Pornind de la o dedicaţie
Când mai era director la Biblioteca Judeţeană Vrancea, dr.Teodora Fâtânaru mi-a sugerat să donez cărţile pe care le-am primit cu dedicații din partea autorilor. Aşa au ajuns câteva sute de volume în zestrea bibliotecii. Mi-au rămas doar câteva.
Iar deunăzi, am dat peste un volum scris de poetul Nicolae Dabija „Psalmi de dragoste”. Când am deschis, am dat peste următoarea dedicaţie: „Poetului drag Gheorghe Neagu, omului care face una dintre cele mai bune reviste româneşti şi o literatură valabilă întotdeauna literaturii române. Stima mea Nicolae Dabija -19 septembrie 2015”. Mărturisesc, că o asemenea dedicaţie, de la celebrul autor al faimoasei reviste Literatura şi Arta, m-a bucurat.
Cartea mi-a fost dăruită când ne-am întâlnit la Balcic, la un simpozion al revistelor–eu cu Oglinda Literară-ce făceau parte din asociaţia A.P.L.E.R., fondată şi condusă de distinsa doamnă Tomescu. Astăzi nu mai sunt. Şi poetul şi protectoarea revistelor literare s-au dus într-o lume mai bună. Le-a rămas doar opera. Iar volumul acestui poet patriot şi luptător neînfricat din Basarabia, Nicolae Dabija stă mărturie că a lăsat ceva plin de substanţă filozofică pentru noi cei care mai simţim şi gândim româneşte. Chiar și în acest volum, „Psalmi de dragoste”, poetul mărturiseşte: „Alergând prin hăţişurile dese/ ale istoriei / mă simt ca o veste/ ajunsă prea târziu,/ care nu-şi mai găseşte poporul acasă/ şi care se întoarce înapoi / aflând în locul de unde a plecat/ alţi / învingători.” Poezia Maraton basarabean (pag.105).
Ar fi fost și o presimțire anume, cum că era prea târziu să se mai considere învingător, de parcă ar fi bănuit că pandemia avea să-i curme viaţa.
Luptător pentru unirea Basarabiei cu patria mamă, poetul Nicolae Dabija era trist de absența semnelor reușitei : „Plouă trist. Parcă plouă/ peste o ţară ruptă-n două/ Plouă de ieri. Plouă-abătut/ ca după un război pierdut…Plouă cu mahnă. Și-n amvoane/ Iisus tresare din piroane ” (Ploaie tristă, pag.104).
Poetul Dabija nu mai e, dar mi-ar fi plăcut să-l văd venind ca în poemul unde Iisus se întoarce a doua oară să urce pe cruce ”fără microfoane/ fără reflectoare…murind/ şi înviind, …” (A doua venire – pag. 48).
La Nicolae Dabija, până şi descrierea iubitei capătă conotaţii astrale „Ea era aşa frumoasă,/ că se lumina în casă. / Şi atât de lin dansa,/ c-afară se însenina….Parcă-avea văzduh în oase:/ ora cinci se făcea şase…” (Ea era aşa frumoasă, pag.54).
Şi cu toate acestea, Nicolae era trist. Mulţi l-au pizmuit pentru faptul, că nu vroia să facă parte dintr-un grup de patrioţi ce se afla în fruntea manifestaţiilor basarabene din anii 1990. În realitate, el devenise un poet emblematic pentru generaţia şaptezecistă basarabeană, supranumită şi Generaţia Ochiului al Treilea, după volumul său de debut „Ochiul al Treilea” (1975).
Nu voi trece în revistă toate volumele semnate de Nicolae Dabija dar voi sublinia că romanul său „Temă pentru acasă” este cea mai citită carte de beletristică naţională basarabeană din ultimii zece ani.
A scris şi eseuri, dar mai ales manuale şcolare, fiind premiat şi în România şi în Basarabia dar şi în Serbia.
Din 1986 a devenit redactor şef al celebrei de atunci reviste „Literatura și Arta ”, pe care o citeam pe nerăsuflate.
Poetul a fost publicat în SUA, Italia, Rusia, Ucraina, fără să mai socotim că poezii semnate de domnia sa a apărut în mai toate limbile pământului.
Ca Membru de Onoare al Academiei Române, a desfăşurat o luptă permanentă pentru limba şi literatura românească în Basarabia.
Dacă ne-am opri cu privirea asupra cuprinsului ne-am cutremura. Autorul are o sumă de titluri care sunt un veritabil demers politic pentru reîntregirea neamului.
De aceea, las cititorilor plăcerea şi bucuria de a descoperi nestematele acestui mare poet ce-şi permite să fie când exuberant în fantezia-i creatoare, când sobru în transmiterea mesajului naţional.
Moartea poetului, în urmă cu ceva timp, a lăsat în sufletul meu regretul de a nu fi reușit să-i fiu alături cu Oglinda Literară,în bătăliile pe care le ducea. Nici pentru finanţarea revistei, nici cu spijin mai consistent pentru crearea unei conştiinţe naţionale viguroase.