Educație

Foto | Proiectul „7 şcoli vrâncene, pentru 7 familii” s-a activat din nou în Vrancea

Janine VADISLAV
12 apr 2021 3625 vizualizări

Pentru 13 doamne profesor, de la 7 şcoli vrâncene, voluntariatul a devenit o prioritate şi o oportunitate în a-şi îndrepta interesul şi preocuparea către acţiuni dictate de principii morale. Voluntariatul permite formarea de noi abilităţi şi competenţe, de a menţine sau chiar de a dezvolta abilităţile existente. Prin tot ce au făcut până acum, prin tot sprijinul material acordat, dar mai ales moral, de care fiecare dintre noi avem atâta nevoie, au înţeles că lumea se poate îndrepta în direcţia dorită de fiecare dintre noi, că „beneficiile” pot fi de ambele părţi. 

De câţiva ani, doamnele profesor aduc bucurie în sufletele unor copii care nu au prea avut parte de bucurie în familiile lor, deşi părinţii fac eforturi mari pentru ca lipsurile să nu le umbrească micuţilor anii copilăriei. Uneori însă, nu reuşesc. Dar copiii sunt copii, nu au vârsta la care pot înţelege de ce e aşa şi nu altfel, nu ştiu că viaţa ar putea fi mai bună, aşa că pentru ei totul rămâne la stadiul de dorinţă ne-mplinită, fapt pentru care suferă în primul rând părinţii, care nu le pot oferi măcar strictul necesar, aşa cum văd la alte case. 

Apare regretul, dar şi un dram de speranţă, „poate la anu' va fi altfel...?” Aş vrea să vă povestesc cum reuşesc aceste doamne să aducă bucurie cu o vorbă bună, cu o îmbrăţişare, pentru că se poate! Din partea mea au toată admiraţia şi tot respectul. 

Una dintre doamne e Gabriela Melu Butu, de la Şcoala „Adrian Păunescu” din Focşani. Are două fetiţe, care-o împlinesc şi-i aduc atâta bucurie cât nu poate cuprinde cu sufletul dumneaei mare. 

În voluntariat, cea mai mare răsplată o reprezintă mulţumirea că poţi aduce un zâmbet pe buzele părinţilor care, la un moment, dat nu văd nici o soluţie pentru rezolvarea greutăţilor care apasă asupra familiei; pot aduce bucurie în sufletele copiilor care primesc jucării şi dulciuri, hăinuţe şi încălţăminte, iar cei mai mărişori şi rechizite şcolare.  

În lume sunt mulţi, mulţi oameni care au nevoie de ajutor, de sprijin emoţional şi eu cred că fiecare dintre noi poate deveni voluntar, atâta timp cât simte că o mână întinsă unui suflet aflat în dificultate, poate face minuni. 

„Suntem o echipă care împărtăşim aceleaşi valori şi simţim la fel emoţiile şi bucuriile. Avem încredere unii în alţii, ne sprijinim unii pe alţii şi învăţăm unii de la alţii”, spune doamna profesor Gabriela Melu Butu, de la Şcoala Gimnazială „Adrian Păunescu” din Focşani. Am fost la Andreiaşu de Jos, sat de munte. Zi plină de emoţie. Au ieşit la poarta să ne întâmpine, cu mic cu mare. Au primit cu bucurie tot ce am adus, alimente, hăinuţe, încălţăminte. 

„Cum vă descurcaţi? am întrebat.

- Ştie Dumnezeu! spune o mămică.

-Câţi copii aveţi?

- 4 (5, după caz) toţi sunt sănătoşi şi merg la şcoală!”

Simplitatea şi liniştea care ne-o transmit aceşti oameni frumoşi la chip şi suflet, mă emoţionează profund. Uneori mulţumirea vine din cuvinte, alteori prin gesturi, lacrimi sau zâmbete. Copiii nu realizează cât de multe le lipsesc din punct de vedere material, dar au dragostea din familie şi înţelegerea părinţilor, bunicilor. Învaţă totul din mers, preiau tradiţiile satului şi, de multe ori, profesiunea părinţilor, creşterea animalelor şi puţina agricultură la cei care au pământ. La fiecare acţiune a noastră, de fiecare dată, am trecut prin stări şi sentimente puternice, am râs, am empatizat şi, cel mai important, am ajutat. Îmi place să cred că fiecare gest contează, iar fiecare cuvânt îşi are rostul lui. Mulţumesc lui Dumnezeu, că sunt sănătoasă şi capabilă să îi ajut pe ceilalţi.

Înainte a merge mai departe, vă prezint cele 13 zâne bune, de la cele 7 şcoli vrâncene, care fac voluntariat în cadrul proiectului „7 Şcoli pentru 7 Familii”:

Coordonator principal:

Verdeţu Rica,  - Şc. Gimnazială „Emil Atanasiu”, Garoafa

Colaboratori: 

Bălosu Rodica - Şc. Gimnazială „Emil Atanasiu”, Garoafa 

Butu Melu  Gabriela - Şc. Gimnazială „Adrian Păunescu”, Focşan

Bândar Gabriela -  Şc. Gimnazială nr. 5 Focşani, 

Besleagă Florica, Grădinița cu P-rogram Prelungit Mândreşti / Şc.  Gimnazială  „Adrian Păunescu”, Focşani,  

David Fănica -  Şc. Gimnazială „Emil Atanasiu”, Garoafa 

Mocanu Ileana -  Şc. Gimnazială „Adrian Păunescu”, Focşani, 

Nicoleta Cojocea -  Şc. Gimnazială „Ion Basgan”, Focşani

Nina Gârleanu - Şc. Gimnazială Ion Basgan, Focşani 

Radu Elena - Şc. Gimnazială Ştefan cel Mare, Focşani, 

Stoicea Nadia -  Şc. Gimnazială „Emil Atanasiu”, Garoafa

Velea Iuliana - Şc. Gimnazială „Emil Atanasiu”, Garoafa 

Verdetu Mihaela - Alina - Şc. Gimnazială Mihail Armencea, Adjud.

