Lansare de carte: Oamenii de lângă noi - o istorie a vieţii sanitar – medicale din Vrancea şi Ţinutul Putnei (1800-1960)
Profesorul Cezar Cherciu lansează o carte despre evoluţia medicinei româneşti, cu accent pe Vrancea şi Ţinutul Putnei
Iată o carte memorabilă legată de istoria vieții medicale de pe plaiurile Vrancei și a Ținutului Putna (azi județul Vrancea)!
Marele cărturar Ernest Renan consemna în Istoria medicinei, „că aceasta este una din cele mai interesante și importante fațete ale spiritului omenesc.”
Lucrarea semnată de profesorul de istorie Cezar Cherciu, redă episoade semnificative din uriașa epopee a luptei oamenilor împotriva bolilor și pentru apărarea sănătății. Omul a cunoscut suferința și-a încercat să și-o aline sau să și-o vindece folosind cu pricepere tot ce i-a pus natura la îndemână: plantele, izvoarele sau mineralele.
Îndeletnicirea de tămăduire a suferințelor a existat pretutindeni în lume, având particularități de la un popor la altul; astfel a existat o remarcabilă medicină egipteană, o străveche medicină greacă și romană. În îndepărtata Asie s-a remarcat și afirmat până în zilele noastre străvechea medicină chineză, tibetană sau indiană.
Medicina românească s-a născut odată cu plămădirea poporului român, afirmându-se medicina strămoșilor geto-daci și romani. Strămoșii geto-daci l-au avut în frunte pe marele rege și zeu Zamolxis, care a fost și taumaturg (vindecător), fondator algândirii socio-religioase zamolxiene. Medicina geto-dacilor a primit în evoluția sa un sprijin real în afirmare, din partea grecilor dar și din partea cuceritorului latin, care timp de 165 de ani și-a impus obiceiurile și modul de viață roman.
Limba latină a fost principalul vehicul de comunicare și de răspândire a obiceiurilor între care și acelea în legătură cu îngrijirea sănătății oamenilor de pe aceste meleaguri. Columna lui Traian de la Roma – „cartea cu tablouri săpată în piatră” – rămâne unul din primele izvoare ale latinității, care printre altele „vorbește” și despre actul de prim ajutor al celor răniți. Astfel, pe trunchiul viguros al medicinei geto-dacilor s-a altoit în mod fericit medicina populară greacă și romană. De la gânditorii antici, înaintașii noștri au învățat că „sănătatea este bogăția cea mai de preț a omului”, iar din aforismele lui Hipocrate din Cos a aflat că „viața este scurtă, arta vindecării lungă, prilejul fugar, experiența înșelătoare și judecata anevoioasă.”
Procesul de romanizare dar și de creștinare a contribuit la răspândirea medicinei. La începutul erei creștine, biserica ortodoxă sărbătorea pe frații gemeni Cosma și Damian, ca „doctori fără arginți”, pentru că practicau medicina de binefacere pentru oameni. Aceștia au fost venerați ca patroni ai așezămintelor începătoare spitalicești. La fel și marele mucenic și tămăduitor Sf. Pantelimon.
Cartea semnată de domnul profesor Cezar Cherciu, intitulată semnificativ „Oamenii de lângă noi – o istorie a vieții medical-sanitare din Vrancea și Ținutul Putnei (1800-1960)”, redă evoluția medicinei românești în desfășurarea ei istorică dar și marile personalități naționale și locale valoroase, care și-au adus contribuția la dezvoltarea și afirmarea medicinei.
În capitolul introductiv „Înaintașii”, la loc de cinste sunt prezentate personalitățile precum: Carol Davila – fondator al medicinei moderne românești, dr. Nicolae Crețulescu, dr. Iacob Felix, dr. Gheorghe Marinescu, dr. Victor Babeș, dr. Ion I. Cantacuzino,dr. Victor Gomoiu, dr. Pompiliu Gh. Samarian, dr. Gh. Z. Petrescu, deschizători de drumuri în istoriografia medicală română și organizarea vieții medicale, adevărate repere profesionale și morale ale medicinei noastre românești.
Cadrul geografic și istoric, la care face referire lucrarea, prezintă condițiile în care a evoluat societatea pe plaiurile dumnezeiești ale Vrancei, cât și evoluția demografică și administrativă care trezesc un real interes de informare.
Autorul a structurat cartea pe un număr de treisprezece capitole, cu interesante și sugestive subcapitole. Capitolele III și IV fac referiri la zorii vieții medicale în țară dar și în Vrancea, începând din 1800 până la perioada Regulamentului Organic (1831) și apoi până la Unirea Principatelor Române (1859-1862). Dacă perioada regulamentară a însemnat nașterea primei „constituții”, cu referiri directe și la sănătate, Unirea Moldovei cu Țara Românească de la 1859 și marile reforme ale lui Al. I. Cuza, au însemnat nașterea statului modern român dar și început de viață medicală modernă în societatea românească.
În epoca modernă medicula căpătat un statut aparte, a devenit o adevărată personalitate socială care a contribuit la dezvoltarea și afirmarea statului modern. Adoptarea legislației moderne, de după 1874 și apoi ori de câte ori a fost nevoie,a contribuit la dezvoltarea sănătății publice. Viața medicală evoluează, se instuționalizează, apare Serviciul sanitar modern (1859), Consiliul Medical Superior (1866), apoi Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale (1922), reviste medicale moderne (Isis) dedicate științelor medicale și apoi un organism de presă specializat, Monitorul Medical.
