Galerie foto | Prof.dr. Aurel Nicodei și-a lansat cartea ”Monumente ecleziastice din zid în zona Vrancei din secolele XVII - XVIII”
Aurel Nicodei este prietenul meu.
Profesor doctor în istorie Aurel Nicodei este unul dintre acei oamenii speciali, pe care am avut norocul să-l întâlnesc acum 24 de ani, când am devenit, cu totul întâmplător, reporter de televiziune
Eram la Muzeul Vrancei unde filmam un reportaj şi, din clipa aceea, timp de câţiva ani, am fost nedespărţiţi: eu, Aurel şi Adrian Gheorghiu, colegul meu de echipă. Trei oameni, trei caractere total diferite, pe care îi unea o mare pasiune pentru istorie, arheologie şi călătorii. Aurel Nicodei a fost cel care într-o noapte rece de sfârşit de noiembrie, trecea Munţii Vrancei şi intra în Covasna, pentru ca dimineaţa, să ajungem la Alba -Iulia. Pentru mine, singura amintire din acea zi este mulţimea imensă care defila pe bulevard într-o zi de 1 decembrie 1996. A fost cel mai frumos dar pe care ni-l făcea prietenul nostru, care ne-a rămas alături, care ne-a însoţit şi pe care l-am însoţit pe drumurile Vrancei unde şi-a lăsat - de fiecare dată- câte o piesă din maşina pe care o conducea la acea vreme. Toba, îmi amintesc, a rămas pe drumul care duce la Căldări ( zona Nereju). Altădată am ajuns la miezul nopţii la Pietricica, în Cheile Nărujei, unde am aprins un foc. Atras de lumină, un păstor de taurine din Paltin s-a apropiat şi ne-a spus poveşti de groază, după care ne-a arătat o lăbuţă de animal, spunând că tocmai i-a mâncat lupul câinele cel mai bun. Altădată am dormit în casa de poveste a doamnei Micu - vrednică de pomenire - din Năruja, care avea o adevărată colecţie de costume şi alte obiecte tradiţionale. Ne-am perpelit la 35 grade, sau poate mai mult, pe când Aurel Nicodei făcea cercetare la Mănăstirea Mera, la Biserica de zid din Domneşti, la Biserica Sf. Gheorghe Armenească din Focşani unde, in 1992, deşi eram casnica - făceam fotografii cu ajutorul unei doamne profesor de fizica, bisericilor din Focşani. Ne era bine, dar eu n-am putut atunci şi nici nu m-am gândit că peste ani, în care fiecare dintre noi a avut, la un moment dat, perioade în care s-a văzut atât de rar cu ceilalţi doi, că din mâna, mintea şi pasiunea pusă în cercetarea făcută de Nicodei va ieşi o carte atât de mare, unică aş putea spune, prin informaţiile pe care le conţine, prin minuţiozitatea cu care a reuşit să aducă în prezent acel trecut plin de mistere. Născut să fie arheolog, a avut parte de prea puţin timp pentru aceasta spectaculoasă profesie, cât să scrie o admirabilă teză de doctorat, după ce a bătut Vrancea în lung şi-n lat.
Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu”, din Focşani, a fost gazda lansării unde, alături de prof. dr. Aurel Nicodei au fost prezenţi prietenii, colegii profesori de istorie, un public avizat aflat tot timpul pe aceeaşi lungime de undă cu autorul. A fost o seară magică, cum demult n-am mai trăit printre cărţile acestei biblioteci.
Printre cei care au vorbit despre carte s-au numărat: prof. Dorin Cristea, insp. gen. ISJ Vrancea, prof. dr. Florinel Agafiţei, prof. Florin Micu, dr. Romeo-Valentin Muscă, directorul Casei de cultură „Constantin C. Giurescu” din Odobeşti, care a fost şi moderatorul acestui eveniment, preot Oscar Frunză, prof. Cezar Cherciu (istoric).
Mare iubitor de istorie şi tradiţie locală, vicepreşedintele CJ Vrancea, domnul Ionel Cel - Mare, a fost entuziasmat de apariţia acestui volum pe care îl consideră un adevărat eveniment.
„Sunt deosebit de onorat să fiu alături de atâţia oameni ai cărţii. Sunt onorat de invitaţia făcută de o cunoştinţă foarte veche, domnul profesor Aurel Nicodei, care m-a sunat şi m-a rugat să-i fiu alături. Îl cunosc pe domnul Nicodei ca fiind unul dintre cei mai buni istorici ai Vrancei, unul dintre cei care şi-au dedicat, îşi dedică şi acum viaţa cercetării atât a monumentelor istorice, istoriei Ţării Vrancei, unul dintre cei care transmite copiilor pe care-i îndrumă ceea ce a însemnat Vrancea pentru noi, ce înseamnă istoria pentru noi. Cred că sunt puţini cei care fac ceea ce face dumnealui, fapt pentru care îi mulţumesc.”, a spus domnul Ionel Cel - Mare, preşedintele CJ Vrancea
Moderatorul întâlnirii, de suflet, aş putea spune, a fost domnul Valentin Muscă, doctor în teologie.
