Pentru credincioșii romano-catolici, astăzi este Miercurea Cenușii și începe Postul Paștelui
Cu această zi începe Postul Mare sau Postul Paștelui, așa cum este numit în popor, timp de pregătire pentru marea solemnitate a Învierii Domnului. Denumirea acestei zile provine de la ceremonia deosebit de impresionantă a binecuvântării şi impunerii cenuşii pe frunțile credincioșilor. Este zi de post și abstinență, adică nu se consumă carne sau mâncăruri cu carne și se mănâncă o singură dată până la săturare.
Miercurea Cenuşii este una din zilele de peste an care adună cei mai mulţi credincioşi la Biserică. Deşi nu este o zi de sărbătoare obligatorie, mulţi oameni nu ar lăsa să treacă această zi fără să ajungă la Biserică la Sfânta Liturghie pentru a fi marcaţi pe frunte cu semnul crucii cu cenuşă. Chiar şi oamenii care vin rar la Biserică fac efortul de a veni în Miercurea Cenuşii.
Cei care nu cunosc acest obicei al nostru ne arată spre frunte spunându-ne că ne-am murdărit, aşteptându-se ca noi să ne spălăm imediat, dar mulţi catolici poartă acea cenuşă întreaga zi. Ritul impunerii cenuşii cuprinde trei elemente: un gest, adică trasarea semnului crucii cu cenuşă pe cap şi două formule care însoţesc acest gest, dintre care preotul alege una. Vă invit să reflectăm câteva momente asupra semnificaţiei şi învăţăturii pe care liturgia bisericii vrea să ne-o transmită prin aceste trei elemente.
Prima formulă, care însoţeşte impunerea cenuşii este de inspiraţie biblică: „Adu-ţi aminte, omule, că eşti ţărână şi în ţărână te vei întoarce”. Adu-ţi aminte, omule, că în trecut, acum o sută de ani în urmă erai ţărână, adică nimic; că în viitor peste o sută de ani vei fi ţărână, adică tot nimic, iar viaţa prezentă făcând tranziţia dintre un nimic şi alt nimic este tot nimic. Cenuşa pe care o purtăm pe cap provine din ramurile binecuvântate anul trecut la Florii. Iată ce a mai rămas din ramurile frumoase, verzi, înfloritoare de astă-primăvară. Suntem ca nişte ramuri verzi, înfloritoare, frumoase, pline de vigoare, în primăvara vieţii. Peste un număr de ani, mai mare, mai mic, vom fi un pumn de cenuşă.
Ceremonia cenuşii nu este un rit macabru. Nu intenţionează să elimine bucuria, optimismul, energiile, dragostea de viaţă ce trebuie să-i caracterizeze în primul rând pe cei tineri, ci dimpotrivă, să ne reamintească tuturor că pe lângă un trup de cenuşă avem un suflet nemuritor şi un trup destinat învierii prin Învierea lui Cristos. Vrea să ne ajute să redescoperim sămânţa nemuririi sădită de Cristos în adâncul inimii noastre şi astfel să ne inspire speranţă, bucurie, entuziasm şi dragoste de viaţă. Itinerariul de 40 de zile pe care îl vom parcurge începe cu cenuşa şi se termină cu Învierea, începe cu moartea şi se termină cu viaţa.
A doua formulă pe care o poate folosi preotul, este: „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”. Sunt cuvinte luate de pe buzele lui Isus. Cu aceste cuvinte şi-a început viaţa publică. Cenuşa pe care o purtăm azi pe cap ne arată ce face din noi păcatul. Cenuşa este rezultatul unui incendiu. Este o expresie bine cunoscută: a se alege praful de ceva sau de cineva. Odată cu păcatul se alege praful de noi.
De asemenea, această cenușă ne mai amintește de gustul de cenuşă pe care îl lasă în inima noastră păcatul, plăcerea păcătoasă. Regele David, după ce a săvârşit păcatul desfrâului şi crimă, scria cu amărăciune într-unul din psalmii săi: „Mă hrănesc cu cenuşă în loc de pâine şi îmi amestec cu lacrimi băutura” (Ps 102, 9).
„Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”. Postul Mare este un timp de convertire, de întoarcere la Dumnezeu, de părăsire a păcatului, de schimbare a vieţii. „Întoarceţi-vă la mine din toată inima. Sfâşiaţi-vă inimile şi nu hainele” – ne spune Dumnezeu în prima lectură a Liturghiei de astăzi. Iar sfântul Paul în a doua lectură ne îndeamnă: „Vă implorăm în numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu”.În sfârşit, cenuşa ni se pune pe cap în formă de cruce. Ni se spune prin aceasta că la bucuria Învierii nu se ajunge decât prin cruce. Pocăinţa la care suntem chemaţi în aceste 40 de zile, postul, înfrânarea, pomana, faptele de caritate, de renunţare sunt tot atâtea cruci care se transformă în tot atâtea bucurii: este bucuria iertării, a purificării sufleteşti, a apropierii de Dumnezeu.
Rugăciunea specifică Postului Mare, pe care trebuie să o repetăm mereu este aceea pe care am auzit-o pe buzele regelui David la psalmul responsorial: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi pune în mine un duh nou şi statornic”. Amin.
Răzvan Mătăşel - Fost Preot vicar la Biserica Romano-Catolică „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul”din Focşani
Citiți și:PS Iosif Păuleţ: Mesaj pentru Postul Mare 2021
Marţi, 16 februarie 2021, PS Iosif Păuleţ a trimis un mesaj pentru Postul Mare, către preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii diecezei. Mesajul episcopului este structurat pe cele trei teme ale mesajului Papei Francisc pentru Postul Mare: reînnoirea credinţei, reînnoirea speranţei şi reînnoirea iubirii.
Sfinţiile Voastre, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi,
Sfântul Părinte Papa Francisc, în mesajul pentru Postul Mare 2021, inspirându-se din cuvintele lui Isus, prin care a anunţat apropiata sa pătimire discipolilor săi: "Iată, noi urcăm la Ierusalim..." (Mt 20,18), ne invită pe toţi să-l urmăm cu încredere pe Cristos pe drumul crucii pentru a experimenta împreună bucuria învierii, fundament al speranţei noastre. În mod special, Sfântul Părinte ne invită să trăim Postul Mare ca un timp potrivit pentru a reînnoi cele trei virtuţi teologale: credinţa, speranţa şi iubirea. Scrie Papa Francisc: "În acest timp de convertire reînnoim credinţa noastră, luăm «apa vie» a speranţei şi primim cu inimă deschisă iubirea lui Dumnezeu care ne transformă în fraţi şi surori în Cristos."
Credinţa, speranţa şi iubirea sunt trei aspecte ale vieţii creştine strâns legate între ele. Acestea reflectă inefabila dorinţă de Dumnezeu înscrisă în inima fiecărui om şi exprimă viaţa teologală a creştinului care, răspunzând în mod liber harului divin, se deschide promisiunii vieţii veşnice, pe care Dumnezeu ne-a făcut-o în Cristos Isus, Mântuitorul nostru.
A reînnoi credinţa
Credinţa nu este un act formal pe care îl împlinim o dată pentru totdeauna. Ea nu este nici măcar răspuns individual pe care fiecare dintre noi îl dă lui Dumnezeu pornind de la convingerile sale interioare. Credinţa este, în schimb, un dar pe care îl primim în mod gratuit din partea lui Dumnezeu, prin intermediul căruia se stabileşte o relaţie de comuniune între noi şi Dumnezeu. Fiind vorba despre o relaţie, este evident că e caracterizată de dinamicitate. Aceasta înseamnă că suntem chemaţi să cultivăm şi să alimentăm zi de zi credinţa noastră. Timpul Postului Mare este un timp special în care avem posibilitatea să facem acest lucru, apropiindu-ne mai mult de Dumnezeu şi de cuvântul său, animaţi fiind de dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pentru a-l putea iubi mai mult.
