„ION DIACONU - O VIAŢĂ INCHINATĂ VRANCEI”
Istoricul si folcloristul Ion I. C. Diaconu, de la a cărui naştere se împlinesc 114 ani, a fost omagiat de consătenii săi, în satul natal Spineşti, comuna Vrîncioaia.
Au fost prezenţi conf. dr. Costică Neagu, fiu al comunei Negrileşti, prof. Constantin Macarie care şi-a dedicat viaţa generaţiilor de elevi instruiţi în Şcoala Gimnazială din Soveja, prof. Vasile Ţibrea fiu al comunei Vrîncoaia şi, nu în ultimul rând prof. univ. dr. Paula Diaconu Bălan, fiica ilustrului om de cultură, autor al unor importante culegeri de folclor românesc: Ţinutul Vrancei (1930), Folklor din Râmnicul Sărat (I-III, 1933-1948), Ţinutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie (I-IV, 1969-1989).Evenimentul a fost găzduit de Căminul Cultural din Spineşti, care poartă numele ilustrului folclorist, moderat de Ionică Danţis, primarul comunei Vrîncioaia, născut şi crescut în satul Spineşti.
Simpozionul s-a desfăşurat în sala Bibliotecii, acolo unde, la loc de cinste, se află cărţile semnate de cel care este autorul unicei monografii a judeţului Putna.
Înainte de a deschide lucrările, a avut loc slujba de comemorare la care au participat locuitori ai satului, profesorii invitaţi, Nicuşor Halici, deputat PSD de Vrancea, Dănuţ Cristian, vicepreşedinte al C.J.Vrancea. Emoţionată până la lacrimi, doamna Paula Diaconu Bălan, fiica ilustrului vrâncean, a apreciat omagiul adus tatălui său, a cărui prezenţă pare să fie mai vie ca niciodată pe aceste locuri de legendă.
„Astăzi inaugurăm Biblioteca din satul Spineşti, comuna Vrâncioaia, găzduită de sediul Căminului Cultural din localitate, care poartă numele lui Ion Diaconu, fiu al satului Spineşti. Cu acest prilej demarăm un simpozion dedicat acestei mari personalităţi intitulat „Ion Diaconu, o viaţă dăruită Vrancei”.
Mulţumesc invitaţilor care se afla astazi în mijlocul nostru, conf. dr. Costică Neagu, prof. Ştefan Neagu, prof. Constantin Macarrie, prof. Vasile Ţibrea. De asemeni, ţin să mulţumesc d-lui Dănuţ Cristian, vicepreşedinte CJVrancea şi domnului deputat Nicuşor Halici, pentru prezenta dumnealor în mijlocul nostru. În Bibliotecă se află şi colţul domnului Diaconu, mai sărăcuţ acum dar, pe parcurs, vom avea grijă să recuperăm, căci averea noastră este Cartea!”, a spus Ionica Danţis, primarul comunei Vrîncioaia, în deschiderea primei ediţii a simpozionului.
Unul dintre cunoscătorii avizaţi ai folcloristului Ion Diaconu, a operei sale, este conf. dr. Costică Neagu, care a spus: „Comemorăm unul dintre cei mai vrednici fii ai Vrancei. În vorbă mulţi spunem şi facem, dar până la a face, mai durează. Ion Diaconu a fost cel care şi-a dedicat viaţa identităţii Vrancei şi Vrancea se identifică, în primul rând, prin Mioriţa. A primit doua premii ale Academiei Romane. Mă gândesc că ar fi trebuit să intre pe uşile împărăteşti ale Academiei Române, n-a fost să fie aşa şi avem o ne împlinire. Am fost tot timpul fascinat de această personalitate, de comportamentul şi seriozitatea cu care a făcut fiecare pas. Ion Diaconu a făcut parte din grupele studenţeşti care au cercetat Vrancea, Nereju, şi care au dat acea lucrare fenomenală scrisă doar în limba franceză, în 1938. N-a fost tradusă nici până în ziua de azi pentru a fi dată publicului. A fost coordonatorul Monografiei Putna, una dintre cele mai importante care s-au scris, şi unica. Tot ce aveam noi la acea vreme în judeţ, oameni de valoare, au trimis articole. Această lucrare a avut un destin tragic. A apărut în 1943 ca parte a unui proiect. Citind această lucrare nu simţi că era război de un an şi ceva.... Acum e pace şi parcă suntem tot timpul în război”, a spus conf. dr. Costică Neagu.
