Foto | Despre monografia „Mănăstirea Bisericani şi Starețul său” scrisă de profesorul vrâncean Petre Abeaboeru
Carte care poate fi citită ca pe un bestseller, roman de aventuri, sau profund religios, aşa cum erau şi aşezămintele bisericeşti odinioară, cum sunt şi azi.
Profesorul Petre Abeaboeru a reuşit, ceea ce puţini pot face, să îmbine partea istorică, cea care l-a provocat şi inspirat în egală măsură, veche de mai bine de 600 de ani, scrisă în aşa fel încât să poată fi citită de orice iubitor de literatură, sau pasionat de istorie, ori de aventură... Spun aventură în cel mai bun înţeles al cuvântului, pe motiv că acum 600 de ani se considera o adevărată minune să poţi atinge şi chiar trece de 40-50 de ani... şi peste mai multe războaie. Pentru scriitor a fost o provocare, dusă la bun sfârşit cu eleganţă, cu profesionalism şi cu dorinţa unei noi provocări.
Nu sunt amatoare de scrieri istorice, interesul meu se îndreaptă către altă specie literară, dar acest fapt nu mă împiedică să spun că am fost cucerită de această carte, am citit-o cu mare interes şi, la final, pot spune cu mâna pe inimă, Monografia Mănăstirii Bisericani m-a cucerit. Autorul nu este la prima carte de agest gen, dar acum cred că a trecut „bariera” reuşind să devină scriitorul unei astfel de literaturi, de suflet.
... Şi n-a fost doar o întâmplare ca profesorul Petre Abeaboeru să fie cel care scrie Monografia Mănăstirii Bisericani, amplasată într-un adevărat decor de poveste, e adevărat, presărată cu multe războaie, cu multe încercări, fie că era vorba despre Voievod, sau oameni simpli, trăitori în acele vremi. De la prima pagină, călătoria cititorului este condusă cu priceperea celui pentru care, trecerea prin istorie, studierea ei, reprezintă un mod de viaţă care i-a fost predestinat.
„Mănăstirea Bisericani străluceşte ca o lumină caldă şi aparte în salba sihăstriilor din Moldova.(...) De fiecare dată când cercetez plaiurile de Rai ale obştilor moldave, Bisericani are locul său aparte în inima mea”, îşi începe Sfinţia sa Macarie Drăgoi, episcopul Europei de NordStockholm cuvântul de binecuvântare la noua monografie a străvechii chinovii.
O poveste veche de mai bine de 600 de ani, aproape ireală, incredibil de frumoasă, în vremuri nesigure şi atât de sângeroase, cu personaje asemeni nouă, dar care au trăit şi au luptat pentru viaţa lor în vremuri tulburi, greu de imaginat. Simţeau la fel ca noi, îşi iubeau familia la fel ca noi, erau gata să-şi dea viaţa, în lupte grele pentru ca neamul să nu se stingă. Noi trăim după alte canoane, poate la fel de dure, luptele noastre, fiind duse la un alt nivel, războaie care şterg faţa pământului, gata să spulbere tot ce s-a realizat în 2000 de ani de creştinătate.
Descrierea aparte, făcută de înaltul prelat impresionat de frumuseţea copleşitoare a locului, l-a inspirat şi pe autor - istoricul Petre Abeaboeru - care, cu talent, sensibilitate şi multă muncă, a dus la bun sfârşit această carte. El însuşi mărturiseşte că, după atâţia ani şi atâtea cărţi scrise şi publicate, monografii, cărţi de proză, a fost copleşit de minunile şi creaţia bunului Dumnezeu, păstrate în Moldova noastră, în bisericile ridicate de ţăranii locului şi mănăstirile ctitorite de Domnitorii care s-au perindat după voia Domnului pe aceste plaiuri, de boierii care au ridicat ctitorii închinate credinţei noastre ortodoxe, nu din teamă, ci pentru iertare, pentru fapte numai de ei ştiute, sau pentru sănătate şi sfârşit bun, toate venite de la bunul Dumnezeu, Maica Domnului şi Iisus Cristos. Deşi a văzut multe la viaţa sa, autorul a fost impresionat de ceea ce a descoperit în Moldova străveche, legătura atât de strânsă între Om şi Divinitate, chiar dacă omul a fost învins de multe ori, dar nu spulberat de pe faţa pământului. Ce l-a ţinut pe acest Om? Credinţa, smerenia şi speranţa, de care nu s-a îndoit niciodată.
