Educație

„ION DIACONU - O VIAŢĂ INCHINATĂ VRANCEI”

Janine VADISLAV
26 sep 2017 5785 vizualizări

Istoricul si folcloristul Ion I. C. Diaconu, de la a cărui naştere se împlinesc  114 ani, a fost omagiat  de consătenii săi, în satul natal Spineşti, comuna Vrîncioaia.

Au fost prezenţi conf. dr. Costică Neagu, fiu al comunei Negrileşti, prof. Constantin Macarie care şi-a dedicat viaţa  generaţiilor de elevi instruiţi în Şcoala Gimnazială din Soveja, prof. Vasile Ţibrea fiu al  comunei Vrîncoaia şi, nu în ultimul rând prof. univ. dr. Paula Diaconu Bălan, fiica ilustrului om  de cultură, autor al unor importante culegeri de folclor românesc: Ţinutul Vrancei (1930), Folklor din Râmnicul Sărat (I-III, 1933-1948), Ţinutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie (I-IV, 1969-1989).Evenimentul a fost găzduit de Căminul Cultural din Spineşti, care poartă numele ilustrului folclorist,  moderat de Ionică Danţis, primarul comunei Vrîncioaia, născut şi crescut în satul Spineşti.

Simpozionul  s-a desfăşurat în  sala Bibliotecii, acolo unde, la loc de cinste, se află cărţile  semnate de  cel care este autorul  unicei monografii a judeţului Putna.

Înainte de a deschide lucrările, a avut loc slujba de comemorare  la care au participat locuitori ai satului, profesorii invitaţi, Nicuşor Halici, deputat PSD de Vrancea, Dănuţ Cristian, vicepreşedinte al C.J.Vrancea.  Emoţionată până la lacrimi, doamna Paula Diaconu Bălan, fiica  ilustrului vrâncean,  a apreciat  omagiul adus tatălui său, a cărui prezenţă pare să fie mai vie ca niciodată pe aceste locuri de legendă.

„Astăzi inaugurăm Biblioteca din satul Spineşti, comuna Vrâncioaia, găzduită de sediul  Căminului Cultural  din localitate, care poartă  numele lui Ion Diaconu, fiu al satului Spineşti. Cu acest prilej demarăm un simpozion dedicat acestei mari personalităţi intitulat „Ion Diaconu, o viaţă  dăruită Vrancei”.

Mulţumesc invitaţilor care se afla astazi în mijlocul nostru, conf. dr. Costică Neagu, prof.  Ştefan Neagu, prof. Constantin Macarrie, prof. Vasile Ţibrea. De asemeni, ţin să mulţumesc  d-lui Dănuţ Cristian, vicepreşedinte CJVrancea şi domnului deputat Nicuşor Halici, pentru prezenta dumnealor în mijlocul nostru. În Bibliotecă  se află şi colţul  domnului Diaconu, mai sărăcuţ acum dar, pe parcurs, vom avea grijă să recuperăm, căci averea noastră este Cartea!”, a spus Ionica Danţis, primarul comunei Vrîncioaia, în deschiderea primei ediţii a simpozionului.

Unul dintre cunoscătorii avizaţi ai folcloristului Ion Diaconu, a operei sale, este  conf. dr. Costică Neagu, care a spus:  „Comemorăm unul dintre cei mai vrednici fii ai Vrancei. În vorbă mulţi  spunem şi facem, dar până la a face, mai durează. Ion Diaconu a fost cel care şi-a dedicat viaţa  identităţii Vrancei şi Vrancea se identifică, în primul rând, prin Mioriţa. A primit doua premii ale Academiei Romane. Mă  gândesc că ar fi trebuit să intre  pe uşile împărăteşti ale Academiei Române, n-a fost să fie aşa şi avem o ne împlinire.  Am fost tot timpul fascinat de această personalitate,  de comportamentul şi seriozitatea cu care a făcut fiecare pas. Ion Diaconu  a făcut parte din grupele studenţeşti  care au cercetat Vrancea, Nereju, şi care au dat acea lucrare fenomenală scrisă doar în limba franceză, în 1938. N-a fost tradusă nici până în ziua de azi pentru a fi dată publicului.  A fost coordonatorul  Monografiei Putna, una dintre cele mai importante care s-au scris, şi unica. Tot ce aveam noi la acea vreme în judeţ, oameni de valoare, au trimis articole.  Această lucrare a avut un destin tragic. A apărut în 1943 ca parte a unui proiect. Citind această lucrare nu simţi  că era război de un an şi ceva.... Acum e pace şi parcă suntem tot timpul în război”,  a spus conf. dr. Costică Neagu.

