Educație

FOTO | Ecouri... „Acasă la Poetul Vrancei”, Dumitru Pricop - episodul 3

Costică NEAGU
1 dec 2021 2889 vizualizări

,,Mă uit la tine, șubred vas de lut,

Trei mii de ani ai încăput (...)

Urciorule de vis și de pământ,

El ți-a dat glas. Eu îți voi da cuvânt”.

T. Arghezi (Dacică)  

Sufletul nemuritor al satului se află în uneltele născocite de om de-a lungul mileniilor și în lucrurile pe care oamenii le-au făcut în lungul vieții lor (...o am de la mama, de la tata, am învățat-o de la bunicul/bunica, de la un moș sau de la un vecin, aici este casa lui tata, stau în casa lui tata, meseria asta am ,,furat-o” de la un vecin/ de la tata, am învățat de la...)

Există o aserțiune care circulă în toate mediile: ,,Oamenii nu mor când mor, ci atunci când mor cei care i-au cunoscut (pomenirea)”! Pe de altă parte, mai afirmăm că oamenii devin nemuritori prin creațiile lor, creații care și-au pus amprenta pe viața și progresul omenirii!!! (Traian Vuia a devenit nemuritor pentru că a fost primul om care a ,,zburat” cu un obiect mai greu decât aerul, fără mijloace externe.)

*   *   *

Să revenim la scopul întâlnirii noastre... După ce am vizitat camera poetului, să vedem colecția etnografică, adică Muzeul Satului Negrilești: ,,Satul cel veșnic” se află în cimitir (S. M.) și... în muzeu.

Aici, prin sârguința fostului Consilier cultural, Lenuța Babeș care s-a retras din motive de sănătate, s-a adunat un număr semnificativ de obiecte, folosite la muncile specifice satului: gospodărie, păstorit, obiecte casnice, îmbrăcăminte etc. Aceste obiecte constituie ,,sufletul” veșnic al fiecărei așezări.

Deocamdată în spațiile destinate muzeului, identificăm 29 de donatori: Profesorul universitar Vasile N. Taftă, Ana Pricop, soția poetului, Maria Eșanu, Ion Bodea, Maria Rusu, Ancuța Babeș, Viorica Tăgârță, Aurica Grocianu, Stratona Nistor, Nicu Rusu, Felicia Apostu, Lucreția Rusu, Soare Margareta, Stanca Dumitrașcu, Steliana Lechea, Lucreția Breazu, Mărica Lungu, Măriuța Brânzoi, Lenuța Babeș, Domnica Mazilu, Domnica Rusu, Breazu Vasile, Mărioara Pavel, Costanda Brânzoi, Stanca Soare, Popa Gica, Stanca Roman, Stanca Voicu.

Iată aici o înșiruire de nume vechi românești, de parcă am rosti o doină veche într-o simfonie de nuanțe sonore: Maria, Mărioara, Măriuța, Mărica, Stanca, numele cel mai frecvent din acest eșantion. Viorica, Margareta și Aurica dau culoare, iar Ancuța dă gingășie. Neologismele și împrumuturile de nume, de pe alte meleaguri, încă nu urcaseră la munte.     

În camera-muzeu și în ,,Centrul de creație pentru tineri”, vom putea admira obiecte de folosință permanentă: patul aranjat cu obiecte tradiționale, lucrate în gospodărie: buleandră (cergă) din lână, cuvertură cu model din țesătură etc.

Piesele de mare frumusețe și noblețe erau confecționate în casă.

Scoaterea fetelor la horă era un semn că tinerele puteau să se căsătorească, dar trebuia să îndeplinească mai multe condiții: vârstă (18-20 de ani) și deprinderea de a împlini toate muncile gospodărești. Hainele ocazionate de ,,ieșitul la horă” erau făcute da tânăra care le purta. Flăcăii de însurat (cu armata făcută), le măsurau frumusețea și măiestria la joc, viitoarele soacre le măsurau hainele (munca), iar socrii, averea. Abia după aceea făceau ,,treaba” – căsătoria. Hora era evenimentul cel mai important pentru tinerii satului, pentru toată comunitatea.

Horele se făcea la marile sărbători de peste an (Crăciun, Paști, Sf. Vasile, Sf. Petru, Sf. Ilie...). Fetele care ieșeau la horă erau însoțite de familie și de suratele lor mai mari, dar tot necăsătorite. La Negrilești se făceau hore pentru flăcăi și pentru băieți, hore pentru însurăței – tinere și tineri căsătoriți.

Balurile au apărut mult mai târziu și se făceau, la fel ca și astăzi, noaptea, într-un loc public (căminul cultural, sala de ,,dans” sau într-un loc particular), într-o ambianță ferită de ochi iscoditori. Pentru acest motiv, fata mergea la dans însoțită de mama sa, de o soră mai mare sau chiar de un frate.

Astăzi vechile hori ale satului sunt cu totul ocazionale (nunți), mai puțin ,,de sărbători”, iar ,,defilarea” costumului popular se mai face la serbările școlare sau la unele concursuri și festivaluri, organizate de școli, de instituțiile de cultură sau de entitățile nonguvernamentale.

Înainte de a încheia, doresc să semnalez ,,povestea” a patru donații care au ajuns în colecția muzeului, aduse de mine.

1). Profesorul universitar, Vasile Taftă originar din Negrilești, auzind despre Proiectul Casa Memorială ,,Dumitru Pricop”, a dăruit una măciucă țintuită rămasă de la străbunicul său preotul Constantin Taftă, una cârjă, care a aparținut bunicului său, pr. Constantin Taftă (popa Cotârlea) și tatălui său Nicu Taftă și un caval care a aparținut tatălui său (popa Nicu Taftă), renumitul Popa Caval, cu care a cântat ,,Hora lui Popa Taftă” și ,,Ciobanul care și-a pierdut oile”, în companii celebre (Mihail Sadoveanu) și ale cărui interpretări se află în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române.

2). Ana Pricop, soția poetului a dăruit o cămașă femeiască de valoare mare (peste 100 de ani), din colecția lui Dumitru Pricop.

Pentru ca meșteșugul tradițional (țesut, cusut) să nu se piardă, Primăria Negrilești, Serviciul Cultural și Școala Gimnazială ,,Dumitru Pricop” în colaborare și cu sprijinul Centrului Cultural Vrancea, a înființat ,,Centrul de Creație pentru Tineret”, frecventat de o grupă de 12 fete, eleve ale școlii, care învață meșteșugul țesutului, cusutului și confecționării unor obiecte de artă populară, costum popular și obiecte de artizanat.

Aceste tinere sunt conduse de meșterul popular local, Stratona Roman.

Acest Centru de creație este un început de ,,școală duală” sau cerc tradițional. Așteptăm să vedem și o grupă de sculptură în lemn, pentru tineri, domeniu în care Școala Negrileșteană are o tradiție pe care  regăsim în tiparele și păpușarele de caș sărat, în sculptura și crestăturile în lemn, înflorarea săceavului și a zăplazului casei prin tehnica traforajului sau a strungului pentru lemn.

Sperăm ca Muzeul Satului Negrilești, Casa Memorială ,,Dumitru Pricop” și Centrul de Creație pentru Tineri să dea un imbold și să constituie un exemplu de bune practici pentru perpetuarea tradiției și pentru promovarea turismului vrâncean. (Va urma.)

Costică Neagu

Citiți și:Foto | Ecouri... „Acasă la Poetul Vrancei”, Dumitru Pricop-episodul 1;

FOTO | Ecouri... „Acasă la Poetul Vrancei”, Dumitru Pricop - episodul 2           

 

 

 

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.