Educație

OAMENII DE LÂNGĂ NOI, o istorie a vieţii sanitar-medicale din Vrancea şi Ţinutul Putnei (1800-1960)

Costică NEAGU
16 iul 2017 670 vizualizări

,,Bolnavul aşteaptă mai mult de la sufletul medicului, decât de la ştiinţa lui.

Profesorul Cezar Cherciu nu încetează să ne uimească prin munca, dar mai ales prin perseverenţa pe care o depune pentru realizarea proiectelor pe care şi le propune. Mai putem remarca faptul că dl Cezar Cherciu, în ultima parte a cercetării sale documentare şi ştiinţifice, are vocaţia marilor proiecte, prin abordarea unor domenii de largă respiraţie: obştea de moşneni ,,Ţara Vrancei, o istorie a obştilor răzăşeşti” (Ed. Axis Libri, 2015) cu tot ce a însemnat ea în organizarea socială şi administrativă în Republica lui Dimitrie Cantemir – Vrancea şi acum ,,Oamenii de lângă noi – o istorie a vieţii sanitar-medicale din Vrancea şi Ţinutul Putnei (Ed. Axis Libri, 2017).

Dacă în istoria obştilor răzăşeşti, dl profesor Cherciu are naintaşi celebri: Aurel P. Sava, H. H. Stahl, C. D. Constantinescu-Mirceşti etc., în acest demers, autorul este un adevărat pionier. Putem spune că aceste ultime două lucrări se deosebesc de cele anterioare (monografii ale unor aşezări vrâncene, cronici etc.), deoarece prezintă în mod hologeic ,,istorii” ale unor organizări sociale şi administrative – obştea vrânceană sau domenii ştiinţifice – medicina, asistenţa socială.

Am numit lucrarea din 2015, o biblie a obştei pentru că prin organizarea lucrării şi prin imensul material documentar semnalat ne ajută să înţelegem de ce spunea Al. Vlahuţă că ,,Într-adevăr Vrancea este o altă lume”, ne ajută să înţelegem fenomene care aparent nu au legătură cu o anumită realitate – Ciobanul mioritic nu este un reflexiv, un pesimist decât în momentele lui de reflecţie, foarte rare de altfel, ba din contra, viaţa foarte aspră de pe munte (fenomenele extreme ale naturii, sălbăticiunile de la tot pasul, plantele otrăvitoare, bolile care-i atacă oile şi pe el…, oamenii etc.), îl obligă să stea mereu de veghe. Simion Mehedinţi spunea că istoria unei meserii, a unei invenţii sau descoperiri este mult mai importantă decât istoria unui eveniment, iar oamenii devin nemuritori prin faptele lor.

Lucrarea ,,Oamenii de lângă noi”, pe care autorul o aduce pe masa cititorilor, este în fapt odiseea unei lupte permanente a omului împotriva bolilor, a suferinţei care macină mai mult decât boala însăşi. A se vedea conceptul ,,placebo” – efectele psihice ale unui medicament total inofensiv.

Avem în faţă o lucrare-dicţionar, iar pentru a o citi şi înţelege, trebuie să ne apropiem de ea cu interes şi bunăvoinţă, trebuie să ştim ceva despre rosturile acestei meserii profund umane, pentru că aşa cum spune însuşi autorul: ,,Fiecare cititor şi-a găsit cred, în timp, un tată sau un frate ce a trudit şi a ars pe altarul acestei minunate preocupări de salvare a vieţilor, de apărare a sănătăţii…” (p. 707). Pentru a înţelege rostul acestei lucrări trebuie să ai în suflet sentimentul de solidaritate şi iubire faţă de semenul tău, pentru ca la rândul lui şi el să te însoţească în eternitate. De aici aici aici a izvorât Jurământul lui Hipocrat, iar din acesta vorba: ,,Doctor fără arginţi”.

