„Neadormitele dureri” de Ella Răduță - una din cărțíle premiate la Festivalul Internațional „Vrancea Literară”
Volumul de proză scurtă amintit a primit premiul special al juriului la Festivalul Internațional „Vrancea Literară” desfășurat în data de 5 octombrie 2024 la Focșani. Este o carte autobiografică tulburătoare despre care scriitorul Emilian Marcu a scris în revista Convorbiri Literare din Iași. De asemenea, „Neadormitele dureri” de Ela Răduță s-a aflat printre cărțile prezentate la manifestarea culturală „Fiii satului Coza” din 6 octombrie 2024.
Cărți autobiografice s-au scris din antichitate și până astăzi și nu numai de către personalități, precum regi, împărați, miniștrii prim miniștrii, mari scriitori, ci și de către oameni simpli. Ele au luat de cele mai multe ori forma unor memorii, jurnale sau amintiri. Ne putem întreba de ce se scriu astfel de cărți? Pentru că, printre altele, autorul, cel mai adesea, dorește să evidențieze anumite fapte și evenimente importante sau caută răspunsuri, explicații despre întâmplările petrecute în propria viață. La întrebarea de ce citim astfel de cărți răspunsul ar fi acela că acestea reprezintă ferestre spre anumite perioade sau epoci istorice, că ele pot oferi lecții de viață sau modele de urmat. Cartea Neadormitele dureri cuprinde două părți. Prima parte, scrisă la persoana întâi, este o călătorie în căutarea timpului pierdut, o reîntoarcere a autoarei în perioada copilăriei, adolescenței și a primei tinereți, etape din viața sa ce corespund celei de-a doua jumătăți a secolului trecut. A doua parte, pe lângă întâmplări din viața autoarei, aduce în prim plan și o serie de personaje, unele de-a dreptul pitorești, cunoscute în satul în care s-a mutat de ceva vreme în amintirea părinților săi.
Revenind la prima parte aflăm despre personajul principal, fetița Ela, că s-a născut într-o familie modestă din zona de podgorii a Vrancei. Anii 50 ai secolului trecut ne duc desigur cu gândul la perioada ce a urmat celui al doilea război mondial când la noi se instaura un nou regim politic ce aducea cu el schimbări politice, economice, dar și de mentalitate, ce s-au dovedit adesea traumatizante nu numai pentru elite ci și pentru oamenii de rând. Evenimentul care i-a schimbat viața a fost decesul tatălui și acesta a fost cu atât mai dureros cu cât micuța Ela abia învățase să meargă și să vorbească. Peste ani, autoarea se întreba cum oare ar fi fost viața sa dacă n-ar fi rămas orfană de tată. Noi nu știm cum ar fi fost, dar ca și autoarea ne putem imagina că ar fi fost indubitabil mult mai bună, mai îndestulată și mai frumoasă. Și cum un necaz nu vine niciodată singur, la câțiva ani după moartea tatălui, mama sa, o femeie aspră, dar mândră, s-a îmbolvit grav, a zăcut la pat câțiva ani de zile, perioadă în care micuța Ela era pasată ca o minge de fotbal de de la bunici la surorile mamei sale și înapoi la bunici, de cele mai multe ori flămândă și în picioarele goale. Personajul nostru a fost asemeni personajului din Fetița cu chibrituri de H.C.Andersen, un copil fără copilărie, un copil, care nu a avut niciodată brad de Crăciun, ampretat de grijile vieții și maturizat înainte de vreme. Adolescența i-a adus Elei un dram de lumină și speranță prin plecarea din casa părintească la liceul cu internat din Vidra unde l-a cunoscut pe viitorul soț. Umbrele trecutului întunecat nu au părăsit-o nici în această perioadă deoarece pentru o farfurie de mâncare sau pentru un bănuț pentru nevoile zilnice era nevoită să îndure și ea, dar și mama sa, bătăi, scandaluri, certuri, înjurături de la tatăl vitreg căzut în patima alcoolului. Dacă citim cartea ne dăm seama că cel mai prezent sentiment în această perioadă a fost teama. O sabie a lui Damocles i-a stat permanent deasupra capului. De ce a scris Ela Răduță această carte? Tocmai pentru a se elibera de această teamă, de angoasele și fricile ce i-au bântuit viața. Și a mai scris pentru a se vindeca sufletește și a căuta răspunsuri și explicații pentru fetele sale, dar și pentru cititori. Cartea este scrisă într-un stil literar accesibil, dinamizat de consistența dialogurilor, conține descrieri și scene de viață cotidiană sugestive, cu imagini ce pot fi transpuse ușor cinematografic. Oferă cititorului o lecție de viață, un modus vivendi, un mod în care nu trebuie crescut și educat un copil. Scriitorul Culiță Ioan Ușurelu asemăna povestirile din cartea Elei Răduță cu scrierile lui Mario Vargas Llosa și cu Decameronul lui Giovanni Boccaccio.
După ce am citit cartea Elei Răduță „Neadormitele dureri”, aș spune că pentru a fi fericit nu trebuie să privim în sus, ci trebuie să ne uităm în jos la cei care sunt mai oropsiți sau mai necăjiți decât noi.
Nina Elena Plopeanu
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
