Profesorul Vasile Lefter despre „Antologia scriitorilor vrânceni” a scriitorului Culiță Ioan Ușurelu
În vremuri tulburi, volumul antologic scos de scriitorul Culiță Ioan Ușurelu a trecut oarecum neobservat așa cum se cuvine. Întoarcerea în timp mi s-a părut obligatorie. Cartea profesorului Culiță Ioan Ușurelu este un volum –tezaur, este o carte pentru viitorime.
Sunt cărți care mor peste o zi sau peste un an. Antologia scriitorilor vrânceni e gândită să înfrunte deceniile, să fie mărturie scrisă a unor gânduri și simțiri din vremuri trecute. Antologii sunt niște oameni temerari, care se ridică deasupra vremurilor prezente turnând în cuvinte frumosul și sensibilul ca dăinuiri în univers. Să aduni în 900 de pagini frânturi din scrisul unei epoci este peste puterile multora dintre contemporani.
„Antolgia scriitorilor vrânceni”, publicată de scriitorul Culiță Ioan Ușurelu în Editura „Salonul Literar” este un volum–document, în care au fost aduși laolaltă peste 200 de slujitori ai cuvîntului scris, fără a putea fi judecați neapărat după criterii de critică sau de istorie literară. Operele lor sunt „sutele de catarge” care vor înfrunta vitregiile vremurilor ce vin. La fel se întâmpla și înainte de apariția marilor clasici. Scriitorii minori au fost cernuți de ani, făcând loc titanilor. O singură sintagmă poetică dacă înfruntă anii și încă e de ajuns!
Selecția materialului artistic pentru o antologie este mai mult cantitativă. Prezența unui nume este o invitație, o provocare la lectură. Munca antologului este imensă. Multe întrebări, multe dileme! Cine îți dă dreptul să renunți ab initio la un nume? Dacă vremea îi scoate la lumină o față nevăzută, descoperind în paginile scrierilor neantologate nestemate beletristice ?
Antologiile nu se citesc, ci se consultă. Selectarea materialului antologic incumbă cunoștințe de istorie și critică literară, de estetică și teorie literară. Fiecare scriitor e prezentat după un anume algoritm. Este un alt fel de dicționar. O antologie devine punct de plecare pentru judecăți de valoare. Pornind de aici, pot fi scrise monografii tematice sau studii de literatură comparată. Culiță Ioan Ușurelu la un moment dat s-a trezit singur în mijlocul Oceanului artistic, fără nicio șansă de a reveni la țărm. Aventura călătoriei prin cărțile contemporanilor l-a prins ca „jocul ielelor”.
Intrarea în imperiul antologului a început cu lectura celor patru prefețe sau cuvinte lămuritoare: „Cuvânt înainte”, de Culiță Ioan Ușurelu, „Culiță Ioan Ușurelu –un adevărat „Genius Loci” ridicând pentru vrânceni, deci, pentru români un monument literar, „ANTOLOGIA SCRIITORILOR VRÂNCENI” de Profesor dr. Lucian Strochi, critic literar și de artă, „Vrancea literară sub o nouă înfățișare” de Liviu Chiscop, istoric și critic literar, „Antologia scriitorilor vrânceni într-o alcătuire de autor,”de Ionel Necula, istoric și critic literar. Patru cronicari, patru perspective de receptare a „Antologiei...”
Cele patru „cuvinte înainte” sunt ca patru uși deschise pentru cititorul avizat. Volumul de muncă depus de autorul „Antologiei...” este unul impresionant. Oricât s-a străduit antologul în privința adunării de fapte literare, era imposibil să fie exhaustiv. Cercetătorul fenomenului literar vâncean a întins plasa cu ochiuri mici cât a putut, căutând scriitori născuți și înainte de 1900. Paleta cronologică ajunge până în actualitate. Deși algoritmul de punere în pagină este același, comunicarea datelor se face printr-o varietate de formule stilistice. Mereu se caută sâmburi de originalitate pentru fiecare scriitor, indiferent de mărime și volume publicate. Pentru susținerea modului personal de introducere în „Antologie...”, m-am oprit la articolul dedicat lui Ion Diaconu.
Autorul optează pentru celebra metodă a lui George Călinescu din „Istoria Literaturii Române de la Origini Până în prezent”, capitolul „Octavian Goga”. Suntem și aici introduși în atmosfera locului în care a văzut lumina zilei Ion Diaconu: „Una din vechile localități ale Țării Vrancei, Spinești, este satul natal al lui Ion Diaconu, în care se naște pe 24 septembrie 1903”. Urmează informații legate de studii.Înainte de a trece la prezentarea operei propriu-zise, antologul dorește să anunțe cititorul asupra timbrului personalizat al folcloristului în ceea ce privește cercetarea creației populare.
Procedeul introdus de Ion Diaconu se numește „experiment folcloric prin racordaj”. Experimentul presupune o abordare complexă a produsului folcloric, o abordare sincronică la nivel etnografic-dialectal prin asociere cu lingvistica, geografia,muzicologia, sociologia. Cercetarea fenomenului folcloric presupune o investigație complexă. Abia după această punere în temă se comentează fragmente din opera marelui folclorist, etnograf și dialectolog. Eboșele literare sunt adevărate pilule științifice concentrate accesibil. Este un mare serviciu adus celor care au poposit zile și nopți asupra lecturiii dătătoare de plăceri estetice fără egal. Pentru a oferi o imagine corectă asupra metodei de lucru a autorului impresionantei Antologii, ne vom opri și asupra unui antologat de mai mici dimensiuni. Am ales aleatoriu articolul de prezentare a scriitorului Adrian Constantinescu.
Se consemnează că s-a născut la Odobești pe12 mai 1980. Câteva date despre anii de școală. Se menționează ca articol de individualizare „Degradarea Logosului”. Se deschide doar o fereastă spre creație.prin asociere cu lingvistica, geografia, muzicologia, sociologia. Cercetarea fenomenului.
Cartea lui Culiță Ioan Ușurelu reprezintă o ștafetă nevăzută între trecut, prezent și viitor. Este o carte-tezaur nu numai pentru Vrancea. Toți aceia care simt românește pot descoperi în „Antologia Scriitorilor Vrânceni” muguri de românism. Gândurile celor peste 200 de scriitori antologați vor înfrunta vremea, legând între ele generații de scriitori care prin cuvîntul lor măiestrit scos la lumină își vor aduce prinosul lor de suflet și gând țărânei acestei țări, nu întâmplător numită „Grădina Maicii Domnului”!
Cele peste 200 de catarge vor înfrunta valurile. Unele vor ajunge la liman. Altele se vor consola cu reflecția eminesciană:
„Ne-nțeles rămâne gândul
Ce străbate cânturile,
Zboară veșnic îngânându-l,
Valurile, vânturile.”
Vasile Lefter, membru UZPR
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
