Pro Saeculum, o revistă cât o bibliotecă (I)
De vreo lună și ceva, am primit revista Pro Saeculum chiar din mâna doamnei Nina Deșliu, director executiv, care, în echipă cu doamna Rodica Lăzărescu, redactor-șef, face ca visul publicistic al fondatorilor, Alexandru Deșliu și Mircea Dinutz, să meargă mai departe prin timp. Cu o precizie de metronom, revista de cultură, literatură și artă, Pro Saeculum, își propune să rămână reper de culturalitate într-o Vrance cu mulți condeieri de valoare și „cititori de calitate”, cum ar spune Mircea Dinutz, critic de valoare națională , sfidând epidemiile și indiferența oamenilor comuni.
Am încercat să-mi structurez observațiile de cititor cu ochi avizat în deverse formule. Imposibil. E o revistă caleidoscop și nu e. Ordinea articolelor și studiilor e derutantă. Redactorul-șef al revistei lasă cititorul să alerge liber, după bunul plac prin cele 254 de pagini ale revistei, oferindu-i evocări, studii critice, poezie și proză. Cu toată această diversitate , revista devine captivantă, grăbind cititorul să mai răsfoiască și alte pagini.
Numărul 1-2 al revistei Pro Saeculum 2020 se deschide incitant cu un articol semnat de Rodica Lăzărescu , intitulat „Un avertisment...” Ni se sugerează că o carte se poate începe și de la coperta 4.Suntem invitați să medităm la citatul din Gala Galaction ,așezat de Constantin Călin pe coperta 4 a cărții sale„Centenarul.Lecturi particulare”. Autorul citatului ne trimite la tragedia conflagrației mondiale. Avertismentul este că istoria se repetă.
Revista Pro Saeculum din primul trimestru al anului 2020, când s-au comemorat șapte ani de la plecarea lui Mircea Dinutz în marea călătorie este o recunoaștere a fondatorului, un remember oferit celor care nu știu încă ce valoare intelectuală și umană a pierdut prea devreme Vrancea.
Acest număr al revistei poate fi considerat unul de colecție. Toțisemnatarii aricolelor se circumscriu unei idei generoase, dragi lui Mircea Dinutz: Nu există literatură de provincie.Există o singură literatură-cea națională.
Profilul criticului și istoricului literar Mircea Dinutz se poate desena din cele patru articole care îi sunt dedicate direct: „Cel cu cartea în mână născut: Mircea Dinutz” , de Magda Ursache, „Mircea Dinutz, un cavaler din stirpea lui Don Quijote”, deNicolae Dan Fruntelată , „Două scrisori de la Mircea...”, de Cornel Galben și „Cititorul de calitate-semn de prețuire, de Ghiță Nazare.
Rar se întâmplăca oameni diferiți să creioneze un portret în lumini complementare.Mircea Dinutz are o singură dominantă:rigoarea. Nu știe să trișeze. Magda Ursache relevă criteriul esențial promovat de Mircea Dinutz în alegerea cărțlor: „dacă nu-mi plac, nu scriu” . Este o altă proiecție a lui Ladima camilpetrscian, e un alt Gelu Ruscanu.
Articolul analitic al Magdei Urache se încheie cu un cuvnt de laudă pentru Rodica Lăzărescu și Nina Deșliu, care prin volumul „Cititorul de calitate” au pus o piatră peste „Lethe”.
Nicolae Dan Fruntelată semnează al doilea material dedicat comemorării a șapte ani de la moartea lui Mircea Dinutz. Titlul evocării este unul inspirat.Mircea este considerat un cavaler din stirpea lui Don Quijote. Deși nu l-a cunoscut direct pe cel despre care scrie, autorul laudă gestul celor două doamne sensibile de a publica o carte esențială pentru a descifra coordonatele unui critic de mare talent și responsabilitate.
Cornel Galben comentează două scrisori de la Mircea Dinutz Sunt schimburi de gânduri, din care se desprinde cultul prieteniei adevărate. Cel două scrisori vor putea fi valorificate într-o viitoare monografie critică Mircea Dinutz.
Ca o concluzie privind materialele evocatoare a personalității lui Mircea Dinutz, am lăsat pe locul patru, primul însă ca importanță, articolul semnat de Ghiță Nazare,„Cititorul de calitate-semn de prețuire a valorii” .Citez din articol: „ Cititorul de calitate” ...„este un răspuns, unul fericit și așteptat, dat de posteritate celui care a fost redutabilul istoric și critic literar Mircea Dinutz, „ o conștiință artistică în lupta cu timpul”(Ion Tudor Iovian).
Formatul de caleidoscop oferă redactorilor libertatea abordării unei game largi de subiecte. Găsim evocări, medalioane, reconstituiri, reabilitări, păreri critice, poezie, proză, pictură.
Titlurile materialelor din acest număr invită la o lectură imediată, stârnind curiozitatea cititorului în ceea ce privește informația și punctele de vedere ale autorilor. Câteva exemple ne susțin afirmația: „70 de ani de existență a Institututui de Istorie și Teorie Literară George Călinescu” ,autor Iordan Datcu, „Ecaterina Cocuța Conachi- Vogoride a schimbat destinul poporului român”, de Vasile Ghica, „Boala lui Calache!”,de Maria Nițu, „Arta de a fi boem”, de Constantin Cubleșan, „Cu cărțile pe masă”, de Nicolae Gheran, „Dmensiuni poematice ale romanului lui Mircea Cărtărescu”, de Andrei Moldovan, „O bacovie modernă, de Nicolae Dan Fruntelată, „Critică și caracter”, semnat de Theodor Codreanu, „Să judece fiecare”, de Victor Ravini etc.
Într-o astfel de publicație de cultură, e firesc să-și găsească loc și literatura. Citim proză și poezie de mare vibrație sensibilă. Mă voi limita să citez doar două nume, dragi vrâncenilor: Fevronia Spirescu și Paul Spirescu.
Privind de sus, Pro Saeculum este cu adevărat o revistă cât o bibliotecă.
VASILE LEFTER