A fost un proiect fabulos - care i-a fost oferit - în care a reuşit să îmbine viaţa religioasă, cu cea laică, din jurul bisericii, cu trecutul istoric cu traiul la zi, confruntările domnilor şi ale boierilor, nesiguranţa zilei de mâine, aceleaşi cu care se confruntă OMUL anului 2024, rareori găsind un răspuns care să-l mulţumească, să-l liniştească pe deplin.
Poate vă întrebaţi unde se află Mănăstirea Bisericani..., în jud. Neamţ, tărâm fabulos care trebuie luat la pas măcar odată în viaţă.
Ctitorul Mănăstirii Bisericani a fost Ştefăniţă -Vodă, născut în anul 1506, fiul lui Bogdan al II-lea şi nepotul lui Ştefan cel Mare, „... ales la voievodat prin acordul tuturor membrilor sfatului domnesc şi a nobililor acelei ţări...”, relatează în acelaşi an vicecancelarul polon, P. Tomicky ( Hurmuzaky), ţara fiind închinată turcilor. La 1518 Ştefăniţă încheie un tratat cu polonezii, tratat potrivnic turcilor. În acelaşi an tătarii intră în Moldova, fiind înfrânţi de vornicul Ţării de Jos, Petrea Cărăbăţul, la 8 august 1518 la Ciuhru, lângă târgul Şerbanca la Prut.
Ştefăniţă - Vodă a domnit 9 ani şi 9 luni oscilând între vitejie şi talent militar, cruzime faţă de boieri şi o mare abilitate diplomatică, moştenind câte ceva din caracterul buniclui său Ştefan cel Mare şi din cel al fratelui său, Alexandru Lăpuşneanu. S-a sfârşit din viaţă la 14 ian. 1527, în cetatea Hotin, unii bănuind că otrăvit de soţia sa, coruptă de nobilii polonezi de teamă ca Ştefăniţă - Vodă să nu se alieze cu turcii.
Biserica ridicata de Voievod în 1520, la care s-au adăugat modificările făcute de Petru Rareş în 1535, a strâns în jurul său mulţi oameni dedicaţi cu trup şi suflet celor sfinte, mai mult, aici s-a dezvoltat adevărata şcoală de copişti şi autori de scrieri religioase, „manuscrisele” de aici devenind cunoscute în Moldova, Ţara Românească, Rusia, Polonia.
După moartea Sa, la domnie a venit Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare.
În timpul domniei lui Petru Rareş, 1527 - 1538 şi 1541 - 1546, „... s-au sculat leşii cu războiu împotriva lui Petru Rareş; tot o dată şi Tătarii, încă şi Împăratu turcesc singur, Sultanul au trecut Dunărea dincoaci, cu toată puterea turcească, vrând să facă Moldova raia Turcească..”
După mai multe aventuri, a ajuns la Mănăstirea Bistriţa şi de acolo la Mănăstirea Bisericani unde a găsit mai mulţi călugări şi pe stareţul Iosif, „...şi s-au făgăduit lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, către stareţul Iosif, zicând: că de-i va ajuta Dumnezeu, ca să mai vie el Domn, în Moldova, va zidi şi va întări Biserica.”
După multe peripeţii a ajuns în Cetatea Ciceu unde era Doamna lui.
Petru Rareş, spune autorul acestei cărţi, cu mare talent detectivistic, „a primit de la Împăratul Turcesc strămoşescul scaun al Moldovei”, fiind întâmpinat de toată ţara, cu mare bucurie, pentru că era un domn bun, blând şi drept.
În a doua sa domnie, Petru Rareş se ţine de cuvânt şi face amenajări importante la Biserica Bisericani: ridică Turnul - clopotniţă, în anul 1542 zideşte un corp de chilii şi face danii mănăstirii, printr-un hrisov domnesc, „după făgăduinţa făcută stareţului Iosif, când domnitorul a fost alungat din prima domnie”.
În a doua jumătate a secolului XVI , pe un ceaslov şi călindar, se află următoarea însemnare: „Ieromonah Sărafim ot Bisericani eclisiiarhu la Hangu”, documentul a fost în biblioteca episcopului Dionisie al Buzăului.
În noul secol al XVII -lea, Mănăstirea Bisericani îşi va spori averea prin noi danii domneşti şi boiereşti. Jupâneasa Dumitra şi fiica ei Cârstina, jupâneasa lui Samoil din ţinutul Neamţ, a dăruit acestei mănăstiri partea lor din satul Orbic, o moară cu heleşteau pe apa Orbicului, altă moară pe Bîstriţa, o vie la Bacău şi toate vitele ce se vor alege, partea lor.”
