În memoriam Profesorul Vasile I. Tomescu | Trei decenii de muncă la catedră dăruite, Şcolii ”Elena Doamna” din Focşani
Şcoala „Elena Doamna” din Focşani comemorează 7 ani de când a plecat dintre noi pe drumul veşniciei unul dintre cei mai vrednici slujitori ai săi, profesorul Vasile I. Tomescu (1910-2011).
Din cei peste 40 de ani de muncă la catedră, trei decenii le-a dăruit şcolii noastre, în calitate de profesor şi director, distingându-se prin rezultate remarcabile, rămase în mentalul colectiv al instituţiei drept model de conduită pedagogică.
În multe privinţe a fost un adevărat deschizător de drumuri.
În 1952, director fiind, a organizat prima serbare şcolară, în care elevii surzi au recitat mici poezii, au dansat, au interpretat o scenetă, impresionând până la lacrimi pe părinţii prezenţi.
Apoi, doi ani succesiv, a organizat câte o serbare pe scena Teatrului Municipal „Mr. Gh. Pastia” din Focşani, în cea de a doua ţinând şi o lecţie – model în faţa publicului focşănean pentru a dovedi că se poate folosi cu succes limbajul oral în munca la clasă şi în comunicare.
A organizat primul cabinet de corectare a vorbirii din şcoală, în care prelua de la colegi elevii cu cele mai dificile probleme de pronunţie.
Profesorul Vasile Tomescu este, alături de scriitorul Constantin Apostol - şi el fost profesor al şcolii noastre - autorul monografiei Şcolii Speciale de Surzi Focşani, întocmită cu ocazia aniversării centenarului instituţiei, din octombrie 1964.
Profesorul Vasile Tomescu impresiona nu numai prin măiestria pedagogică, ci şi prin statura sa morală şi comportamentală, bazată pe demnitate, responsabilitate, generozitate, profesionalism, spirit de maximă solicitudine şi modestie exemplară.
A fost dascălul îndrăgit de toate generaţiile de copii pe care le-a educat şi mentorul cel mai solicitat de cei dornici să deprindă tainele demutizării.
Profesorul Vasile Tomescu a fost o prezenţă activă şi în peisajul învăţământului vrâncean.
A fost membru fondator al Băncii Populare a Învăţătorilor „Mihai Eminescu” din jud. Putna (1927), transformată după 1944 în C.A.R. Învăţământ Focşani, instituţie la care d-sa a deţinut funcţia de secretar până în 1997, scriind în colaborare cu juristul E. Anghelache şi profesorul Vasile Stan monografia acestei instituţii intitulată „O casă, nişte oameni”.
Între cele două războaie mondiale a fost un colaborator frecvent la revista Frământări didactice, iar după 1990 la revistele „Vârstele şcolii” – editată de CCD „Simion Mehedinţi” Vrancea şi „Gest şi cuvânt” editată de C.S.E.I. „Elena Doamna” Focşani, despre care menționa că ”umple un gol în peisajul publicistic vrâncean, contribuind la popularizarea sistemului educaţional destinat integrării socio-culturale a copiilor deficienți de auz.” (Gest și cuvânt nr. 2/2010)
În anii 1950-1951 a îndeplinit funcţia de şef al Secţiei de Învăţământ raion Focşani, căutând să salveze de urgia comunistă, pe cât era posibil, valorile şcolii vrâncene.
De-a lungul vieţii sale a trăit şi destule momente dramatice: războiul pe frontul de est, când doar o minune l-a salvat din ploaia de gloanţe care i-au ciuruit mantaua în timpul unui asalt; anii de prizonierat în URSS (1944-1946), cu mizerii şi umilinţe de nedescris; anchetele nocturne ale Securităţii din cumplitul deceniu 6 al veacului XX.
Niciuna din aceste încercări nu l-au prăbuşit. A avut mereu tăria morală să spere că binele şi adevărul vor învinge, păstrând drept piloni ai nădejdii credinţa în D-zeu şi dragostea faţă de familia sa, pe care o considera sfântă.
Nu a răspuns niciodată răului cu rău. Deviza lui de viaţă, inspirată din Învăţătura Mântuitorului, a fost aceasta: „Să plăteşti răul cu bine, nu cu alt rău / Căci binele tot bine poate că va naşte / Pe când răul toate viaţa te va paşte”.
Pe 20 ianuarie 2010, la împlinirea unui centenar de viaţă, C.S.E.I. „Elena Doamna” i-a acordat prof. Vasile I. Tomescu titlul de „Profesor de onoare al şcolii” şi o Diplomă de excelenţă, în semn de înaltă cinstire din partea actualei generaţii de elevi şi profesori.
Profesorul Vasile I. Tomescu rămâne un model luminos în istoria învăţământului vrâncean şi a învăţământului special pentru deficienţi de auz, în faţa căruia ne plecăm cu pioşenie.
Dumnezeu să-l ocrotească în Împărăţia Sa.
Colectivul de redacție al revistei Gest și cuvânt