Lecturi ,,paralele” | Cu prietenie ”În lumina gândului”, despre cartea fostului jurnalist vrâncean, Ion Panait
Conceptul ,,lecturi paralele” are o rezonanță foarte mare în mentalul uman. Pe lângă competența de a citi, lectorul trebuie să aibă și capacitatea de a compara două sau mai multe lucrări pe care le parcurge și din care trage învățăturile pe care le caută, sau de a compara stările, impresiile pe care i le provoacă același text la finalul a mai multor lecturi.
Mai zilele trecute, umblând după alte cărți prin biblioteca de la Negrilești, unde ajung multe cărți de care nu mai am nevoie permanentă, am găsit cartea lui Ion Panait, Cu prietenie în umbra gândului (Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2004, 85 p.)..., o carte de interviuri.
După cum se știe, Ion Panait a avut mai multe ocupații, dar cel mai mult a lucrat ca jurnalist la ziarul Milcovul, calitate în care el a cunoscut tot Județul Vrancea și toate clasele sociale. Textele publicate de redactorul Ion Panait aveau frumusețea lor, le urmăream și le căutam, dar ca orice text jurnalistic, erau efemere.
L-am cunoscut destul de bine pe Ion Panait, la început, prin Dumitru Pricop care a fost pentru mine mai mult decât o rudă apropiată.
Cei doi erau ,,frați de cruce” întru poezie și viață lungă, dar de multe ori erau ca doi cocoși de lupte, atunci când venea vorba de atitudinea oamenilor politici față de cultura vrânceană și de impostorii care au apărut după evenimentele din decembrie 1989.
În ce-l privește pe Ion Panait, atunci când venea vorba de poezia lui, devenea foarte serios și sobru, își prezenta și apăra opera cu cea mai mare decență, avea argumente pro și contra, atât pentru el, cât și pentru poezia bună, respingând cu toată hotărârea impostura.
În ce privește atitudinea cetățenească, Ion Panait a fost un răzvrătit, un om care n-a făcut nicio concesie, refuzând să intre în partidul comunist chiar și atunci când îi era amenințate existența și statutul social.
Am asistat deseori la discuții între el și oameni cu ,,funcții” și am admirat atitudinea sa plină de hotărâreși de ce nu, curajul cu care își susținea opiniile și convingerile.
Din anul 1999 când am fondat Editura Terra, a Asociației ,,Simion Mehedinți”, aveam dese drumuri la Galați unde tipăream lucrările editate și de fiecare dată îl sunam pe Ion Panait și mergeam împreună până la Piscu unde el avea două surori. Îl lăsam acolo, iar la întoarcere, de la Piscu,veneam împreună până la Focșani. În acele drumuri discutam multe lucruri, din care am reușit să-l cunosc mai bine.El se simțea tot mai singur, mai ales că Dumitru Pricop plecase la ceruri (2007), iar Gheorghe Istrate a fost lovit de o boală care i-a luat vorbirea și nu mai ajungea aproape deloc la Focșani.
,,Reîntâlnirea” cu această carte despre care știam și o citisem la timpul ei, mi-a provocat o mare emoție, așa că am recitit-o dintr-o răsuflare, o lectură ,,paralelă” cu viața, cu istoria acelor timpuri pe care le-am trăit împreună.
Cartea cuprinde 18 interviuri luate unor personalități culturale din Vrancea și nu numai (Liviu Ioan Stoiciu - 2, Dumitru Pricop - 2, Traian Olteanu, Florin Muscalu, Corneliu Fotea, Ionel Bandrabur, Varujan Vosganian, Constantin Pavel, Dumitru Săndulachi, Emil Loteanu, Viorel Dinescu, Leo Butnaru, Fănuș Neagu, Apostol Gurău, Grigore Vieru, Virgil Carianopol) și acoperă 31 de ani din ,,istoria” și efortul cultural al oamenilor intervievați (1973 - 2004), al românilor.
Numele celor intervievați ne relevă o adevărată ,,hartă culturală”, a intelectualilor acelor timpuri, abia eliberați din ,,Ferma animalelor” a lui George Orwell.
Din perspectiva celor 15 ani de la evenimente, când a apărut cartea și a celor 30 de ani de la evenimente, când facemaceastă lectură, ni se impune concluzia lui Nicolae Manolescu, privind pe Grigore Vieru și Ion Druță, doi mari scriitori basarabeni dintre care unul a venit în România (acasă), iar altul a preferat Moscova: ,,... au rezistat mai mult totalitarismului decât democrației”. (p. 69)
În paralel cu această hartă culturală, dar și cu aspirațiile care bântuiau sufletele celor care la timpul acela râvneau la nemurire, la libertate, la o competiție bazată pe valori autentice, nu politice sau de conjunctură, încercăm să vedem cine a fost Ion Panait și ce gânduri, în afară de poezie, nu-i dădeau pace...