„Domnul Aurel Nicodei, un profesor, un cercetător, un om care s-a format plecând de la cercetare pe teren la Mănăstirea Mera, cu autoarea celei mai interesante lucrări despre „Ctitoriile din România”, doamna Voica Maria Puşcaşu, din Bucuresti. A continuat doctoratul cu Radu Florescu, marele istoric şi l-a încheiat în chip magistral cu prof. univ. dr. Paul Niedermaier, un sas din Germania. Cu aceste repere istorice înţelegem că şi dacă n-ar fi vrut, cercetările domnului Nicodei ar fi ajuns acolo unde trebuie, pentru că, în momentul în care îşi pune pe doctorat semnatura Paul Niedermaier, acela este un bun de tipar şi de certificare a valorii lucrării. (...) Domnul Nicodei a realizat această cercetare. Mergea pe şantier arheologic unde doamna Janine Vadislav venea şi filma, mergea alături de Florin de doamna Aurora Apostol. Misiunea mea fiind îndeplinită, dau cuvântul domnului Costică Asăvoaie, cercetător ştiinţific, editorul şi prefaţatorul cărţii semnate de prof. dr. Aurel Nicodei, carte care a văzut lumina tiparului la Editura Palatul Culturii din Iaşi.
„Prin această carte, „Monumente ecleziastice din zid în zona Vrancei din secolele XVII-VXIII”, profesorul Aurel Nicodei, a demonstrat că se poate finaliza o cercetare - fie şi pentru întocmirea unei lucrări care să fie acceptată ca teză de doctorat - pe o temă aleasă în concordanţă cu priorităţile stringente ale istoriografiei româneşti, cu posibilităţile materiale limitate, cu timpul avut la dispoziţie - fără a cădea în păcatul „modei tematice” sau al plagiatului. Mai trebuie subliniat faptul că o atare lucrare, susţinută ca teză de doctorat, onorează, în ciuda unor imperfecţiuni, încrederea conducătorilor, prof. univ. dr Radu Florescu şi prof. univ. dr. Paul Niedermaier, dar şi a membrilor comisiei de doctorat (...) Autorul precizează că de elucidarea problemelor asemănătoare din perioade anterioare s-au ocupat regretaţii colegi dr. Victor Bobi şi dr. Anton Paragină. Trei oameni, care prin tematica generală abordată şi finalizată, oferă elemente esenţiale pentru completarea istoriei românilor, acest neam care a ştiut să facă, prin multiple manifestări, un banal râu dintr-un Milcov, pe care mulţi l-au considerat hotar. Toţi trei pun în evidenţă o realitate istorică prea puţin sesizată până acum, anume că, în conştiinţa anonimilor trăitori din apropierea graniţei politice dintre Moldova şi Ţara Românească, convieţuirea laolaltă a fost ceva firesc, unirea politică de la 1859, forjată continuu până la 1918, ne făcând altceva pentru ei decât să consfinţească o stare de fapt. De aici decurge „închinarea” acestei cărţi...” a spus domnul Costică Asăvoaie.
În opinia domnului profesor Florin Micu, apariţia cărţii se afla sub zodia „complexului lui Noe”, de a pune la adăpostul arcei primordiale valori ale patrimoniului medieval vrâncean.
„Patrimoniul nu este un dat, spune domnia sa. Înseamnă muncă, munca celor dinaintea ta, la care se adaugă munca ta prin care continui sa îl construieşti, să îl respecţi, să îl transmiţi mai departe. Este o formă subtilă de comunicare între noi, între generaţii, epoci, culturi, lumi. Cu o astfel de lucrare, care poartă semnătura domnului prof. dr. Aurel Nicodei, patrimoniul cultural vrâncean este ţinut în viaţă. Domnul Nicodei a făcut ceea ce a făcut şi Herodot, a scris despre ceea ce a văzut cu ochii lui, dar a folosit şi informaţii preluate de la alţii şi, mai important, le-a tradus pe toate pe înţelesul contemporanilor săi. Am citit această carte acum 6 ani. Am făcut un exerciţiu pe care vi-l propun şi dumneavoastră, citiţi această lucrare cu valoare academică incontestabilă - şi mergeţi pe Arca lui Noe, în teritoriu şi vă întâlniţi cu monumentele istorice - veţi vedea că puteţi să comunicaţi cu ele, că le înţelegeţi rostul şi sensul istoric şi că deveniţi prietenii de nădejde ale acestora. (...) Această lucrare reprezintă o radiografie asupra genezei şi evoluţiei patrimoniului cultural, într-o abordare multidimensională şi pluridisciplinară - de la stiluri arhitecturale specific patrimoniului vrâncean - la personalităţi cunoscute sau anonime, care au înălţat monumentele istorice, la materialele folosite şi, nu în ultimul rând, la identitatea patrimoniului în raport cu alte zone geografice şi istorice. (...) Patrimoniul este moştenit de la părinţi, bunici, rude îndepărtate, de la strămoşii de acum mii de ani. Chiar dacă ţine de trecut, patrimoniul ţine „Monumente ecleziastice din zid în zona Vrancei din secolele XVII-VXIII” şi de prezent şi de viitor”, a mai spus domnul profesor Florin Micu.
