Nevoia stringentă de carte educativă în formarea copiilor din zilele noastre
Sunt de acord cu faptul că, nevoia de a oferi copiilor povești frumoase, cum sunt cele din cartea lansată astăzi la Odobești si Biblioteca județeană de Irene Postolache si Anda Toma , este corectă!
Învățămintele, pildele pe care le aduc aceste povești, sunt necesare pe drumul educării și formării copilului.
Și eu am editat o astfel de carte, acum câțiva ani: "Patru povești gogonate", ilustrată magistral de doamna Virginia Hossu. Am o vârstă, am scris acele povești în stilul în care credeam eu că vor încânta orice suflet de copil.
Însă, m-am hotârât să fac acest comentariu public, cu riscul de a atrage si unele replici. Am simțit nevoia de a-mi pune întrebări, la care nu dețin încă un răspuns:
Oare, noi, cei care scriem si ilustrăm, cu atâta dragoste si pasiune, aceste bijuterii de cărti, nu suntem cumva defazati, sau nu suntem pe lângă interesul si plăcerea majorității copiilor din ziua de astăzi, majoritate care, imediat cum iese din sala de lansare a unei asemenea cărți selecte, deschide tableta sau telefonul, uitând instantaneu de cartea noastră și urmărind cu totul altfel de "povești", nebunii, tâmpenii încropite de unii pe youtube, autori cu limbaj de mahala, deseori, care atrag copilul si îl distrează la culme, de se vede pe fața lui zâmbetul si starea de bine?
"Se face primăvară" cu efortul nostru de a aduce câțiva copii într-o sală, de a le prezenta cartea scrisa de noi, citindu-le din ea? Vor fi câțiva copii interesati, adevărații iubitori de astfel de povești. Nu este prea puțin?
Mă uitam deunăzi la nepoții mei, cât și la prierenii lor, vecinii lor veniți în vizită, se simțeau in largul lor. N-ar fi pus ei mâna pe o astfel de carte de-a noastră nici în ruptul capului si n-ar fi ascultat nimic, chiar dacă un părinte ar fi insistat în acest sens.. Savurau televizorul, tableta, telefonul, aflate exclusiv în atenția lor.
Revin la munca noastră. Ne amăgim cu faptul că entuziasmul este mare în rândul copiilor și în realitate să nu fie așa?
Ce vreau eu să vă spun acum, cu tărie, dacă lucrurile stau așa, că este absolut esențial, stringent chiar, să CONTINUĂM, să nu ABANDONĂM demersurile noastre de a scoate astfel de cărți si să insistăm cu ele.
Nu trebuie să DEZARMĂM, adică merită să luptăm cu invazia de filme si așa-zise povești, clar needucative, chiar dăunătoare formării celor mici. Acele filme atrag, dar nu fac altceva decât să-i influențeze negativ, ajungând să împrumute de acolo limbajul, comportamentul, atitudinea.
Nepotul meu urmărea, într-o filmare pe youtube, pe unul care povestea, cu limbaj scandalos, cum ajunge el, la un moment dat, să urce pe bloc, să deschidă niște aripi imaginare și să zboare, dacă se concentrează.
M-am îngrozit! Nepotul meu era ochi si urechi si cu zâmbetul pe chip.
De asta cred cu tărie că trebuie să continuăm, în pofida oricăror îndoieli, să scriem, să ilustrăm si să insistăm cu poveștile frumoase, cu tâlc și învățăminte sănătoase, logice, folositoare în viața lor. Povești care să le arate frumusețea, dragostea, corectitudinea, calități superioare, absolut necesare omului care va fi să fie.
Să continuăm, indiferent că ne adresăm unei săli în care sunt zece copii. Nu contează! Unul să fie, dacă acela unul pleacă fericit de acolo, cu gândul spre frumusețea vieții din poveștile ascultate, schimbându-si, chiar și pentru moment percepția despre viață este extraordinar! Ne-am atins scopul!
Da, uneori, chiar si cu o floare se poate face primăvară în sufletele oamenilor, dacă întâlnim gesturi nobile din partea semenilor noștri, așa cum este munca depusă de autorii de frumos, Irene și Anda, din centrul evenimentului cultural al acestei zile de octombrie, 2020.
Le adresez cele mai curate gânduri de bine!
Felicitări
Text + foto publicate pe contul de facebook :Gheorghe Mocanu
!
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Foto | Cum și de ce a fost recent simulat un proces civil de către elevi ai Colegiul Național „Al.I.Cuza” la Palatul de Justiție din Focșani
Ziarul de Vrancea, 19 apr 2024