Constantin Moghilă, voievodul Moldovei (1607), cu arhiepiscopul Anastase, întăreşte Mănăstirii Bisericani poenile Bicazul şi Biserica lui Iov, pe Bistriţa, danie de la Arhiepiscopul Gheorghe, moşul domnului, pentru pomenirea lui.
O altă danie este cea din 11 dec. 1611, când „Ştefan Tomşa, voievodul Moldovei ( 1612-1615), întăreşte Mănăstirii Biseriani jumătatea de sus a satului Orbic, ţinutul Neamţ, stăpânit cu ispisoc de la Petru Voevod şi dăruit de Ciolpan Suliţaşul în cinstea victoriei de la Cornul de Sus” .
Dmnitorul Ştefan al II-lea Tomşa, porunceşte renovarea vechii biserici a Bisericanilor, dispunând în anul 1612 reparaţii capitale a noii biserici, din piatră, care a schimbat imaginea vechiului „schit al lui Iosif”, devenind astfel cel de-al treilea ctitor al Mănăstirii de aici., ctitor care a domnit în Moldova în perioada 20 nov 1611/ 22 nov. 1615 şi sept. 1621 - aug. 1623. Nu i s-a ştiut originea, unii îl credeau om de rând, din ţinutul Putnei alţii îl credeau os domnesc, feciorul.
În 1611, marele vizir Nasub-paşa preciza sultanului că „pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomşa - Vodă şi Ştefan a primit steag de domnie.
Pentru astfel de bărbaţi onoarea e de a fi câştigat în luptă dreaptă şi cinstită şi corectitudinea faţă de divinitate, erau calităţi esenţiale, aflate pe primul loc, devenite a doua lor natură, iar din prăzile de războiu o mare parte erau destinate mănăstirilor şi bisericilor în care se închinau sperând ajutor în război şi pradă bogată, din care o parte însemnată era danie pentru ajutorul primit în luptă. Învăţase meseria armelor luând parte la luptele dintre francezi şi spanioli în Pirinei, fusese lefegiu în armata lui Ştefan Bathory, iar mai târziu intrase în armata turcească.
A ajuns domn al Moldovei în plin război între poloni şi turci. În 1615 boierii poloni se răscoală împotrivă, domnitorul trece la represalii şi decapitează 75 de dregători la un ospăţ.
În septembrie 1613 răzvrătiţii înconjoară Iaşul cerându-i lui Tomşa să părăsească tronul. În 1615 polonii au intrat iar în Moldova, dar oastea lui Tomşa a fost înfrântă, fuge din ţară, iar Alexandru Movilă ajunge domnitor.
Tomşa redevine domn al Moldovei în anul 1612. Şase ani mai târziu a fost mazilit şi a murit printre străini în 1623, la vârsta de 59 de ani...
În anul 1612 către Mănăstirea Bisericani au fost îndreptate şapte danii: la 5 febr. Ştefan Tomşa „întăreşte Mănăstirii Bisericani jumătatea de sus a satului Orbic, din ţinutul Neamţului stăpânit cu ispisoc de la Petru Voievod, dăruită de Ciolpan Suliţaşul.”
Pe 6 febr. 1612, „întăreşte Mănăstirii Bisericani jumătatea de sus a satului Orbic cu moara Orbic şi o moară pe Bistriţa, dăruite de sluga domnească Ciolpan Suliţaşul!
În primăvara lui 1612, pe 27 aprilie, domnitorul Ştefan Tomşa „întăreşte Mănăstirii Bisericani jumătatea de sus a satului Orbic, cu moara pe Orbic, şi o altă moară pe Bistriţa, dăruite de sluga domnească Ciolpan Suliţasul.
Danii se fac şi în 1613, 1614, Mănăstirii Bisericani, iar în 1615, domnitorul Alexandru Tomşa, împreună cu Sfatul Domnesc, întăreşte uric Mănăstirii Bisericani, pentru pomenirea familiei sale, din satul Troiţa din ţinutul Neamţ, cu vad de moară pe Cracu, care era ascultător de ocolul Piatra.
În 1616 se schimbă domnitorul Moldovei. Noul domn, este Alexandru Movilă (1615- 1616. Conform obiceiului, noul domnitor trebuia să întărească avuţiile deţinute de boieri şi mănăstiri.
