La Butucoasa începe școala
Butucoasa este un sat uitat de lume undeva între Andreiașu și Nereju, legate între ele de un drum care nu poate fi trecut decât cu piciorul sau căruța. Zona este de o tulburătoare frumusețe sălbatică, culmile împădurite coborând până-n șosea, acoperind vederii casele care se cațără până-n vârf și cărările dintre ele. Nu știu cum era satul acum 20-30-40 de ani, probabil că nu s-a schimbat prea mult, câți oameni își duceau traiul aici... Acum îi poți număra, îs puțini, din ce în ce mai puțini... Tinerii scăpați de școală iau drumul străinătății în căutarea unui trai mai bun. Bătrânii au rămas să mai aibă grijă de sat, cât a rămas din el, și de copiii care cresc, la care părinții se uită ca la un „boț de aur”, cu speranța că ceva se va schimba și nu vor mai rămâne doar cu câinii din ogradă. Copiii sunt bunul lor de preț, singurul, „boț de aur” care asigură viitorul satului alinând bătrânețea părinților...Mai sunt câțiva copii în sat, destul să umple pridvorul bisericii, să se bucure, alături de bunici, mame și de părintele Ghenadie, de acest început de nou an școlar.
Plecat de ani buni de acasă, încă din prima tinerețe, părintele Ghenadie s-a întors mereu să- și vadă părinții, frații și consătenii... La anii maturității, dorința de a fi alături de locul natal a fost mai mare, de aceea și întoarcerile acasă s-au înmulțit. Acasă este așteptat întotdeauna de tot satul. Familie apropiată nu prea mai are, dar se întoarce în marea familie a satului cu oameni simpli, muncitori și plini de credință, așa cum au primit de la moșii lor. Părintele nu vine niciodată cu mâna goală. de fiecare dată are un dar pentru fiecare în parte. De astă dată a venit incărcat de rechizite școlare, pentru clasele I-IX, pentru toți copii din sat.
Valentin este unul dintre adolescenții care anul acesta va deveni licean, la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”, din Focșani. Resursele financiare ale familiei sunt foarte mici așa că rechizitele primite sunt foarte importante pentru el.
„Deocamdată, rechizitele primite de la părintele Ghenadie îmi ajung. Mai târziu, după ce încep școala îmi vor cumpăra părinții cele necesare”, spune Valentin.
- Cum a fost ideea părintelui? întreb.
„A fost una bună, pentru toți. Noi suntem foarte apropiați de părintele nostru.”
Doamna Emilia are 4 copii. Banii nu se ajung niciodată.
- Ați cumpărat rechizite?
„Am cumpărat, da puține, nu-s bani. Soțul e plecat în Spania, la muncă, da nu a trimis nici un ban.”
- E greu fără soț acasă? întreb.
„E greu,ca mamă, ce să fac? Dacă nu era părintele mai amânam...( cumpărarea rechizitelor), spune doamna Emilia cu lacrimi în ochi.
Doamna Ionica are 7 copii, 5 la școală, unul la grădiniță și unul acasă. Ea spune că darul părintelui a fost cea mai frumoasă surpriză pentru copiii lor.
„ Ne-a ajutat foarte mult, am primit rechizitele pentru 5 dintre copiii mei.”
- V-ați fi descurcat?
„Mai așa, mai așa..., da mai greu. Poate mai luam pe parcurs. Să-i dea sănătate părintelui, pentru ce-a făcut acum, pentru copiii noștri”, spune doamna Ionica.
Ștefania este în clasa a VIII.
- Erai pregătită de școală, aveai rechizite? întreb.
„Aveam, da nu destule. Acum mă descurc. Părintele a avut o idee foarte bună, părintele ne e de mare ajutor ”, spune fata
O altă mămică are motive de bucurie. Are 4 copii la școală ( din cinci)
- Vă descurcați? intreb.
„Cât de cât... Ne-a scutit părintele de cheltuială foarte mult.”
Bucuros că le-a putut face o bucurie copiilor, părintele le-a făcut și o urare la început de an școlar.
„Vă urez un nou an cu bucurii, pace, cu binecuvântarea cerească și mult succes. Vreau mâine, poimâine, să-i văd oameni de folos ai țării și ai nației române pentru că, așa cum spune Nicolae Iorga, din copiii de la țară se ridică marii oameni în conducerea unor instituții. Să aveți credință în Dumnezeu, nădejde în Maica Domnului și ajutorul sfinților va fi protector pentru voi”, le-a spus părintele Ghenadie.
Copii au primit și cite un pachet cu cele necesare îndulcirii într-o zi de sărbătoare.
- Sunteți emoționat, părinte? Le-ați făcut o mare surpriză astăzi tuturor.
„A fost o binecuvântare cerească pentru acești copii, din care s-au împărtăsit cu toții, o mică și frumoasă fericire sufletească, pot să spun. Am încercat și voi continua să încerc, cu ajutorul proniei divine, să dau o mână de ajutor aici, în satul în care m-am născut și am crescut, de unde am plecat pe lungul și anevoiosul drum al vieții. Acum aș vrea să întorc o parte din ce eu am primit și m-am bucurat, să-ntorc ajutorul pe care l-am primit, ca să devin ceea ce sunt azi. Zona este mai săracă, dar atât de bogată spiritual! Duhovnicește însă, spiritual, este bogată și încă poate să sporească. Din mila lui Dumnezeu am adus azi rechizite școlare pentru fiecare clasă în parte. Este darul care simbolizează respectul meu pentru zonă, pentru sat, pentru copiii și părinții lor, care sunt mai nevoiași. M-am văzut azi în fiecare copil în parte, așa eram și eu la vremea copilăriei mele. De aceea am vrut să fie o sărbătoare pentru noi toți, dar mai ales pentru acești minunați copii”, ne-a spus Protosinghel Ghenadie Ponea. (Janine VADISLAV)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