Lucrarea de faţă ne poartă nu doar pe parcursul a unui veac şi jumătate de istorie a efortului şi sacrificiului sanitar-medical de pe acest meleag, ci coboară de la originile acestui neam, din ,,lumea geto-dacă medicală”, fiind structurată pe 13 capitole.

Lucrarea conţine un număr impresionant de date, motiv pentru care am numit-o o lucrare-dicţionar, cu ambiţii exhaustive, dar care nu intimidează cititorul cu mulţimea de date şi cu termenii de specialitate arizi şi greu de înţeles. Autorul organizează materialul pe criterii istorice şi sociologice uşor de receptat. Relaţia dintre medic, sanitar, moaşă şi pacient este una umană, caldă şi firească, atât în timp de pace cât de război. Medicul este solidar cu sanitarul, cu asistenta sau cu moaşa şi toţi la un loc sunt solidari cu pacientul şi cu suferinţa lui, iar politica parcă este inexistentă în această ecuaţie, aşa cum o simţim astăzi în viaţa noastră.

În fapt, medicul are acelaşi statut cu dascălul. Atât elevul cât şi pacientul de multe ori nu dau ascultare celor care se îngrijesc de sănătatea sau de viitorul acestora, decât atunci când ajung într-un mare impas – examenul sau boala. Din aceste situaţii ,,pe muchie de cuţit”, a apărut şi vorba: ,,Îngraşă porcul în ajun!”

Lucrarea poate fi citită şi ca o poveste, dacă cititorul nu are prejudecăţi, pentru că ne prezintă momente dramatice din viaţa acestui neam, mai ales că, de multe ori, autorul este şi personaj al cărţii atunci când spune: ,,Iubite cititorule! Îţi mulţumesc că m-ai însoţit în această călătorie în timp în lumea medicală românească şi implicit în lumea sanitar-medicală din Vrancea şi Putna”.

Pentru a nu lungi vorba, doresc să relev doar câteva lucruri care mi-au atras atenţia şi care, de fapt, ne arată importanţa extraordinară a medicinii în istoria şi evoluţia poporului român.

Grija pentru sănătate a apărut din cele mai vechi timpuri şi nu a avut răgaz niciun moment. Astfel, în anul 1803 au apărut câteva ,,Reguli de sănătate” – alcătuite pe fiecare lună a anului – care ni s-au părut extrem de interesante atât din punct de vedere al grijii pentru sănătate, cât şi din punct de vedere al limbii folosite: ianuarie - ,,Semnul cel mai mare al sănătăţii este apetitul (pofta bună de mâncare)”; aprilieLaptele aduce sângele domol, bun şi sănătos…; maiDacă se bea vinul cu măsură, nu este spre stricăciune, ci te întinereşte.; augustToată carnea aduce trândăvie, iar mai vârtos în stomahurile cele slabe, că strică.; noiembriePoamele crude nu strică la niciun om etc.”.

Chiar dacă Regulamentele Organice ,,au înăsprit viaţa ţărănimii” ele au însemnat începutul unei ere noi – europenizarea, în istoria poporului român, în fapt intrarea noastră în sferele economiei şi culturii europene: tinerii noştri au început să meargă la studii în Vest, unde au luat doctorate şi au revenit în ţară punând umărul la dezvoltarea ştiinţei medicale (V. Gomoiu, Nicolae Vătămanu, Victor Babeş, Gheorghe Marinescu, Ion Cantacuzino, Nicolae Paulescu etc.), ba mai mult oameni precum Carol Davila, Iacob Felix şi alţii au venit de pe alte meleaguri şi au sprijinit medicina românească. Atenţie la ce se întâmplă astăzi când românii fac studii aici şi pun umărul pe alte meleaguri…

Chiar dacă astăzi, în preajma Întregirii neamului, trăim emoţia acelor timpuri măreţe, doresc să precizez că autorul dărâmă mitul ocupantului german ,,civilizat” (,,De la 25 dec. 1916 şi până la 3 febr. când s-a stabilizat ordinea pumnului de fier a ocupantului german, a fost un adevărat haos şi jaf, când avutul public şi locuinţele au fost la discreţia invadatorilor„). Aceleaşi jafuri şi umilinţe le-au făcut şi ocupantul sovietic.

