O frumoasă pagină din istoria învățământului vrâncean: Școala Lacul Baban din comuna Gura Caliței, 180 ani de existență
MOTTO: ”Nu există artă mai frumoasă decât Arta Educației. Pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar Educatorul crează un chip viu. Uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu.”
Sf. Ioan Gură de Aur, 347-407
În acest an școlar, una din cele mai vechi școli din Vrancea, Școala Lacul Baban, din Com. Gura Caliței, aniversează 180 ani de existență. La începutul Secolului al XIX-lea, com. Lacul Baban aparținea de județul Slam Râmnic din Țara Românească, avându-și reședința la Focșanii Munteni.
Prima jumătate a sec. XIX este caracterizată ca o perioadă a renașterii naționale, îndeosebi după înlăturarea domnilor fanarioți și înlocuirea lor cu domni pământeni în anul 1822. În această atmosferă efervescentă apar primele școli cu predare în limba română, primele ziare românești, iar proiectele de reformă sunt tot mai numerose. Tranziția a cuprins toate aspectele vieții cotidiene și toate domeniile vieții sociale, de la vestimentație până la introducerea alfabetului latin și organizarea învățământului în limba română, în orașe și chiar sate.
Preocuparea pentru înființarea de școli, o întâlnim chiar și la domnii fanarioți, oameni cu o vastă cultură. Încă din secolul al XVIII-lea, domnitorul Moldovei, Ioan Callimachi, definea metaforic școala ca o ”fântână de lumină slobozitoare”, iar profesorii ca ”trâmbițași care buciumă adevărul” (Ion Budescu, Istoria Învățământului din jud. Vrancea). Această preocupare devine prioritară în Țara Românească în timpul domnitorului Alexandru Ghica (1834-1842), mare iubitor de cultură. Așa se explică faptul că școlile sătești au fost înființate mai devreme în Țara Românească decât în Moldova.
Astfel printr-o adresă a Vorniciei din Lăuntru cu nr. 117 din 24 ianuarie 1838 către Eforia Școalelor se cerea să se întocmească ”școli prin toate satele dintr-acest principat, potrivit cu legiuirea Regulamentului Organic” (Arh. St. Buc, dosar 5390/1838). Potrivit acestei adrese, cei care erau datori să-i învețe slovele pe copiii satelor, erau cântăreții bisericești, singurii alături de preoții și notarii comunelor, care știau carte. De altfel, înainte de apariția școlii ca instituție specializată pentru educație, preoții și cântăreții bisericești erau cei care îi învățau pe copii să scrie, să citească și să socotească, prin pridvoarele bisericilor sau prin casele particulare.
Mai întâi au fost selectați cântăreții bisericești din comună, care erau trimiși la Școală Normală din reședința de județ, unde urma să primească o minimă pregătire pedagogică ca viitori învățători. Conform listei de candidați din 1838, aflată Arh. St București, pentru Lacul Baban a fost trimis tânărul cântăreț bisericesc ”Matei sin Ioniță Bentea”adică Matei , fiul lui Ioniță Bentea. Dintr-o altă listă datată 5 martie 1845, trimisă de profesorul Școlii Normale Alexe Fortunatu Eforiei Scoalelor, rezultă că primul învățător al Școlii Lacul Baban, Matei Bentea și-a început activitatea pe data de 22 august 1839, dată menționată în rubrica ”Băgări de Seamă - Intrarea în slujbă” (Arh. St. Buc dosar 1707/1945). El a funcționat ca învățător la această școală până în anul 1848, când școlile sătești au fost închise un timp, datorită revoluției din același an. Prin urmare poate fi considerat ctitorul acestei școli.
