Educație

Epopeea militară a anilor 1916-1918:Generalul Eremia Grigorescu – eroul vestitei bătălii de la Mărășești (iulie –august 1917)

Cezar Cherciu
13 aug 2017 599 vizualizări

Bătălia de la Mărășești prin proporțiile și durata ei a arătat apoteoza eroismului ostașului român pentru a-și apăra țara și a realiza întregirea neamului. Marea bătălie a început la 24 iulie și va dura cu unele întreruperi până la 21 august, adică 29 zile de foc, sânge și suferință.

Istoricul Constantin Kirițescu, bun cunoscător al Războiului cel Mare (1916-1918), arăta: ”Mărășeștiul, sat obscur pe care până mai ieri nimeni nu-l cunoștea, decât doar după numele gării de legătură, numele lui purtat de ecoul tunurilor străbate acum lumea ca un imn eroic al vitejiei românești”.

La comanda Armatei a I-a Română venise la acea vreme generalul Eremia Grigorescu, cel care înfruntase pe inamic în octombrie 1916 la Oituz, oprind înaintarea acestuia. Acesta era în fapt comandantul ”Diviziei de fier” care a lansat vestitul ordin, devenit deviză ”Pe aici nu se trece!”. Peste două luni, aflat în fruntea Grupului militar ”Oituz Vrancea”, a dejucat o nouă încercare a inamicului de a străpunge frontul românesc, în bătălia de la Cașin.

Eremia Grigorescu era ”întruparea tipului clasic al soldatului de rasă”

Eremia Grigorescu s-a născut pe plaiurile Moldovei la Târgu Bujor (azi în județul Galați) într-o familie de învățători, la 28 noiembrie 1863. Întreaga sa viață și-a dedicat-o vieții și artei militare; a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie (1882), Școala specială de Artilerie și geniu (București, 1886), a urmat stagiul de perfecționare pe lângă Ministerul de Război francez (1889). A absolvit Facultatea de Matematică de la Sorbona (1889). Dispunând de o temeinică pregătire militară și administrație a parcurs cu ușurință și apreciere toate gradele militare de la cel de sublocotenent (1884) la cel de căpitan (1892), maior (1899), colonel (1910), de la general de brigadă (1915) la cel de general de corp de armată (1918).

Până în vara anului 1917 s-a impus deja ”ca o figură” mare și interesantă a războiului nostru. Era ”întruparea tipului clasic al soldatului de rasă, dispunând de o solidă educație militară și tehnică”, arăta C. Kirițescu. S-a bucurat de aprecierea colegilor săi, generalii Al. Averescu și C. Prezan, deveniți ulterior mareșali ai României.

În fața trupei a dovedit un optimism robust, s-a bucurat de o mare popularitate și prețuire în rândul subordonaților săi, contribuind efectiv la ridicarea nivelului oștirii. A dovedit mult echilibru și tact în relațiile cu armata aliată rusă (generalul Scerbacev și Kolceak).

Bătălia de la Mărășești cu apogeul ei – Doaga, 6 august, Răzoare, Muncelu, Chicera și altele, l-a consacrat pe energicul general Eremia Grigorescu în panoplia de aur al comandanților militari.

Victoria de la Mărășești, una din marile bătălii ale conflagrației mondiale, a avut importante consecințe în plan politic și militar; menținerea ființei naționale a statului român  (reprezentantă în acele vremuri de restriște de bătrâna Moldovă), preluarea inițiativei strategice și împiedicarea trupelor Puterilor Centrale de a ocupa Moldova și înaintarea acestora peste Nistru.

Generalul le-a spus ostașilor că au atras admirația lumii întregi

La ora de bilanț se va adresa ostașilor de sub comanda sa cu un emoționant ordin de zi: ”timp de aproape două luni, prin rezistența îndelungată ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și la Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ale cotropitorilor asupra părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul urii răzbătoare, nesocotind risipa sângelui, ați smuls biruința cea mare. Ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirile generoase a faptelor străbunilor noștri. Ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica curată și măreață o țară românească a tuturor. Ziua de 6 august a fost scrisă de voi cu litere de aur în cartea vitejiei neamului nostru afirmând în întreaga lume drepturile lui neobișnuite”. În anul 1920, orașul erou Mărășești a fost decorat cu Ordinul ”Crucea de Război” acordat de președintele Franței, Paul Deschanel.

Pentru meritele sale militare i s-au acordat: Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. III și II, Legiunea de Onoare franceză, înaintată de generalul H.M. Berthelot, ordinele militare ”Sf. Gheorghe” și ”Sf. Ana” din partea generalului țarist și ”Companion of the Bath” (Marea Britanie). Din îndepărtata Japonie, împăratul i-a oferit o sabie, semn al recunoștinței și al demnității militare. A lăsat posterității, viitorilor ofițeri, o operă bogată legată de ”științele militare și matematică aplicată în tehnica militară”.

A fost căsătorit inițial cu Elena Arapu, apoi cu Elena Negropontes, fiica armatorului grec Ulise Negropontes (1834-1914) și a Sofiei Zarifi și sora latifundiarului George Ulise Negropontes, care a îndeplinit și funcția de primar al orașului Mărășești, aflat în perioada reconstrucției de după război. În timpul bătăliei pentru Mărășești, generalul Eremia Grigorescu ordona cu sânge rece bombardarea conacului familiei Negropontes din Mărășești unde se instalase cartierul general german.

Eremia Grigorescu a avut un singur fiu, George, care în anii maturității a fost persecutat de regimul comunist, fiind nevoit să se retragă în Franța, unde va lucra ca reporter-fotograf la câteva mari publicații.

Nu a fost răpus de gloanțe, ci de o gripă

Generalul Eremia Grigorescu a încetat din viață la 21 iulie 1919, răpus de o gripă infecțioasă. A fost înmormântat cu funeralii naționale, rămășițele pământești fiindu-i așezate în Capela Militară a Mausoleului eroilor de la Mărășești, alături de ostașii săi căzuți la datorie. La înmormântarea sa, istoricul A.D. Xenopol, fostul său profesor de istorie, a rostit un cuvânt emoționant: ”Durere! Cinstindu-i pe ei ne cinstim pe noi! Eremia Grigorescu este exemplul, profilul de om pornit de jos care a reușit ascensiunea socială, grație exclusiv meritelor sale!!!”.

În 1920 i s-a tipărit o carte de onoare pentru posteritate. Prin faptele sale mari, generalul de corp de armată Eremia Grigorescu rămâne în cartea de istorie a neamului o personalitate de excepție cu o carieră militară glorioasă demnă de urmat. (prof. Cezar CHERCIU)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.