Doamna Nina Gârleanu este cadru didactic la  Şcoala Gimnazială Ion Basgan, din Focşani. 

„Sunt alături de minunatele mele colege şi sunt de fericită  Am fost şi eu la Andreiaşu de Jos, unde am trăit momente la care nu m-aş fi aşteptat, emoţie, bucurie, sentimentul că am dus la bun sfârşit o acţiune frumoasă. Am făcut cumpărături, am împachetat lucruri pentru fiecare familie în parte şi am pornit spre frumoasa comună de munte. La primărie ne aştepta purtătorul de cuvânt al domnului primar care ne-a fost călăuză către căsuţele unde am poposit rând pe rând. 

Am mers în satul Butucoasa, peste tot oameni primitori, bucuroşi de oaspeţi. Ciocănim la poartă. În căsuţa care ne primeşte cu uşa larg deschisă trăiesc 7 suflete. Tatăl este dus la munca, la pădure. Mama ne spune că trăiesc din ce câştigă tatăl şi din alocaţiile copiilor. Cel mic are 2 ani şi jumătate, iar fata cea mare 14 ani. Ei spun că merg la şcoală, dar în perioada când se învaţă online nu au  cum să intre la cursuri pentru că nu au tablete, iar în zonă nu au semnal pe telefon. Este trecut de ora 12 când ajungem la o altă familie  unde am observat că nu iese fum pe hoarnă. Nu au lemne, spune mama, într-o zonă în care cade pădurea pe casele oamenilor. M-am Întrebat de ce nu se face o fabrică de mobilă, de parchet, pentru a da de lucru celor care trăiesc în zonă. Lipsurile se văd la tot pasul de la portiţa de la intrare până la încălţările pe care le poarta copii”. 

Coordonatorul principal al proiectului este doamna profesor Rica Verdeţu, de la  coala Gimnazială „Emil Atanasiu”, din Garoafa. De ani întregi este ataşată de familiile care au probleme financiare, dar mai ales de copiii din aceste familii care au atâtea nevoi, iar părinţii lor atât de puţine resurse financiare.

„Pe parcursul derulării proiectului am cunoscut numeroşi copii din judeţul Vrancea. Nu am stat niciodată să îi număr cu adevărat dar ţin minte toate cazurile sociale dar mai ales poveştile din spatele acestor familii. Am întâlnit părinţi preocupaţi de educaţie, de mersul la şcoală cu regularitate dar mai ales am întâlnit copii care fac eforturi mari să ajungă la şcoală, să înveţe  bine, care au vise mari, ştiu ce vor să facă în viitor, ştiu cum va arăta viaţa lor şi una dintre dorinţe e că atunci când vor fi mari să ajute, la rândul lor, alţi copii care provin din familii cu probleme. Deşi am spus de multe ori că nimic nu mă mai poate surprinde şi că ar fi trebuit să mă obişnuiesc deja, descopăr de fiecare dată alte situaţii care mă emoţionează şi care mă fac să doresc continuarea proiectului mulţi ani de acum încolo. Şi la Andreiaşu, ca în multe alte locuri, am văzut copii veseli cu feţe zâmbitoare, mirate că atâtea doamne au venit  încărcate cu daruri. Am aflat, cu mare surprindere, că mulţi dintre ei nu au ieşit din localitate sau chiar din sat, nici măcar o dată. 

Dumnezeu iubeşte acel loc. Peisajele sunt încântătoare, familiile au mulţi copii frumoşi şi sănătoşi, cuminţi, ascultători şi silitori. Pentru toţi părinţii copiii sunt o binecuvântare, o avere nemăsurată pentru care fac orice să îi poată trimite le şcoală. Toţi au  câte 3,4,5 şi chiar 7 copii. O mămică a coborât de pe deal cu o fetiţă în clasa I, cu rezultate bune la şcoală. A primit pe lângă alimente, îmbrăcăminte şi încălţăminte, o jucărie mare de pluş, un struţ parcă venit atunci din Australia. Ne-a impresionat până la lacrimi bucuria cu care a strâns in braţe jucăria. Pe moment, nimic altceva nu a contat, doar jucăria care sigur a devenit prietena ei.  

Ca şi coordonator principal al proiectului am reuşit în acest demers să adun în jurul meu colege dragi cu suflet mare, gata mereu să ajute când este cazul, dar şi colaboratori externi, oameni care din puţinul lor au făcut donaţii de alimente, articole vestimentare şi de consum, jucării şi multe altele, „din suflet pentru un suflet”, a mai spus doamna profesor Rica Verdeţu. (Janine VADISLAV )

 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.