În primul rând, constatăm că Ion Panait stăpânește cu talent, cu geniu chiar, tehnica interviului, are spontaneitate, își cunoaște foarte bine partenerul de dialog, iar întrebările sunt bine țintite:●Câteva cuvinte despre ceea ce a însemnat să fii ,,luat în atenție” de ochiul ,,blând” al Securității...?; (Liviu Ioan Stoiciu)● Care-ți mai sunt reperele morale ale comportamentului om-scriitor, la sfârșitul acestui secol?; (Dumitru Pricop)●Cât de mult este viață și realitateîn ceea ce scrii? (Traian Olteanu)● Ce-ai vrea să se întâmple în lume, în Focșaniul literar și cultural, deopotrivă? (Florin Muscalu)● Ce crezi, mai alcătuim noi la ora de față o grupare scriitoricească aparte? (Corneliu Fotea)● În sfârșit, Ionel Bandrabur, cum vedeți la timpul prezent, viața literară vrânceană?● Se mai scrie poezie bună în România, Dumitru Pricop?● Ce ați vrea să se scrie la numele dvs. într-un viitor dicționar al oamenilor politici? (Varujan Vosganian)● Ce este caricatura, Constantin Pavel?●Cine este Pastorala? (Dumitru Săndulachi)● Domnule, Emil Loteanu, ce sunteți de fapt, român sau moldovean? (Emil Loteanu)● Te rog să fii deschis, sincer și crud: cât din literatura din Basarabia ține de limba moldovenească și cât de cea română? (Leo Butnaru)● V-ați întors la Focșani, dle academician, cu un fel de nostalgie a altor ani, de sunteți puțin trist, sau e de vină apropierea iernii? (Fănuș Neagu)● Grigore Vieru, bine ați venit la Focșani!● Cum vă simțiți, stimate Virgil Carianopol, în fața unei noi generații de poeți? etc.
Citiți răspunsurile invitaților la aceste întrebări și veți vedea că aveți în față o imagine complexă și completă a literaturii și culturii vrâncene și naționale, înainte și după evenimentele din Decembrie 1989, dar mai ales, o hartă a idealurilor cu care plecau la drum cei abia ieșiți la liman după atâția ani de dictatură.
Din perspectiva celor 30 de ani de la descătușare, se vede clar că intelectualii și creatorii vrânceni ,,au rezistat mai bine totalitarismului decât democrației”, căzând victime ușoare, orgoliilor și ambițiilor deșarte, veleitarismului, gregarismului, imposturii și nonvalorii.
De dragul de a ne vedea numele tipărit pe câteva pagini pe care nu le citește nimeni, ci doar le ,,laudă” cu ocazia ,,lansărilor”, apoi, liniște totală..., am cheltuit chiar și bani din buzunarul propriu, am renunțat la valoarea autentică, având grijă să dăm vina pe conjunctură și pe oamenii politici!
Cred că Direcția județeană de Cultură, Biblioteca Județeană, așezămintele de cultură s-au entitățile care girează activitățile culturale și creatoare, ar trebui să-și stabilească un standard valoric pe care să-l respecte, să-și ia un ,,înger păzitor”, care să le garanteze calitatea acțiunilor desfășurate.
Ce știu astăzi elevii noștri și chiar dascălii lor, despre oamenii de cultură locali și lucrările lor, chiar dacă în programa școlară se vorbește despre curriculumul la decizia școlii; curriculumul local; curriculumul subliminal - tradiția.
Cât din ceea ce numim curriculum local intră în programele pentru cele două săptămâni dedicateProiectului ,,Școala altfel”!?
În finalul lecturii ,,paralele” a interviurilor lui Ion Panait, propunem cititorilor de azi să încerce ei înșiși,să răspundă la întrebările locutorului, punându-le în corelație cu răspunsurile pe care le-au dat cei intervievați și apreciind ce au însemnat evenimentele din Decembrie pentru cultura vrânceană și națională.
În perspectiva anului 2021 când se împlinesc 80 de ani de la nașterea poetului Ion Panait, Asociația Personalului Didactic ,,Simion Mehedinți” își propune să scoată o antologie de texte: poezie, proză, text publicistic, evocări...în parteneriat cu Casa de Cultură ,,C. C. Giurescu”, Odobești.
,,Am trăit împreună, parcă, un război, am trecut, ca moldoveni, peste o cumplită foamete, am făcut colectivizarea, canalul, am trecut prin furcile caudine ale stalinismului, proletcultismului, dar am prins și perioada oarecum fastă a anilor 65-75 când începeau să se deschidă bibliotecile. Apoi ca într-o fermă a animalelor, am traversat epoca de aur. Ce s-a întâmplat cu noi în toți acești ani? Cum de am putut răbda? Tu chiar crezi că a fost disidență? Ce știi acum despre timpul de acum?”(p. 23)
Costică NEAGU, Focșani, iunie 2020
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