Amintiri despre ion Diaconu are şi prof. Constantin Macarie, din Soveja, preşedinte al unei asociaţii care poartă numele ilustrului Simion Mehedinţi.  „În primul rând vreau să-l felicit pe dl. primar Ionică Danţiş, care este unul dintre puţinii primari  care se preocupă de cultura legată de spiritualitatea locului. Biblioteca aceasta, Căminul Cultural, sărbătoarea aceasta, este o frământare a unui om al Vrancei, pentru a pune în lumină valoarea pe care o are acest petec de pământ din inima Vrancei, plin de legende. Despre Ion Diaconu am citit, am aflat că a fost cea mai luminoasă  figură a Vrancei. Am citit  undeva că dacă ar fi plecat din Focşani, din ţară, ar fi fost la fel de cunoscut ca  Emil Cioran şi Mircea Eliade.  A fost întemeietorul Muzeului Etnografic  al regiunii Putna, apoi a fost director şi,  de aici i s-au tras toate necazurile care au urmat. În iulie 1964 a venit Ion Diaconu la  Soveja. Abia ieşise din închisoare şi se afla sub control judiciar. I se interzisese să profeseze, drepturi politice, tot. Colegii mei m-au desemnat pe mine să-l însoţesc .... M-a uimit rigurozitatea  cu care consemna fonic, foarte atent la limbaj, la vocabularul fiecărui informator.

Prof. Ştefan Neagu,  înrudit cu familia  Diaconu, a făcut o mărturisire de suflet. „Ce se întâmplă azi, aici, adună o idee  pe care o spune Nicolae Iorga în prefaţa Documentelor putnene: Monografiştii vrânceni  manifestă  pietate şi ştiinţă în scrisul lor...   Eu aş  adăuga, Manifestaţia de astăzi  are pietate şi ştiintă, ceea ce ne trebuie nouă ca pro creştini , neam de păstori  şi cărturari vestiţi.”

Deputatul PSD de Vrancea Nicusor  Halaci  a remarcat încărcătura emoţională extraordinară a evenimentului de la Spineşti, apreciind că prin acest Simpozion, dedicat unui mare om de cultură, Ion Diaconu, se mai scrie o pagină de istorie.

„Nimic nu se compară cu identificarea rădăcinilor din care ne tragem, având astfel  ocazia să aflăm ce au făcut înaintaşii  pentru noi, pentru această ţară. Eu sunt tânăr politician, trăiesc emoţii care au fost trăite şi de înaintaşii noştri dar şi regretul că ilustrul profesor Ion Diaconu nu a fost apreciat la justa sa valoare, în a doua parte a vieţii sale”, a spus deputatul Nicusor Halici.

Momentul omagial a fost încheiat  de prof. univ. Paula Diaconu Bălan., care şi acum, după  atâţia ani se minunează, cu uimire dumnezeiască,  cum de a putut un copil sărac - cum a fost tatăl domniei sale - să ajungă atât de departe.

„Cum se poate, dintr-un tată  dintre mocanii ăştia din vârf de munte, atât de departe de toate lumile civilizate,  cum se poate  să se ridice  un copil necăjit, în opinci şi în iţari - nici măcar iţari - în cămeşoaie, şi să ajungă  la Academie. Este un miracol şi nu avem nici un merit, este un destin şi destinul este mâna lui Dumnezeu....   Mocanii  au o anumită demnitate dacă vreţi, o superbie, dar sunt şi foarte sfioşi. Nu ştim să ne punem în valoare. Una este valoarea şi alta valorizarea. Şi din motive istorice şi din propria noastră structură,  prof. Diaconu niciodată nu a  admis să i se spună că este cel mai mare folclorist  din România, în epoca modernă.”, ne-a spus doamna Paula Diaconu.

