In memoriam: Victor Focşăneanu, omul care i-a adus pe Constantin Tănase şi Maria Tănase pe scena Teatrului Pastia
În anii ‘30-'40, viaţa culturală a Focşanilor şi-a atins, probabil, apogeul. Prin devotamentul său pentru lumea spectacolului, Victor Focşăneanu a adus în oraș nume precum Maria Tănase, Radu Beligan, George Enescu.
Pe 14 noiembrie 1908 în familia Ion şi Maria Focşăneanu de pe strada Ghergheasa (azi Unirea Principatelor) se năştea cel de-al treilea copil - Victor, acesta având să devină o figură importantă a Focşanilor anilor 30-40. Ca mai toţi copiii focşăneni de odinioară, Victor îşi face studiile primare în oraş, iar cele secundare la actualul Liceu Unirea însă nu se ştie exact dacă le şi termină la liceul din oraşul nostru. Cert este că la un moment dat, având pe unchiul Mihail Focşăneanu care lucra în cadrul armatei în Cluj, tânărul Victor se decide să plece şi el în Ardeal, acolo unde avea să intre în contact cu lumea teatrului.
“Din ce mai ştiu de la părinţi, tata a luat lecţii de teatru la Cluj, iar undeva în anii ’20 s-a întors în Focşani, unde s-a angajat ca secretar la Primărie. Peste ani ajunge să conducă teatrul având funcţia de director al aşezămintelor culturale din Focşani”, ne-a spus Gavril, băiatul mijlociu al lui Victor Focşăneanu. În anii ’30 îşi face renume pe scena teatrului local, acesta fiind actor şi regizor deopotrivă.
Dar poate mai cu seamă, prin devotamentul său şi pasiunea pe care o nutrea pentru lumea spectacolului, viaţa teatrală focşăneană ajunge la un nivel poate niciodată egalat, dărămite întrecut. În acei ani, pe lângă Teatru începuse la Focşani şi construcţia Ateneului, recepţionat în anul 1945.
Radu Beligan venea în tinereţe la Focşani
Sub conducerea lui Victor Focşăneanu, pe scena teatrului “Maior Gh. Pastia” încep să vină nume care mai de care mai sonore şi mai talentate. Fory Etterle, George Vraca, Radu Beligan, Mircea Şeptilici sau chiar Constantin Tănase au avut săli pline la spectacolele pe care le ţineau în Focşani.
“Tata avea o lojă a lui la Teatru de unde eu, împreună cu mama şi cei doi fraţi ai mei, îi urmăream piesele jucate. Ţin minte că de un Crăciun eram la nişte prieteni de familie de pe strada Ştefan cel Mare într-o casă în care acum e un restaurant. Cum pasiunea tatei era actoria s-a deghizat în costum de Moş Crăciun, a intrat pe un geam şi ne-a dat cadouri tuturor. Era dedicat teatrului, acesta fiind şi unul din motive pentru care veneau actori mari la noi în Focşani”, îşi mai aminteşte Gavril Focşăneanu.
Ion Dacian, “servit” la Focşani cu ou de raţă crud
Foto: Focşanii cu Sex-Appeal, piesă coregizată de Focşăneanu în 1935
De-a lungul timpului familia Focşăneanu a locuit în mai multe case din oraş, dar fără îndoială cea mai inedită a fost locuinţa de serviciu din incinta Teatrului Municipal. De altfel, familia Focşăneanu a apucat să stea câţiva ani buni acolo, mărturie fiind mai multe fotografii cu cei trei copii (Mihail, Gavril şi Victor) alături de mama lor Marcela, fie în teatru fie în faţa lui. O perioadă scurtă familia a locuit şi la etajul fostei farmacii Oravetz, iar ultima locuinţă în care au şi stat cel mai mult este actuala casă Roman de lângă Arhive.