Iată ce reclama primarul oraşului, Ştefan Graur, generalului von Morgen: ,,În numele umanităţii şi civilizaţiei să se înceteze toate însărcinările şi rechiziţiile ce aduc moarte, mizerie şi disperare” (p. 329). Pentru curajul său primarul a fost purta în lanţuri prin oraş şi deportat un an în Bulgaria. La toate acestea se adăugau alte suferinţe: refugiaţi, foamete, frig, tifos exantematic şi multe alte nenorociri. În tot acest timp ,,oamenii de lângă noi” erau mereu la datorie în spitale de campanie, spitale de război etc. Cu toate aceste eforturi, populaţia Oraşului a scăzut de la 22.500 de suflete, la 17.660 suflete.

Atunci când vine vorba de conflicte, de războaie şi chiar pe timp de pace trebuie să fim atenţi la cele două ipostaze ale omului, cea de fiară şi cea soldat al sănătăţii, duşman neîmpăcat al suferinţei. În timp ce românii au avut de suferit de pe urma bombelor incendiare, iar gazele toxice au ucis mulţi locuitori paşnici, spitalele sunt mutate de acolo colo din calea bombelor. Lucrarea precizează că ,,alături de cei peste 800.000 căzuţi în Războiul cel Mare, s-au numărat 311 medici, 37 farmacişti şi 11 medici veterinari”. (p. 387)

Dacă Primul Război s-a terminat cu sacrificiile şi pierderile ştiute şi neştiute, iar în perioada interbelică, România intrat pe o pantă ascendentă fără precedent, frontul sanitar-medical a rămas deschis: s-a produs reorganizarea vieţii medical-sanitare la nivel naţional şi judeţean; s-au înfiinţat spitale noi şi s-au modernizat cele vechi; s-au dotat şi modernizat multe circumscripţii sanitare pentru a putea prelua sarcinile spitalelor mai vechi. Crucea Roşie şi aşezămintele de ocrotire au ajutat tot mai mult pe bolnavi sau ajunşi în nevoie.

În acelaşi ton, pe care îl întâlnim în toată lucrarea, autorul face o radiografiere exactă a resurselor materiale şi umane ale serviciului sanitar din Judeţul Putna şi problemele cu care s-a confruntat judeţul după încheierea războiului: problemele sociale ale orfanilor, invalizilor şi văduvelor de război; combaterea secetei; activitatea CARS (comitetul de ajutorare a regiunilor secetoase); combaterea epidemiei de tifos exantematic etc.

În încheiere dorim să precizăm că lucrarea este mult mai valoroasă decât se crede la prima vedere:

a). aduce în atenţia societăţii categoria socio-profesională a semenilor noştri care sunt permanent ,,la datorie”;

b). tratează cu aceeaşi măsură atât medicul-savant cât şi agentul sanitar sau moaşa;

c). sufletul doctorului trebuie să aibă aceeaşi căldură atât împărat cât şi pentru opincă.

d). dacă tot vorbim în ziua de azi despre lipsa de modele, atunci ar trebui ca în fiecare şcoală sau bibliotecă publică să fie această carte, pentru organizarea activităţilor opţionale şi de ,,Educaţie pentru sănătate”.

e). Sugerăm dascălilor şi directorilor de şcoli să organizeze cât mai multe activităţi educative în parteneriat cu medicii şi sanitarii din localităţi;

f). sugerăm autorilor de monografii ale unor localităţi din judeţ, să consulte această lucrare…, pentru că fiecare din noi avem în suflet alături de învăţător şi… un doctor!

Felicitări autorului pentru că a umplut acest gol din cultura locală şi naţională, pentru că exemplul domniei sale va fi urmat şi de alţi cercetători şi oameni de cultură.

Costică NEAGU


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.