Cartea-document de față prezintă înființarea spitalelor ca principale instituții medico-sanitare, care aveau menirea de a salva viața oamenilor loviți de diverse epidemii. De la bolnițele – spital incipient, ce au funcționat la Mănăstirea Valea Neagră – Herăstrău sau la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Focșani, cititorul are ocazia să cunoască fișa monografică evolutivă a spitalelor de pe aceste meleaguri. Primul și cel mai vechi spital a fost Sf. Prooroc Samoil, înființat de Eforia Sf. Spiridon din Iași, spital – pilon, care a fost întreținut de această instituție de binefacere și care a dominat viața medicală focșăneană. Au urmat Spitalul Militar al garnizoanei Focșani, apoi Spitalul județean Putna, spitalul de ochi de la Cîrligele – Câmpineanca și altele.
În 1881 a fost adoptată legea de construire în mediul rural a unor spitale care să apere locuitorii satelor de epidemii. Astfel, prin contribuția directă a statului au fost ridicate la Vidra, spitalul N. N. Săveanu, iar la Năruja spitalul Carol I, ce deserveau peste 20.000 locuitori din zona de munte a județului – o adevărată binefacere socială. Prin contribuția comunelor limitrofe, au luat ființă noi spitale: spitalul din podgoria Odobești, cel din podgoria Panciu, cât și spitalele comunale din Adjud și Mărășești.Cu multă migală autorul a căutat să întregească listele medicilor și a personalului sanitar auxiliar, spre aducere aminte și neuitare!
Medicii au reprezentat, de-a lungul timpului, o elită a societății, care au privit cu drag asupra României, pentru care au luptat până la sacrificiul suprem, pentru a scoate cetățeanul din ghearele bolii și a morții. În acest sens sunt redate chipuri și icoane de medici focșăneni, de aleasă omenie, precum: dr. Marc Câmpeanu, general doctor Ion Macridescu, colonel doctor Nicolae Marosin, vestitul chirurg din perioada interbelică Nicolae Iancu, sau medicul primar șef dr. Ion Panea, dr. Gheorghe M. Băiatu de la Odobești, dr. Popescu de la Adjud și mulți alții.
De aceea consider că este un demers curajos de a vorbi despre oamenii în alb, oamenii de lângă noi, care au făcut atât de mult pentru semenii lor. Prin modul în care a fost concepută, cartea redă în cele peste 700 pagini, în mod fidel și argumentat, evoluția vieții medicale în Focșani – orașul de pe Milcov – reședința județului dar și evoluția vieții medicale din mediul rural. Pentru primadată cititorul regăsește istoricul nașterii circumscripțiilor sanitare, a dispensarelor sanitare și a altor instituții medico- sanitare.
Autorul redă cu fidelitate și viața medicilor stomatologi și farmaciști, în evoluția lor. Un subcapitol este acordat istoricului evoluției și a faptelor umanitare săvârșite de Societatea de Cruce Roșie, filiala Putna, de la înființare până în epoca contemporană. Informațiile reprezintă o adevărată noutate pentru cititor!
Acum, când aniversăm un secol de la Războiul cel Mare (1916-1918), autorul acordă o atenție deosebită dramaticului moment eroic, care a condus la nașterea prin sacrificii a Marii Uniri din 1918. Capitolul VII este în fapt un omagiu adus eroilor lumii medicale, căzuți pentru patrie în vâltoarea acestui cataclism social. Paginile acestui capitol reprezintă o închinare pentru înaintașii căzuți pe câmpul de onoare cât și a celor care au căutat să-i salveze, în frunte cu M. S. Regina Maria „mama răniților”. Capitolele VIII-X, fac referiri inedite și interesante legate de evoluția vieții medicale interbelice. Rețin atenția pentru cititor și cercetător prezentarea Monografiilor sanitare ale orașului Focșani și a județului Putna (1938), care din nefericire, până la această dată nu au văzut lumina tiparului, așa cum s-ar fi cuvenit.
Capitolul XI face referire la viața medical-sanitară din perioada 1940-1945, iar în capitolele finale XII-XIII se redă, prin intermediul documentelor de arhivă, viața medicală între anii 1945-1960.
Lucrarea dispune de o bibliografie impresionantă și un fond arhivistic dens, care a fost studiat cu trudă și responsabilitate în decurs de 6 ani. Această carte minunată este o parte integrantă din istoria locală a Vrancei și a Ținutului Putna și pune în lumină contribuția lumii sanitar medicale la afirmarea vieții și a sănătății în acest minunat colț de țară!
Cartea semnată de către domnul profesor Cezar Cherciu rămâne o carte de referință, o noutate în domeniu, un adevărat act de cultură, ce va servi cercetarea și educația socio-medicală.
Dr. Cătălin Graur, Director al Direcției Sănătății Publice din județul Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Vești bune de la Houston, SUA: AICitizens, echipa de robotică a CN „Al.I.Cuza” Focșani, calificată în semifinalele Campionatului Mondial de Robotică
De același autor
