Educație

Pornind de la o  dedicaţie

Gheorghe Andrei Neagu
2 oct 2024 918 vizualizări

 Când mai era director la Biblioteca Judeţeană Vrancea, dr.Teodora  Fâtânaru mi-a sugerat să donez cărţile pe care le-am primit cu dedicații din partea autorilor. Aşa au ajuns câteva sute de volume în zestrea bibliotecii. Mi-au rămas doar câteva.

Iar deunăzi, am dat peste un volum scris de poetul Nicolae Dabija „Psalmi de dragoste”. Când am deschis, am dat peste următoarea dedicaţie: „Poetului drag Gheorghe  Neagu, omului care face una dintre cele mai bune reviste  româneşti şi o literatură valabilă întotdeauna literaturii române. Stima  mea Nicolae Dabija -19 septembrie 2015”. Mărturisesc, că o asemenea dedicaţie, de la celebrul autor al faimoasei reviste Literatura şi Arta, m-a bucurat.

Cartea mi-a fost dăruită când  ne-am întâlnit la Balcic, la un  simpozion al revistelor–eu cu Oglinda Literară-ce făceau parte din asociaţia A.P.L.E.R., fondată şi condusă de distinsa doamnă Tomescu. Astăzi nu mai sunt. Şi poetul şi protectoarea revistelor literare s-au dus într-o  lume mai bună. Le-a rămas doar opera. Iar  volumul acestui poet patriot şi luptător neînfricat  din Basarabia, Nicolae Dabija stă mărturie că a  lăsat ceva plin  de substanţă filozofică pentru noi cei care mai simţim şi gândim româneşte. Chiar și în acest volum, „Psalmi de dragoste”, poetul mărturiseşte: „Alergând  prin hăţişurile dese/ ale istoriei / mă simt ca o veste/ ajunsă prea târziu,/ care nu-şi  mai  găseşte  poporul acasă/ şi care se întoarce înapoi / aflând în locul de unde a plecat/ alţi / învingători.” Poezia Maraton basarabean (pag.105).

 Ar fi fost și o presimțire anume, cum că era prea târziu să se mai considere învingător, de parcă ar fi bănuit că pandemia avea să-i curme viaţa. 

Luptător  pentru unirea Basarabiei cu  patria mamă, poetul Nicolae Dabija era trist de absența semnelor reușitei : „Plouă trist. Parcă plouă/ peste o ţară ruptă-n două/ Plouă de ieri. Plouă-abătut/ ca după un război pierdut…Plouă cu mahnă. Și-n amvoane/ Iisus tresare din piroane ” (Ploaie tristă, pag.104).

Poetul Dabija nu mai e, dar mi-ar fi plăcut să-l văd venind ca în poemul unde Iisus se întoarce a doua oară să urce pe cruce ”fără microfoane/ fără reflectoare…murind/ şi înviind, …” (A doua venire – pag. 48).

La Nicolae Dabija, până şi descrierea iubitei capătă conotaţii astrale „Ea era aşa frumoasă,/ că se lumina în casă. / Şi atât de lin dansa,/ c-afară se însenina….Parcă-avea văzduh în oase:/ ora cinci se făcea şase…” (Ea era aşa frumoasă, pag.54).

Şi cu toate acestea, Nicolae era trist. Mulţi l-au pizmuit pentru faptul, că nu vroia să facă parte dintr-un grup de patrioţi ce se afla în fruntea manifestaţiilor basarabene  din  anii  1990. În realitate, el devenise un poet emblematic  pentru generaţia şaptezecistă basarabeană, supranumită şi Generaţia Ochiului al Treilea, după volumul său de debut „Ochiul  al Treilea” (1975).

Nu voi trece în revistă toate volumele semnate  de Nicolae Dabija dar voi sublinia că romanul său „Temă pentru acasă” este cea  mai citită carte de beletristică naţională basarabeană din ultimii zece ani. 

A scris şi eseuri, dar mai ales manuale şcolare, fiind premiat şi în România şi în Basarabia dar şi în Serbia.

Din 1986 a devenit redactor şef al celebrei de atunci reviste „Literatura și Arta ”, pe care o citeam pe nerăsuflate. 

Poetul a fost publicat în SUA, Italia, Rusia, Ucraina, fără să mai socotim că poezii semnate de domnia sa a apărut în mai toate limbile pământului.

Ca Membru de Onoare al Academiei Române, a desfăşurat o luptă permanentă pentru limba şi literatura românească în Basarabia. 

Dacă ne-am opri cu privirea asupra cuprinsului ne-am cutremura. Autorul are o sumă de titluri care sunt un veritabil demers politic pentru reîntregirea neamului. 

De  aceea, las  cititorilor plăcerea şi bucuria de a descoperi nestematele acestui  mare poet  ce-şi permite să fie când  exuberant în fantezia-i creatoare, când sobru în transmiterea mesajului naţional. 

Moartea poetului, în urmă cu ceva  timp, a lăsat în sufletul meu regretul de a nu fi reușit să-i fiu alături cu Oglinda Literară,în bătăliile pe care le ducea. Nici pentru finanţarea revistei, nici cu spijin mai consistent  pentru crearea unei conştiinţe naţionale  viguroase. 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.