Amintiri despre ion Diaconu are şi prof. Constantin Macarie, din Soveja, preşedinte al unei asociaţii care poartă numele ilustrului Simion Mehedinţi. „În primul rând vreau să-l felicit pe dl. primar Ionică Danţiş, care este unul dintre puţinii primari care se preocupă de cultura legată de spiritualitatea locului. Biblioteca aceasta, Căminul Cultural, sărbătoarea aceasta, este o frământare a unui om al Vrancei, pentru a pune în lumină valoarea pe care o are acest petec de pământ din inima Vrancei, plin de legende. Despre Ion Diaconu am citit, am aflat că a fost cea mai luminoasă figură a Vrancei. Am citit undeva că dacă ar fi plecat din Focşani, din ţară, ar fi fost la fel de cunoscut ca Emil Cioran şi Mircea Eliade. A fost întemeietorul Muzeului Etnografic al regiunii Putna, apoi a fost director şi, de aici i s-au tras toate necazurile care au urmat. În iulie 1964 a venit Ion Diaconu la Soveja. Abia ieşise din închisoare şi se afla sub control judiciar. I se interzisese să profeseze, drepturi politice, tot. Colegii mei m-au desemnat pe mine să-l însoţesc .... M-a uimit rigurozitatea cu care consemna fonic, foarte atent la limbaj, la vocabularul fiecărui informator.
Prof. Ştefan Neagu, înrudit cu familia Diaconu, a făcut o mărturisire de suflet. „Ce se întâmplă azi, aici, adună o idee pe care o spune Nicolae Iorga în prefaţa Documentelor putnene: Monografiştii vrânceni manifestă pietate şi ştiinţă în scrisul lor... Eu aş adăuga, Manifestaţia de astăzi are pietate şi ştiintă, ceea ce ne trebuie nouă ca pro creştini , neam de păstori şi cărturari vestiţi.”
Deputatul PSD de Vrancea Nicusor Halaci a remarcat încărcătura emoţională extraordinară a evenimentului de la Spineşti, apreciind că prin acest Simpozion, dedicat unui mare om de cultură, Ion Diaconu, se mai scrie o pagină de istorie.
„Nimic nu se compară cu identificarea rădăcinilor din care ne tragem, având astfel ocazia să aflăm ce au făcut înaintaşii pentru noi, pentru această ţară. Eu sunt tânăr politician, trăiesc emoţii care au fost trăite şi de înaintaşii noştri dar şi regretul că ilustrul profesor Ion Diaconu nu a fost apreciat la justa sa valoare, în a doua parte a vieţii sale”, a spus deputatul Nicusor Halici.
Momentul omagial a fost încheiat de prof. univ. Paula Diaconu Bălan., care şi acum, după atâţia ani se minunează, cu uimire dumnezeiască, cum de a putut un copil sărac - cum a fost tatăl domniei sale - să ajungă atât de departe.
„Cum se poate, dintr-un tată dintre mocanii ăştia din vârf de munte, atât de departe de toate lumile civilizate, cum se poate să se ridice un copil necăjit, în opinci şi în iţari - nici măcar iţari - în cămeşoaie, şi să ajungă la Academie. Este un miracol şi nu avem nici un merit, este un destin şi destinul este mâna lui Dumnezeu.... Mocanii au o anumită demnitate dacă vreţi, o superbie, dar sunt şi foarte sfioşi. Nu ştim să ne punem în valoare. Una este valoarea şi alta valorizarea. Şi din motive istorice şi din propria noastră structură, prof. Diaconu niciodată nu a admis să i se spună că este cel mai mare folclorist din România, în epoca modernă.”, ne-a spus doamna Paula Diaconu.
