Prezentarea de curând ieșitei de sub tipar a noii monografii a comunei Reghiu intitulată ,,Din trecut... pentru viitor”
O carte de învățătură...DIN TRECUT... PENTRU VIITOR (REGHIU – fragmente de istorie locală)
De curând a ieșit de sub tipar o nouă monografie a Comunei Reghiu intitulată ,,Din trecut... pentru viitor”. Autorul lucrării, doamna profesoară, Ana Hanu ne prezintă viața unei așezări umane de la începuturi și până în veac..., sugerând încă din titlu, dinamismul vieții și odată cu acesta și importanța hotărâtoare a omului în lucrarea sa de a transforma natura și a-și apropia mediul prin: hrană, locuință, circulație și cultură.
Dacă numele celor mai multe sate din România și, în general, din zonele montane coboară din istorie (evenimente, ,,bătrâni”, lupte, persoane legendare), putem afirma că numele Reghiului coboară direct din legendă, din toponimie – acea ,,enciclopedie” a locurilor și a muncilor omului; din tradiție – acel ciment etnic care unește generațiile în decursul istoriei.
Pentru toponimul ,,Reghiu”<rediu=pădure rară, nu există dată de atestare, cuvântul intrând în uzul vorbirii pe măsura formării și dezvoltării limbii române (istoria limbii). Ca orice istoric care se respectă, autoarea identifică toponimul ,,Pârâul Reghiu” într-un act de vânzare-cumpărare din anul 1687, iar denumirea oficială a așezării apare într-un document scris în anul 1864, după care ne prezintă o mulțime sintagme, formate cu ajutorul cuvântului Reghiu: Dealul Reghiului, Fundul Reghiului, Gura Reghiului, Reghior și... Răiuț – nume de deal, de munte, dar, de fapt..., un rai mai mititel, la care ajung oamenii!
Cu Răiuț, Focul Viu, creații unice ale limbii române – după știința noastră –, rămânem definitiv în spațiul fabulos al basmului, creștinismului și al tradiției.
Lucrarea doamnei Ana Hanu este o monografie sociologică, cu structură gustiană, sesizabilă, chiar dacă așa numitele ,,cadre” (cosmologic, biologic, psihic, istoric) și ,,manifestări” (economic, spiritual, politic, juridic) apar cu alte denumiri: cadrul fizico-geografic; populația; Reghiu, poartă a răzeșiei vrâncene; legiuiri rurale și schimbări în proprietatea funciară; organizarea administrativ-teritorială de-a lungul timpului; viața politică; biserica și școala – piloni ai spațiului românesc; aspecte etnografice; adevăruri și legende; Asociația ,,Vârful Răiuț” și Asociația ,,Sf. Stelian”.
Dimitrie Gusti, întemeietorul sociologiei românești spunea că ,,sociologia va fi monografică sau nu va fi”[1]. Cu această aserțiune, el afirma importanța unei asemenea lucrări care studiază realitățile sociale ale unei așezări umane. El atribuia unei monografii sociologice câteva ,,misiuni” precise și obligatorii: o misiune științifică, realizată prin observație sociologică (sinceră, obiectivă, exactă și completă; controlată și verificată; colectivă; informată și pregătită); o misiune educativă care trebuie căutată și în alte părți: la școală, la culte, în arte: ,,Școala nu poate rămâne străină de mediul înconjurător...”; o misiune administrativ-politică și o misiune culturală și etică.
Prin campaniile monografice inițiate de Dimitrie Gusti în secolul trecut (Nereju - 1927), ,,Monografiile sociologice au [avut] de îndeplinit o misiune dintre cele mai grele și mai importante. Cunoașterea științifică și integrală a țării, însemnează, în același timp, legătura vie cu toate valorile culturii noastre, deci prilejul cel mai potrivit pentru o renaștere și o înflorirea a vieții spirituale românești”[2].
La o privire atentă, folosind grila de analiză a unei monografii sociologice, întocmită de D. Gusti și colaboratorii acestuia, observăm că lucrarea doamnei Ana Hanu îndeplinește cu brio, toate ,,misiunile” unei monografii, enunțate mai sus de către creatorii acestui concept științific – monografia sociologică.