“O mulţime de actori mari dar şi artişti din lumea muzicii veneau pentru că era el acolo. Cu mulţi dintre ei s-a şi împrietenit. Cu personalităţi precum George Vraca sau actorul de operetă Ion Dacian. De exemplu, înainte de concerte, domnul Dacian venea la noi acasă şi îi cerea mamei un ou crud de raţă pe care îl consuma pentru a-şi drege vocea. Şi cu dramaturgul Victor Eftimiu avea să lege o strânsă prietenie, tata debutând ca actor chiar în Cocoşul Negru, una din piesele sale”, ne-a mai spus Gavril Focşăneanu. Pe actorul vrâncean Emanoil Petruţ l-a ajutat la debut, acesta venind peste ani să îi mulţumească.
Sala teatrului, arhiplină la concertul Mariei Tănase
Foto: Marcela, soţia lui Victor Focşăneanu
Capetele de afiş pe care Victor Focşăneanu în demersurile sale culturale a reuşit să le aducă la Focşani au fost Constantin Tănase şi chiar Maria Tănase. Erau totuşi ani în care pe scenele din Focşani se juca teatru, teatru de revistă, aveau loc concerte de muzică populară, conferinţe, interviuri. Cununiile civile aveau să vină mai târziu...
“În Focşani erau cele mai grozave spectacole, mereu era sala arhiplină. Îmi amintesc că l-am văzut şi pe Constantin Tănase de două ori, dar şi pe Maria Tănase. Când a venit Maria era nebunie în oraş, focşănenii fiind ahtiaţi după teatru, după specatcole şi concerte. Teatrul Naţional Bucureşti venea mereu cu spectacole în Focşani. Artiştilor din capitală li se zicea să meargă la Focşani, iar dacă sala e arhiplină şi lumea aplaudă înseamnă că specatcolul e bun. Mie îmi placeau foarte mult spectacolele de operetă susţinute de Petre Ştefănescu Goangă”, îşi aminteşte focşăneanul Ioan Constantinescu, azi în vârstă de 90 de ani.
Lucrând ca frizer toată viaţa, nea Melu, aşa cum îl ştiu cunoscuţii, l-a tuns de nenumărate ori şi pe Victor Focşăneanu despre care are numai cuvinte de laudă. “A fost clientul meu atâţia ani, lucra ca secretar la primărie, iar eu lucram atunci chiar în zonă. Era un bărbat frumos, un om cum se cade, integru. Făcea parte din vechea gardă a oamenilor civilizaţi”, ne-a mai spus Constantinescu.
Mulţumirea comuniştilor – maltratare şi întemniţare
Foto: Cei trei copii ai familiei: Victor, Gavril şi Mihail jucându-se lângă teatru, acolo unde şi locuiau
Pe lângă numele mari ale vieţii culturale pe care Focşăneanu le-a adus la Focşani, compozitorul George Enescu fiind unul dintre ele, omul dedicat spectacolului a făcut parte din comitetul care le finele anilor 1930 a dezvelit bustul lui Duiliu Zamfirescu situat în stânga bisericii Sf. Ioan. “Se poate spune că tata a însufleţit viaţa culturală a Focşanilor mai ales în perioada 1935-1945. Pe urmă au venit comuniştii şi s-a ales praful. Tata a fost făcut şef la depozitul de combustibil pe care îl avea Focşaniul, iar mama a ajuns să dea lecţii de pian pentru a mai câştiga un ban. Printre cei care au făcut lecţii cu ea se numără şi Varujan Vosganian. De asemenea, mama împletea fileuri pentru fetele de liceu”, a mai spus Gavril Focşăneanu.
Cel care adusese atâtea nume mari la Focşani avea să fie tratat de comunişti cum nu se poate mai rău. A fost întemniţat pentru o scurtă perioadă de timp, a fost lăsat fără activitatea pe care a făcut-o atâţia ani şi cu atâta drag. La începutul anilor ’70 se mută în Bucureşti, unde refuză funcţii administrative în partidul comunist, cauzându-şi astfel probleme. Probabil cel mai inimos director de teatru din câţi a avut Focşaniul se stinge din viaţă pe 16 ianuarie 1984.
Notă: O parte din informaţii ne-au fost furnizate de Victor, mezinul lui Victor Focşăneanu
Articol republicat în Ziarul de Vrancea,Prima publicare 30 ianuarie 2015. Autor: Sorin Tudose