Legenda Soarelui - compunere realizată de Corina Banu, elevă în clasa a VII-a la Școala „Regina Maria” din Vintileasca
Demult, Soarele nu exista, iar oamenii trăiau în întuneric. Însă întunericul nu se afla doar in jurul lor, ci și în sufletul lor. Nimeni nu era prieten cu nimeni, nimeni nu oferea ajutorul nimănui, indiferent de cât de mult avea cineva nevoie. Asta ar fi dus la sfârșitul lumii dacă nu s-ar fi întâmplat ce urmează să vă povestesc.
Într-un sat întunecat și trist ca toate satele de pe Pământ, locuia și un fecior pe nume Filip. Filip era foarte diferit de locuitorii satului și, probabil, diferit de locuitorii Pământului la vremea aceea. Era, culmea, un copil plin de viață, cu gândul la un viitor strălucit, că nu voia ca viața să-i fie în zadar. Acesta a decis să plece în căutarea luminii care ar fi salvat acel sat și întreaga omenire.
După un timp de mers, Filip a auzit un strigăt de copil care părea să vină de undeva de prin apropiere. S-a pus în genunchi întinzând mâna ca să-și dea seama ce era sau cine era lângă el. A realizat că se afla la o distanta de o palmă de un lac. Strigătul s-a auzit din nou însă acum a fost unul de ajutor.Feciorul a sărit în apă fără să mai stea pe gânduri, în căutarea copilului. În câteva secunde l-a găsit, l-a luat în brațe și l-a scos la mal.
Filip avea impresia că putea distinge puțin fața copilului încă terifiat. Apoi s-a uitat pe cer. Nu... Nu se putea! Totuși... Da! O luminiță licărea jucăuș pe cerul veșnic înnegurat. În cele din urmă și-a dat seama: pentru fiecare faptă omenească bună, o stea se năștea pe cer.
Copilul salvat de Filip a văzut luminița de pe cer. Să împărtășească bucuria unui bine primit în dar, s-a dus acasă, a luat o bucata de pâine pe care a găsit-o cu chiu cu vai prin dulap și a dat-o unui sărac care cerea de mâncare. Încă o faptă bună a fost făcută, așa că a mai apărut încă o luminiță care s-a „îmbrațișat”cu prima și au rămas așa, nedespărțite. Și sufletele oamenilor au început să „strălucească”, văzând că speranța dă năvală peste ele. Lumea a devenit mai buna, mai grijulie, mai frumoasă.
Faptă bună cu faptă bună, luminiță cu luminiță, s-a format un glob uriaș de lumină pe care strămoșii nostri l-au numit Soare. Căldura din sufletele oamenilor a ajuns până la el. Soarele a sorbit-o cu lăcomie și dăruiește de veacuri tuturor lumină și căldură născute din Binele săvârșit de oameni pe Pământ.
Compunerea Legenda Soarelui realizată de Corina Banu ne-a fost transmisă de Stana Georgescu Apostu, profesor de limba română la Școala ”Regina Maria”Vintileasca cu mențiunea că a fost scrisă de ”Ziua Solstițiului de vară” denumită și ”Ziua Soarelui”
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
VIDEO + Foto | Ediţia a XV-a a fazei naționale a târgului firmelor de exercițiu desfășurată la Focșani și-a desemnat câștigătorii
De același autor