La 9 august 1616, vine un nou domnitor, Radu- Mihnea (1616- 1619), care va semna un număr important de documente, prin care întăreşte mănăstirii Bisericani o moară, poienile primite de la mănăstire de sub Ceahlău, în schimbul poienei de sub Ceahlău, dăruită de Simeon Voievod.
În 1617 13 iulie, domnitorul Radu Mihnea „întăreşte Mănăstirii Bisericani satul Troiţa cu morile şi cu întregul hotar ales de Vasile mare spătar.”
Pe o veche Psaltire se află o notiţă, care menţionează: „Cu bunăvoinţa Tatalui şi ajutorul fiului şi săvârşirea Sfântului Duh. Adică eu, eu smeritul între sfinţi eromonahi, Arsenie din sfânta mănăstire Besericani cu iubire am dorit şi am cumpărat această carte şi dătătoare de miere şi de aur Psaltire pentru 20 de taleri de argint”.
Între timp se schimbă iar domnitorii şi, la 7 mai 1619, vine pe scaunul domnesc Gaspar (Gratiani)situaţie în care era nevoie să fie iar întărite proprietăţile Mănăstirii Bisericani.
Povestea acestui sfânt lăcaş se derulează pe repede înainte fiecare dintre ei domnind câte 2-3 ani, dornici să se apropie şi să ceara sprijin de la bunul Dumnezeu, înzestrând Mănăstirea şi întărind daniile primite înainte...
Tot ce se petrece pare să facă parte dintr-o poveste, cu lupte trădări, voievozi alungaţi de la domnie, cu domni care revin pe tronul voievodal... În anul 1621, 27 Martie, noul domn, Alexandru Iliaş, împreună cu tot sfatul domnesc, „întăreşte uric Mănăstirii Bisericani, zidită de Ştefan Voievod şi de Petru Voievod. Revenind la domnie, Ştefan Tomşa întăreşte Mănăstirii Bisericani, braniştea de la Popeşti, Neamţ, în care se spune că cine va călca hotarul fără voia călugărilor să fie pedepsit lăsându-l gol” ...”
Aşezământul monahal a avut mult de suferit de pe urma stricăciunilor produse de natură, dar şi de invaziile străine. Începând cu anul 1762 se va reface totul de la temelie, în timpul domnitorului C.D. Moruzi, născut în anul 1730 la Constantinopol, căsătorit cu fiica lui Nicolae Mavrocordat, domn în Moldova şi Ţara Romanească.
În anul 1802, un alt mare cutremur, produs la ceas de noapte, care a durat 5 minute, a adus mari pagube Mănăstirii Bisericani, dar mai ales Bisericii. Conform tradiţiei, Mănăstirea Bisericani s-a crăpat, s-au desprins tencuielile şi au căzut cărămizi. În anul 1821, în vremea Eteriei, Mănăstirea Bisericani „a fost prădată, dispărând multe din vechile odoare ctitoreşti, iar câte au mai rămas, au fost topite şi refăcute în lucrări noi, de către cei doi stareţi, Veniamin şi Nicon Marinescu.
În anul 1858 apariţia pe cer a două stele cu coadă părea să anunţe o nouă nenorocire, „Iară la anu 1861, luna noiemriu, din cauza slăbiciunii şi a boalei ce avea ( Chiril, stareţul ) au plecat la Domnul”.
A fost un semn? A fost, de bună seamă dacă, după alegerea lui Al. Ioan Cuza ca domn în cele două Ţări Româneşti, în 1863 a promulgat legea secularizării averilor mănăstireşti. Dacă de - a lungul timpului, voievozii ajunşi în scaun domnesc, întăreau mănăstirii daniile primite, făcând la rândul lor danii, Mănăstirea Bisericani şi-a pierdut moşiile şi veniturile, majoritatea călugărilor au plecat, în mănăstire rămânând câţiva, care au vieţuit din milostenia credincioşilor, clădirile au căzut, şi aşa au rămas, până la vizita M.S Regina Maria, care şi-a dorit să vadă mănăstirile din Moldova.
Impresionată de ceea ce a găsit la Bisericani, unde funcţiona şi un Sanatoriu pentru bolnavii de plămâni, Regina a decis salvarea acestui monument. Se spune că i-a plăcut atât de mult vechea biserică ctitorită de Ştefăniţă - Vodă, nepotul lui Ştefan Cel Mare încât a dat ordin să se facă lucrări pe cheltuiala Sa la acoperişul stricat de vreme, din care s-a mai păstrat doar forma... Regina a donat 3000 lei şi materialele necesare.