Au fost momente cumplite în viaţa acestui om, destinul l-a purtat când sus, când jos şi iarăşi sus, dar sufletul i-a fost frânt. După  perioada petrecută in coloniile de muncă de la Capul Midia, unde a făcut un cancer cu o evoluţie extrem de înceată, profesorul Diaconu a trăit doar pentru a-şi termina opera. Din momentul în care a pus ultimul punct care încheia manuscrisul,  a refuzat să mai bea apă.  S-a stins în braţele  ginerelui său,  în decembrie 1984.

Prima ediţie  a Simpozionului dedicat acestui om de excepţie a fost,  in egală măsură, o întâlnire de suflet a unor oameni  care trăiesc aceleaşi emoţii, au aceleaşi preocupări. Începutul fiind făcut, Ionică Danţis, primarul comunei Vrîncioaia, a  făcut un anunt important. În fiecare an, în septembrie, cei care iubesc folclorul, cei care iubesc satul străvechi, cântecele  păstrate din bătrâni, baladele, portul strămoşesc, într-un cuvânt valoarea, autenticitatea  şi trecutul istoric, se vor întâlni la Spineşti unde-l vor onora pe Ion Diaconu, copilul care a pornit în lume  in cămeşoaie, pe toţi cei  care simt aceeaşi mândrie  purtând în suflet, peste tot în lume, amintirea  vetrei strămoşeşti,  baladele, cântecele de jale si cele de nuntă, botez, sau moarte,

Ion Diaconu  s-a născut în 24 septembrie 1903, în satul Spineşti, judeţul Vrancea ca fiu al Măriuţei şi al lui Ioan C. Diaconu, notar şi dascăl de biserică, şi a trăit 81 de ani... După studii liceale la Focşani în perioada 1915-1923, urmează  studii la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1923-1926), unde îi are ca  profesori pe  Ovid Densuşianu, Nicolae Cartojan şi Charles Drouhet. După finalizarea studiilor a funcţionat ca profesor de limba şi literatura română la Focşani (1929-1963), unde a înfiinţat şi condus Muzeul de Etnografie şi Istorie şi a fost secretar al subsecţiei de conferinţe Focşani a Fundaţiei Culturale Regale (1934-1940), timp în  care  aici au conferenţiat, printre alţii,  I.A. Bassarabescu, Ioan Cantacuzino, Mircea Eliade, Constantin C. Giurescu, Iorgu Iordan, Simion Mehedinţi, Cezar Petrescu, Ion Petrovici, Ion Pillat, Alexandru Procopovici, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu. A debutat  în „Anuarul Societăţii literare «Gr. Alexandrescu»” din Focşani (1921-1922) şi editorial cu volumul Ţinutul Vrancei (1930).  A făcut parte din colegiul de redacţie al revistelor focşănene „Milcovia” (1930-1936), „Şcoala Putnei” (1932), „Căminul” (1932-1933), „Crinul” (1937) şi a condus singur revista „Ethnos” între anii 1941-1943).  Adept al şcolii lui Ovid Densusianu cercetătorul a realizat una dintre cele mai complete monografii folclorice, zona Vrancei fiind investigată dintr-o perspectivă largă, interdisciplinară, care implica selectarea fenomenelor semnificative şi respingerea celor periferice, acribia în redarea aspectelor dialectale ale limbii, extinderea studiului asupra aspectelor geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentaţi, perfecţionarea anchetei, elaborarea unor norme metodologice, completarea culegerilor cu un erudit aparat critic. Contribuţia lui fundamentală în domeniul exegezei referitoare la Mioriţa se conturează, la dimensiunile ei reale, odată cu tipărirea ultimelor două volume din Ţinutul Vrancei, care cuprind numărul record de 402 texte din zonă, depăşind tot ceea ce se realizase până atunci.

Culegeri: Ţinutul Vrancei, Bucureşti, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focşani, 1933-1948; Reflexiuni despre cântecul şi versul popular, Focşani, 1946; Ţinutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, Bucureşti, 1969-1989;

Cântăreţi şi povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, Bucureşti, 1980.

Ediţii: Tradiţie şi actualitate românească, I-III, Focşani, 1936-1937.

(Janine VADISLAV)

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.