Pentru domnul profesor Dorin Cristea întâlnirea de la Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu”, din Focşani, a constituit şi un bun prilej de readucere aminte a anilor petrecuţi la facultate fiind coleg de studenţie cu domnul prof.dr. Aurel Nicodei.
„Am fost amândoi introduşi în dragostea aceasta de istorie, dumnealui s-a dus la arheologie, eu la arhivistică. Vă daţi seama ce discuţii aveam în cameră, fiecare pe domeniul lui şi cât de entuziaşti eram după săptămânile de practică.
Revenind la lucrarea lansată astăzi, „Monumente ecleziastice din zid în zona Vrancei din secolele XVII-VXIII”, pot spune că şi-a depăşit condiţia de lucrare de doctorat. Este o lucrare atât de complexă - am recitit-o cu drag zilele acestea ştiind că vin aici - şi întreaga complexitate nu reiese numai din structura ei. Mi-a făcut o mare plăcere să văd acea aplecare a arheologului faţă de amănunte nu numai istorice ci şi arhitectonice, foarte multe aspecte tehnice, care m-au fascinat. L-am găsit pe omul Nicodei aplecat mult mai mult asupra amănuntelor unor lucruri foarte interesante. Vă spun că dincolo de conotaţiile ştiinţifice, această carte poate fi folosită şi în şcoală la noi pentru că - din postura în care mă aflu, pot să afirm acest lucru - mi-ar face mare plăcere să găsim această lucrare în bibliotecile liceelor de specialitate, mai ales în cele cu clase de filologie şi istorie, care o pot folosi pentru un opţional, sau chiar lucrare de referinţă . Eu îl felicit pe domnul Nicodei pentru această carte superbă”, a spus domnul profesor Dorin Cristea, insp.gen. ISJ Vrancea.
Coleg de an, dar la Facultatea de istorie, dar la Iaşi i-a fost şi domnul prof.dr. Florinel Agafiţei, cunoscut şi ca prozator apreciat şi, în consecinţă, premiat.
„Vorbim despre o carte care deja are un gir profesional dat, vorbim despre o lucrare de doctorat transformată în carte...Toate felicitările Palatului Culturii că a reuşit să scoată în condiţii grafice deosebite acest volum al lui Aurel. Vreau să vă spun că am citit foarte atent cartea şi mi-a plăcut foarte mult. A mers până în măduva amănuntelor arheologice, punctuală până la nuanţă, ceea ce nu este rău ci un lucru foarte bun. Nu este o carte pentru publicul larg, este o lucrare ştiinţifică, deşi are darul aproape iliadesc de a vorbi şi pe înţelesul tuturor celor care nu au acces direct la arheologia în sine şi pentru asta nu-mi rămâne decât să te invidiez”, a spus prof.dr. Florinel Agafiţei.
Emoţionat, cum nu l-am văzut de prea multe ori, domnul profesor Cezar Cherciu a ţinut să-l felicite pe autor pentru munca îndelungată şi tenacitatea cu care şi-a dus la bun sfârşit lucrarea.
„Sunteţi un om harnic, un om sârguincios! Iată, în final a apărut această carte...(...) Aurel este primul cercetător care limpezeşte pe cititor şi-l clarifică. Avem monumente ridicate de domni, avem monumente, 26 la număr, boiereşti. Boierimea a ţinut trăinicia acestor pământuri şi limba şi credinţa şi a apărat aceste locuri. Alte 28 au fost ridicate de obşti. Ele au dezvoltat biserica, şcoala, dispensarul şi au realizat primele reţele de circulaţie (...) N-am decât cuvinte de laudă, de mulţumire şi întregesc ideea că această lucrare va reprezenta şi ea o pagină dintr-o viitoare carte a fostului judeţ Putna, astăzi judeţul Vrancea. Felicitări”.
Domnul prof. dr. Aurel Nicodei a mulţumit celor prezenţi şi a ţinut să facă o precizare importantă.
„Am început lucrarea ca laicul. După câţiva ani de zile mi-am dat seama că ceea ce înseamnă piramidele pentru egipteni, în sec. XVII- XVIII piramidele noastre sunt aceste monumente ecleziastice. Ele erau centrul comunităţii, iar fără ele nu exista comunitatea. Prin această lucrare nu fac decât o radiografie la anul 2011 a monumentelor realizate de 7-8-10 generaţii, pe care le-au lăsat urmaşilor. Primul monument este biserica de zid de la Schitul Vărzăreşti, pe care eu îl consider cel mai vechi monument de zid din Vrancea”, a mai spus prof.dr. Aurel Nicodei.După alocuţiuni a urmat o sesiune de autografe. În totul, a fost o seară minunată, iar cartea prietenului meu Nicodei cel mai frumos dar pentru toţi vrâncenii şi nu numai. ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Foto | Mânuţele noastre salvează planeta. Şcoala Gimnazială „Emil Atanasiu” Garoafa în „Săptămâna verde”
De același autor