Școala a funcționat vreme îndelungată într-o încăpere spațioasă a Primăriei, cu un mobilier modest, format din câteva bănci de lemn, o masă drept catedră, o tablă și o sobă. Deoarece școlile nu erau întreținute de stat, leafa învățătorului era asigurată de contribuția locuitorilor. Închisă în anul 1848, școala își va relua activitatea în anul 1857, învățător fiind Toader Vezea. Numărul școlarilor era destul de mic, astfel în anul școlar 1863-1864, cursurile școlii erau frecventate de 28 de elevi. Se constată o dezvoltare mai puternică a învățământului după votarea Legii Instrucțiunii publice în anul 1864, în timpul domniei lui Al. I Cuza, care introduce învățământul primar obligatoriu și gratuit.
Până în anul 1940, școala a funcționat cu unele întreruperi, cu un singur post de învățător care era și diriginte, adică director al școlii. De remarcat că învățătorii se implicau în mod activ în viața comunității și în marile evenimente ale vremii, cum ar fi revoluția de la 1848, răscoala din 1907, reforma agrară etc.
Astfel învățător Nicolae Rafael a participat la răscoala din 1907, fapt pentru care a fost pus sub urmărire și arestat. Deși a existat o mare fluctuație a învățătorilor, merită remarcată activitatea îndelungată a înv. Ianculescu Dumitru, timp de 19 ani, între 1929-1948, când a fost înlăturat din învățământ pentru că a refuzat să dea jos icoanele de pe perete, măsură impusă de reforma învățământului din anul 1948.
Începând cu anul 1957, școala a funcționat într-un local propriu, construit prin contribuția voluntară a cetățenilor. În această perioadă s-au înființat clasele V-VII, apoi clasele V-VIII. Prin anul 1967 s-a construit un nou local de școală modern, cu 5 săli de clasă, laborator, bibliotecă, și dotat cu materiale didactice, care din păcate a fost grav avariat de marile alunecări de teren din 1970 și a fost demolat.
În prezent, ca urmare a scăderii populației școlare, datorită declinului demografic și a exodului populației tinere în alte țări, școala funcționează doar cu două posturi de învățători pentru clasele I-IV și un post de educatoare. Activitatea se desfășoară într-un local nou de școală, inaugurat în 1998 și poartă numele prof. emerit Nicolae V. Bălan, cel mai ilustru absolvent al școlii, fost revizor școlar șef al județului Râmnicul Sărat în perioada interbelică.
În lunga sa activitate, școala a pregătit și alți elevi care au devenit specialiști remarcabili în diferite domenii de activitate cum ar fi dr. Primar Radu Pupăză, director al Spitalului Județean Galați, ing. Corneliu Bălan, deputat în Parlamentul României, Jud. Tâlvăr Luminița la Curtea de Apel Galați, prof. Zaharia Pupăză, în prezent în SUA, economist Bălan Done, prof. Văsii Mitu, preot Avram Valeriu, comisar șef Bocu Gheorghe, colonel Pupăză Vasile, preot Crihan Gheorghiță și alții.
Merită remarcată activitatea deosebită desfășurată de-a lungul timpului a unor învățători și profesori ala această școală: înv. Matei Bentea, Toader Bezea, Ianculescu Dumitru, Șerbănoiu Manea, Bocu (Calotă) Lucica, prof. Tutoș Gheorghe, Momanu Mihai, Gheorghiță Paul, Dumitrache Mihalache, Dumitrache Marița, Văsii Mitu și alții.
Este reconfortant să constatăm că în prezent unii absolvenți ai școlii desfășoară o activitate deosebită în slujba comunității locale: înv. Văsii Anișoara și preoții Avram Valeriu și Crihan Gheorghiță.
În încheiere lansez public un apel de suflet directorului coordonator și primarului comunei, care în ultimă instanță sunt absolvenți ai școlii din comună, unde un învățător i-a învățat să scrie și i-a inițiat în primele taine ale cunoașterii, să aniverseze cum se cuvine acest eveniment istoric din existența comunei. Ar fi un omagiu binemeritat adus înaintașilor noștri care au slujit școala.
Prof. Mihai Momanu
Fisiere atasate
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