Înainte de a urmări câteva moduri concrete de abordare și îndeplinire a misiunilor unei monografii sociologice, ținem să precizăm care este, în concepția lui D. Gusti, ,,motorul” unei unități sociale și administrative – voința socială, ,,legată de fenomenele psihice colective şi, mai departe, de raportul dintre individ şi societate”. Presupusa dualitate sufletească, individuală şi socială, se topeşte în cadrul aceleiași realităţi sufleteşti, reprezentând unul şi acelaşi lucru. Voinţele individuale şi cele sociale suferă acelaşi proces de contopire astfel că ,,nu există o voinţă socială în afară de voinţele individuale, dar voinţa indivizilor este de structură socială”. (Herseni, 1937, 148)
Misiunile științifică și educativă au în spate o muncă titanică de documentare în arhive, în biblioteci și pe teren. Observațiile și discuțiile presupun ani de zile și mii de ore prin care cercetătorul ajunge la înțelegerea și sufletul săteanului, a elevului, a celui plecat, iar prin aceștia, reușește să reconstituie adevărul, să creeze acea legătură între generații, să creeze acea ,,solidaritate” sufletească și morală (Comitetul de combatere a foamei – 1946, la care participă preotul, primarul, notarul, învățătorul; istoricul meșteșugurilor locale; ,,arborii” genealogici etc.) sau mai nou, în zilele noastre, lucrarea ne prezintă activitatea organizațiilor: Asociația ,,Vârful Răiuț” – o poveste continuă, fondată din inițiativa lui Săndel Țăranu și Asociația ,,Sfântul Stelian” – centrul pentru copiii cu autism, fondată prin osârdia neobositului preot Eduard-Daniel Bran și a doamnei medic Gabriele Iacob.
Asociația ,,Sfântul Stelian” va construi un Centru terapeutic pentru copiii cu autism, în Satul Farcaș, Comuna Reghiu pe un teren donat de Nina Hagiu și fiul său Ștefan.
Misiunile politică, administrativă și etică pot fi urmărite și apreciate cu ușurință, mai ales când se prezintă momentele importante din istoria unității sociale (școala, biserica, schimbările de regim politic etc.), în capitolele: Reghiu – poartă a răzeșiei vrâncene; Eroii reghieni; Biserica; Școala; Aspecte etnografice; Adevăruri și legende. Aceste ,,misiuni” împlinite cu talent și vocație de autorul lucrării, ne relevă un adevăr pe care îl rostim cu mândrie, că ,,omul sfințește locul”.
În aceste capitole, voința socială ne apare ca o apă vie care păstrează în permanență, prospețimea vieții și a oamenilor de pe acest meleag vrâncean.
Lucrarea despre care am spus câteva cuvinte este un adevărat op academic, un tratat care ar trebui să fie ca un model de activitate constructivă în biblioteca fiecărui dascăl, părinte, primar, preot chiar, pentru că ne arată cum se poate ,,îndrepta” lumea prin iubire, dăruire, prin dragoste de oameni, prin determinare, prin voință socială.
Doamna profesoară Ana Hanu, autorul lucrării are un nume predestinat, atât prin naștere cât și prin profesie și chiar prin căsătorie... Ana – Hanul Ancuței, loc fabulos, zugrăvit de Mihail Sadoveanu, loc în care oamenii ajunși la ceas de seară își spun unul altuia poveștile vieții lor. Fiecare capitol al lucrării începe cu o poveste, începe cu un aforism, cu o pildă care au darul de a cuceri cititorul și a-l prinde în frumusețea lecturii.
Așa cum constatam mai sus, cuvântul reghiu – rediu (pădure rară) nu are vârstă, nici dată de atestare, iar răiuț ne fixează într-un ținut fabulos din care parcă nu dorim să ne mai desprindem niciodată.
Doamna profesoară vine dintr-un ținut cu rezonanță istorică zbuciumată (Călugăreni), dar și plin de înțelesuri străbune, creștine – călugăr (suflet adânc, liniște, meditație, înțelepciune, rezistență, așteptare, împlinire etc., etc.). Aici în acest rai mititel a început lucrarea de construcție a sufletelor mici și mari la care trudește de peste o jumătate de veac, începând din școală și continuând în familie și în comunitate, creând un adevărat univers al omeniei.
O felicităm pentru darul pe care-l oferă tuturor românilor și pentru munca de luminare științifică și sufletească a vrâncenilor, acum în preajma Sfintelor Paști!
Costică NEAGU
[1] Vezi și D. Gusti, T. Herseni, H. H. Stahl – Monografia – teorie și metodă, Ed. Paideia, București, 1999;
[2] Idem, p. 63;
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