Au fost momente cumplite în viaţa acestui om, destinul l-a purtat când sus, când jos şi iarăşi sus, dar sufletul i-a fost frânt. După perioada petrecută in coloniile de muncă de la Capul Midia, unde a făcut un cancer cu o evoluţie extrem de înceată, profesorul Diaconu a trăit doar pentru a-şi termina opera. Din momentul în care a pus ultimul punct care încheia manuscrisul, a refuzat să mai bea apă. S-a stins în braţele ginerelui său, în decembrie 1984.
Prima ediţie a Simpozionului dedicat acestui om de excepţie a fost, in egală măsură, o întâlnire de suflet a unor oameni care trăiesc aceleaşi emoţii, au aceleaşi preocupări. Începutul fiind făcut, Ionică Danţis, primarul comunei Vrîncioaia, a făcut un anunt important. În fiecare an, în septembrie, cei care iubesc folclorul, cei care iubesc satul străvechi, cântecele păstrate din bătrâni, baladele, portul strămoşesc, într-un cuvânt valoarea, autenticitatea şi trecutul istoric, se vor întâlni la Spineşti unde-l vor onora pe Ion Diaconu, copilul care a pornit în lume in cămeşoaie, pe toţi cei care simt aceeaşi mândrie purtând în suflet, peste tot în lume, amintirea vetrei strămoşeşti, baladele, cântecele de jale si cele de nuntă, botez, sau moarte,
Ion Diaconu s-a născut în 24 septembrie 1903, în satul Spineşti, judeţul Vrancea ca fiu al Măriuţei şi al lui Ioan C. Diaconu, notar şi dascăl de biserică, şi a trăit 81 de ani... După studii liceale la Focşani în perioada 1915-1923, urmează studii la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1923-1926), unde îi are ca profesori pe Ovid Densuşianu, Nicolae Cartojan şi Charles Drouhet. După finalizarea studiilor a funcţionat ca profesor de limba şi literatura română la Focşani (1929-1963), unde a înfiinţat şi condus Muzeul de Etnografie şi Istorie şi a fost secretar al subsecţiei de conferinţe Focşani a Fundaţiei Culturale Regale (1934-1940), timp în care aici au conferenţiat, printre alţii, I.A. Bassarabescu, Ioan Cantacuzino, Mircea Eliade, Constantin C. Giurescu, Iorgu Iordan, Simion Mehedinţi, Cezar Petrescu, Ion Petrovici, Ion Pillat, Alexandru Procopovici, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu. A debutat în „Anuarul Societăţii literare «Gr. Alexandrescu»” din Focşani (1921-1922) şi editorial cu volumul Ţinutul Vrancei (1930). A făcut parte din colegiul de redacţie al revistelor focşănene „Milcovia” (1930-1936), „Şcoala Putnei” (1932), „Căminul” (1932-1933), „Crinul” (1937) şi a condus singur revista „Ethnos” între anii 1941-1943). Adept al şcolii lui Ovid Densusianu cercetătorul a realizat una dintre cele mai complete monografii folclorice, zona Vrancei fiind investigată dintr-o perspectivă largă, interdisciplinară, care implica selectarea fenomenelor semnificative şi respingerea celor periferice, acribia în redarea aspectelor dialectale ale limbii, extinderea studiului asupra aspectelor geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentaţi, perfecţionarea anchetei, elaborarea unor norme metodologice, completarea culegerilor cu un erudit aparat critic. Contribuţia lui fundamentală în domeniul exegezei referitoare la Mioriţa se conturează, la dimensiunile ei reale, odată cu tipărirea ultimelor două volume din Ţinutul Vrancei, care cuprind numărul record de 402 texte din zonă, depăşind tot ceea ce se realizase până atunci.
Culegeri: Ţinutul Vrancei, Bucureşti, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focşani, 1933-1948; Reflexiuni despre cântecul şi versul popular, Focşani, 1946; Ţinutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, Bucureşti, 1969-1989;
Cântăreţi şi povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, Bucureşti, 1980.
Ediţii: Tradiţie şi actualitate românească, I-III, Focşani, 1936-1937.
(Janine VADISLAV)