitate exemplară, Fortunatu a mers pe jos din sat în sat pentru a-i convinge pe tineri să se înscrie la Şcoala Normală din Focşani al cărui director era.
A avut de înfruntat însă, ignoranţa şi opoziţia celor care aveau puterea banului dar şi a statului îngrijoraţi că "învăţătura de carte a sătenilor ar prilejui o împotrivire a lucrătorilor de pământ".
Fortunatu nu odată critica autorităţile locale care îi trimiteau la şcoala normală din Focşani "pe cei mai neghiobi, fii de preoţi şi ţârcovnici, iar pe cei cu mintea mai sănătoasă, mai primitoare de învăţătură îi tăinuiesc".
Fortunatu a fost un apărător al drepturilor învăţătorilor care nu erau scutiţi de nimic şi nu aveau nici un ajutor de la sate spre a li se înlesni învăţătura, mulţi fiind muritori de foame.
Prin întreaga sa activitate a urmărit ridicarea prestigiului şcolii, devenită la puţin timp de la venirea sa o adevărată instituţie de cultură. respectată şi căutată de întreaga tinerime aflată de o parte şi alta a Milcovului.
Mişcat de grozăviile incendiului din primăvara anului 1847, care distrusese o mare parte din Bucureşti, Fortunatu nu a putut rămâne indiferent la "jalea şi durerea celor nenorociţi" contribuind şi el cu ceva la îndulcirea nenorocirilor, gestul său fiind vrednic de toată lauda.
Aflat sub influenţa umanistului Gheorghe Lazăr, Alexe Fortunatu va fi unul dintre revoluţionarii de la 1848, preţuit şi iubit de localnici pentru cultura lui deosebită, dar şi pentru spiritual patriotic ce-l insufla elevilor săi.
Aşa cum mărturisea mai târziu Fortunatu, în îndelungata sa carieră a rămas fidel misiuniii sale şi niciodată "nu s-a abătut de la îndeplinirea datoriilor, fără a găsi vreo răsplată întru aceasta".
Pentru strălucita sa carieră didactică, Fortunatu a primit recunoştinţa contemporanilor săi în frunte cu oficialităţile vremii fiind ridicat la rangul de pitar, apoi la cel de serdar. Şi ca un testament lăsat urmaşilor, Fotunatu recunoştea că a fost un "slujitor credincios îndatoririlor mele, mi-am slujit cu atâta căldură postul meu".
Alexe Fortunatu se stingea din viaţă în anul 1875, i-am căutat mormântul pentru a-i aprinde o lumânare.
Anul acesta se împlinesc 147 de ani de la trecerea în veşnicie a distinsului dascăl, preţuit de contemporani.
Astăzi însă pentru cei mai mulţi dintre focşăneni Fortunatu este o personalitate total necunoscută.
De aceea pentru a se face un act de drepate şi cinstire a memoriei acestui vrednic înaintaş, propun autorităţilor locale ca una dintre străzile oraşului sau una dintre şcoli să-i poarte numele.
Ar fi un act de aleasă cinstire pentru acest predecesor, uitat de mult de către focşăneni.
Profesor, Ionel Budescu
