Educație

Dumineca Poporului, foaie săptămânală pentru ridicarea poporului, lansată de Simion Mehedinţi, savantul originar din Soveja

Costică NEAGU
15 sep 2020 848 vizualizări

Pe 14 septembrie 2020 se împlinesc 106 ani de la apariția revistei ,,Dumineca Poporului”, editată de Simion Mehedinți, savantul originar din Soveja, revistă care a apărut până în 1933.

Pe 14 septembrie 1914, Ziua Crucii, ziua tuturor sfinților, Simion Mehedinți scotea publicația ,,Dumineca Poporului”, prima revistă care își propunea în mod imperativ, educarea poporului ,,de jos”, educarea celor peste 80% de analfabeți. 

Prin această publicație, Mehedinți își dorea educarea poporului în preajma Primului Război care se apropia cu pași repezi: ,,În foaia asta, vom căuta să spunem numai adevărul şi să ajutăm din toate puterile dreptatea”. Cunoscător al mecanismelor sociale și politice, directorul publicației afirmă următoarele opinii: ,,Au mai încercat şi alții, dar mulți au căzut la fund. Pe unii i-a ademenit câștigul bănesc, pe alții i-a ispitit proasta mândrie de sine, iar pe alții i-a mușcat de inimă șarpele politicei de căpătuială şi de aceea s-au rătăcit şi au rătăcit şi pe cei dimprejur”.

Prin Dumineca Poporului, Mehedinți și-a exprimat și promovat patriotismul său ardent, dragostea de popor, ideile sale despre educație, cultură, politică etc. și chiar ideile științifice pe care le-a adus la cunoștința poporului, revista devenind un bun sfătuitor pentru sătean.

Văzând în revistă un bun sfătuitor și pentru noi, cei de astăzi, am editat lucrarea ,,Dumineca Poporului, repere monografice” în trei volume: Editorialele lui Simion Mehedinți (vol. I și II); o culegere de creații populare (vol. III) și se află în curs de apariție, Evanghelia pentru ,,cei care întâmplător n-au fost la slujba bisericească” (vol. IV). 

Timp de 18 ani, cât a apărut revista, aceasta a avut rubrica Evanghelia duminecii respective, căreia Mehedinți îi adăuga și o ,,Tâlcuire”. Aceste tâlcuiri constituie izvorul operei sale pedagogice, a conferințelor educative, a cursurilor de etnografie și a manualului de educație moral-creștină ,,Parabole și învățături” pentru clasa a II-a secundară.

Dăm mai jos Evanghelia duminicii din 13 septembrie 1915, împreună cu tâlcuirea, din care cititorul de astăzi va înțelege sensul și rostul ideii de sacrificiu.  

*   *   *

EVANGHELIA

Duminica înaintea Înălțării Sfintei Cruci, (Ioan III, 13-17), 13 septembrie 1915. (Ca să se citească de cei care întâmplător n-au putut merge la slujba bisericească.)

Zis-a Domnul. Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai cel ce s-a pogorât din cer. Fiul Omului care este în cer. Și precum Moisi a înălțat șarpele în pustie, așa se cade a se înălța Fiul Omului. Ca tot cel ce crede întru el să nu piară, ci să aibă viață vecinică. Că așa a iubit Dumnezeu lumea, cât și pre Fiul său cel unul născut l-a dat, ca tot cel ce crede întru el să nu piară, ci să aibă vieață vecinică.  

*   *   *

Tâlcuire. Și pe fiul său, unul născut, l-a dat...

Ce e mai scump omului, decât copilul! Ce e mai scump chiar decât viața, mai ales atunci când are numai unul?!

Cei care ați jelit la capul unui copil mort și v-ați lipit fruntea de fața lui încremenită de răceala morții, aduceți-vă aminte: Ce n-ați fi dat, deci, ca să-l vedeți iarăși viu? Și ce stearpă vi s-a părut viața în astfel de ceasuri. Dacă ai putea să mori, ai închide ochii cu bucurie...

Și totuși și pe fiul său l-a dat..., zice Evanghelia, ca să arate prin aceasta cât de departe trebuie să meargă jertfa celui ce ține la împlinirea unui mare scop în viață. Acela trebuie să dea tot, chiar ceea ce i se pare lui mai scump, și sfatul Evangheliei vine și pentru noi tocmai când primejdia ne dă ocol. Simâim că va veni și pentru noi ziua încercărilor. 

Atunci cei care rămâneți pe lângă vatră, nu udați cu lacrimi zadarnice sufletul celor care pleacă. O viață avem, nu zece, și tineri și bătrâni. Și dacă e vorba să împlinim marele gând al celor ce au închis ochii cu dorul de a scăpa acest neam din nevoi, nicio jertfă să nu ni se  pară prea grea, nici jertfa celor mai scumpi nouă.

Așadar, pe unul născut să-l trimitem acolo unde a hotărât pentru vecie norocul nostru al tuturor.

Așa  ne învață Mântuitorul.  

(D. P., anul II, nr. 1, 13 septembrie 1915, p. 4)   

Costică NEAGU

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.