Din păcate, începerea Primului Război Mondial a oprit orice lucrare. Abia în 1921 apare prima ofertă de lucru, iar la 21 oct. 1921, într-o informare a stareţului arhimandrit Gherasim Pantea, aflăm „că în ceea ce priveşte reparaţia bisericii, este aproape gata....”
Dar nu s-a făcut... Din tot ce a fost odinioară a rămas doar biserica părăsită.
Biserica în sine, ctitorie a lui Ştefăniţă - Vodă, a fost închisă în 2017 şi abia în 2020 s-au alocat o parte din banii necesari reparării parţiale a vechiului sfânt locas.
La data de 14 oct, 1993 părintele protosinghel Serafim Mihali a fost hirotonisit şi a fost instalat în ascultarea de stareţ al Mănăstirii Bisericani, când obştea mănăstirii avea doar 3 vieţuitori. Cu răbdare şi încredere în Bunul Dumnezeu, în timp numărul lor a crescut Mănăstirea Bisericani având sub oblăduirea sa şi Spitalui TBC Bisericani.
Şi pe plan economic, lucrările au fost numeroase:
- 1997 , au început lucrările care au durat doi 2 ani, la Paraclisul cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, care a fost sfinţit în ziua de 3 oct., la împlinirea a 500 de ani de la arătarea Maicii Domnului, în stejar, Cuviosului Iosif.
- 2004 S-a ridicat parţial noua biserică, lucrările continuând în următorii ani.
- 2010- 2011 au început lucrările la un nou corp de chilii şi la noua clopotniţă, toate fiind duse la bun sfârşit cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi dăruirea întru totul acestor sfinte lucrări. În obştea Mănăstirii Bisericani, sub oblăduirea egumenilor cu o înaltă trăire duhovnicească, s-au format călugări care au avut, au, un rol important în viaţa Bisericii din Moldova.
Trebuie amintit că în prezent Sfânta Mănăstire Bisericani dispune de trei lăcaşuri de rugăciune asupra cărora veghează, aidoma înaintaşilor săi - stareţul, părintele protosinghel Serafim Mihali: biserica voievodală Bunavestire, care a rămas în incinta sanatoriului, Paraclisul Acoperământul Maicii Domnului, care a fost ridicat pe locul sacru, cunoscut sub numele „la Sfânta Iconiţă, unde se spune că s-a arătat Maica Domnului şi Biserica noua, Sf. Ilie Tesviteanul, ultima biserică şi turnul clopotniţă, fiind începute după anul 1998 şi duse la bun sfârşit prin strădania întregului sobor în frunte cu Stareţul protosinghel Serafim Mihali care, pentru faptele sale, pentru râvna sa de a salva acest monument istoric vechi de aproape 600 de ani, pentru salvarea de la uitare a unor oameni care au trăit aici, care au pus mai presus de viaţa pământeană, râvna întru slava Bunului Dumnezeu.
E o carte minunată, care îmbogăţeşte mintea şi sufletul, care ne arată cum se poate trăi, cu seninătate, cu încrederea că sufletele noastre sunt salvate, căci Dumnezeu înseamnă iubire şi iertare. Cartea ne poartă de-a lungul unor ani „de poveste”, scrisă pentru a ne aminti că orânduiala lumii este una singură, de pe vremea când pe cer apăreau stele cu coadă, vestind una şi alta, iar oamenii luptau pentru locul strămoşesc. Avem de păstrat aceleaşi valori care fac diferenţa dintre bine şi rău, numai că lupta ce-o ducem noi e alta...
Această carte trebuie citită, acele locuri trebuie văzute, păstrate în suflet... Nu ştiu ce o să faceţi, în ce o să credeţi, dar eu mulţumesc celui care mi-a pus această carte în mână, celor care au spus povestea, părintelui protosinghel Serafim Mihali, staret al Mănăstirii Bisericani şi domnului profesor, Petrică Abeaboeru, pentru darul pe care l-am primit la început de septembrie 2024.
Minunată călătorie, fabuloasă poveste, răgaz bun pentru a ne aminti cine suntem, ce ne dorim, cum dorim să trăim, dar mai ales ce alegem să facem cu viaţa noastră.
Azi, este o zi splendidă, de septembrie când totul pare posibil... (Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