Să încercăm, aşadar, să ne reînnoim credinţa în acest timp special de har, oferind mai mult spaţiu rugăciunii. Sfânta Liturghie să devină pentru fiecare dintre noi o adevărată prioritate, un moment privilegiat care să ne adune împreună în jurul lui Isus, pentru că numai el ne poate oferi pacea şi lumina de care avem nevoie. Meditarea suferinţelor lui Cristos, prin participarea cu credinţă la Calea sfintei cruci, să ne ajute să înţelegem negrăita iubire a lui Dumnezeu, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire, "nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi" (Rom 8,32).
A reînnoi speranţa
Chiar dacă trăim timpuri dificile, în care totul pare fragil şi nesigur, iar viitorul este pus sub semnul incertitudinii, Sfântul Părinte ne aminteşte că "timpul Postului Mare este făcut pentru a spera, pentru a ne îndrepta din nou privirea spre răbdarea lui Dumnezeu" şi la grija sa părintească, pe care nu oboseşte să le arate oamenilor şi întregii creaţii. Iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu pot fi experimentate şi celebrate mai ales în sacramentul Reconcilierii. Doar primind iertarea lui Dumnezeu vom putea lăsa să înflorească în noi viaţa cea nouă a Duhului, capabilă să ne transforme în oameni ai speranţei, promotori ai binelui şi profeţi ai unui viitor mai bun.
Într-un timp marcat de atâta suferinţă, frică, singurătate, incertitudine cu privire la ceea ce ne aşteaptă, este nevoie de speranţă şi de oameni ai speranţei. Iată de ce am voit ca acest an liturgic să fie pus sub semnul speranţei creştine. Să ne străduim cu toţii, mai ales în timpul Postului Mare, să purtăm speranţă în inimile celor care trăiesc alături de noi. În mod special, aşa cum ne învaţă Sfântul Părinte, "să fim mai atenţi să «spunem cuvinte care încurajează, care întăresc, care dau putere, care consolează, care stimulează, în loc de cuvinte care umilesc, care întristează, care supără, care dispreţuiesc» (Fratelli tutti, 223). Uneori, pentru a da speranţă, este suficient a fi «persoană gentilă, care pune deoparte preocupările sale şi urgenţele sale pentru a acorda atenţie, pentru a dărui un zâmbet, pentru a spune un cuvânt de îmbărbătare, pentru a face posibil un spaţiu de ascultare în mijlocul atâtor indiferenţe» (ibid., 224)."
A reînnoi iubirea
În sfârşit, suntem cu toţii chemaţi să pătrundem mai adânc în misterul iubirii lui Dumnezeu, convertindu-ne tot mai mult la iubirea sa. Conştientizarea negrăitei iubiri a lui Dumnezeu ne va deschide cu siguranţă inimile spre nevoile fraţilor noştri. Într-adevăr, iubirea presupune un circuit. Ea este asemenea respiraţiei: primeşti şi dai; primeşti iubirea gratuită a lui Dumnezeu şi o dai mai departe semenilor. Şi cu cât primeşti mai mult, cu atât dai mai mult...
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Urmând îndemnurile Sfântului Părinte, să ne străduim să trăim cu adevărat un Post Mare al fraternităţii, al comuniunii şi al solidarităţii. Chemarea pe care Sfânta Biserică ne-o adresează în Miercurea Cenuşii: "Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie", rugăciunea şi faptele de milostenie să ne întărească în inimi credinţa în Cristos cel viu, să ne transforme în oameni ai speranţei şi să ne înflăcăreze iubirea!
Sfânta Fecioară Maria, care l-a urmat pe Fiul său pe drumul crucii înainte de a fi fost făcută părtaşă de bucuria învierii, să mijlocească pentru noi şi să ne susţină pe drumul reînnoirii noastre spirituale!
Binecuvântarea Domnului să ne însoţească pe calea spre lumina pascală!
Iosif Păuleţ
episcop de Iaşi
Text informații+foto:ercis.ro
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
Foto | Două eleve de la Colegiul Economic Focșani, premiate la concursul de planuri de afaceri „Arena urșilor", desfășurat la Brașov
De același autor
