Elite ale geografiei vrâncene moderne | Cinstind Geografia și Istoria, cinstim țara!
În urmă cu 89 de ani, între 21-22 noiembrie 1933 a avut loc la Focșani – orașul Unirii, Congresul profesorilor de Geografie din România, sub președinția profesorului universitar Simion Mehedinți.
În zilele noastre, tot pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, a avut loc la Focșani evenimentul Caravana „Știință și Imaginație”, iar în perioada 2-5 iunie
2022, Vrancea și respectiv orașul Focșani vor găzdui Conferința Națională Anuală a Societății de Geografie din România.
Acum, când profesorii de geografie îmbracă haine de sărbătoare, se cade să amintim numele câtorva dascăli de elită, fii ai Vrancei, creatori de școală și geografie românească.
Simion Mehedinți
Născut pe plaiurile „Mioriței”, la Soveja, (1869-1962) Simion Mehedinți a fost elev al vestitei Școli a Obștii vrâncene de la Vidra, apoi a studiat la liceele „Unirea” din Focșani și „Sfântul Sava” din București. Deși îndrăgostit de istorie, va urma studii superioare de Geografie la Paris, Berlin și Leipzig. În 1892 își ia licența cu teza „Ideile lui Jean J. Rousseau”. S. Mehedinți a fost un eminent geograf român, ziditor de școală geografică românească, academician (1920) profesor fondator de catedră la Universitatea din București. Prin opera sa de excepție a contribuit din plin la stabilirea obiectului geografie, precizându-i locul în sistemul științelor și a metodelor geografice de cercetare.
Dispunând de o solidă cultură umanistă, a condus cu succes, între 1907-1923, una din cele mai prestigioase reviste ale timpului „Convorbiri literare”. La vârsta de 30 de ani, este numit ca profesor de geografie la Universitatea din București, fiind coleg de cancelarie cu distinși universitari: Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Ovid Denușianu, Ion Bogdan, Dimitire Onciul, Pompiliu Eliade și alții.
Cu întreaga sa ființă și pricepere a contribuit din plin la realizarea Unirii Mari din 1918, desfășurând o activitate intensă pe plan științific și universitar, la consolidarea statului român. În calitate de om de știință și mentor al geografiei moderne a introdus procedeul congreselor naționale ale profesorilor de geografie, ca mijloc de cunoaștere, conlucrare și progres în acest domeniu.
După primul Război Mondial, primul congres a fost reluat în 1925 la Oradea, continuând cu regularitate în fiecare an. Seria celor 18 congrese, coordonate de savant, s-a încheiat cu cel de la Turnul Severin, ținut în 1937.
Simion Mehedinți a fost ales, încă din 1921, cu aclamații în calitate de secretar general al Societății de Geografie din România, iar în 1923 ca vicepreședinte, post ce îl va deține timp de 10 ani. În 1930 a fost editată lucrarea „Terra – Introducere în geografie ca știință” două volume, capodoperă fundamentală pe care profesorul V. Mihăilescu, discipolul său, o apreciază ca „o lucrare mai mult decât un tratat, ea sintetizând cunoștințele noastre actuale de pe glob”.
În toamna anului 1938, în conjuncturi politice și sociale deosebite, distinsul profesor demisionează de la catedra de Antropogeografie și Etnografie a Universității din București.
Profesorul Nicolae Al. Rădulescu, fiu al Vrancei, redactor al „Revistei Geografice Române”, scria cu o caldă admirație: „profesorul tuturor profesorilor de Geografie din țara noastră, a părăsit catedra de la care, cel dintâi în România, a răspândit adevărata știință geografică, timp de aproape patru decenii”.
Cărturarul și savantul Simion Mehedinți a urmărit și a contribuit din plin la evoluția școlii putnene, sprijinind dezvoltarea culturii vrâncene interbelice.
Între 1901-1904 a depus o muncă eroică în a întocmi și a publica manuale pentru cursurile primare, gimnaziale și liceale (școli normale și seminarii) cât și universitare. A făcut din manual și excursia de studiu, instrumente de educație patriotică și civică a tineretului studios. Gândirea savantului Simion Mehedinți, dar și a fostului ministru al învățământului, în perioada extraordinar de grea a anului 1918, a fost orientată către „școala muncii”, principiu de bază în educație.
După 1945, regimul comunist îi va interzice opera, îi vor confisca averea, via de la Vărsătura-Jariștea, locuința din București, i se va ridica pensia, urmate de alte hărțuiri politice. Sfârșește din viață la 14 decembrie 1962.
Opera sa impresionantă și densă este astăzi pe deplin apreciată. Sub redacția profesorului Vintilă Mihăilescu îi apar, în anul 1967, „Operele alese”.
La Focșani, conferențiarul dr. Costică Neagu, i-a dedicat savantului lucrarea omagială „Simion Mehedinți – Bibliografie”, iar profesorul universitar Gheorghiță Geană, și el sovejan, consemna: „Om al catedrei, universitar, om al tribunei sociale și a condeiului, organizator de școală și știință, reformator și purtător al idealului academic, s-a aflat timp de o jumătate de secol în linia întâi a frontului de constituire a culturii românești moderne”.
În semn de cinstire, „Societatea culturală și științifică” din Vrancea îi poartă numele „Simion Mehedinți”. Prin truda și voința acesteia, în anul 1993, osemintele marelui dispărut, i-au fost aduse „acasă în satul său natal, Soveja, alături de ai săi”.
Profesorul Nicolae Al. Rădulescu
În viața școlii și a cercetării geografice, s-a afirmat profesorul Nicolae Al. Rădulescu, de la Liceul „Unirea” din Focșani, ajuns prin muncă și tenacitate, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române. S-a născut într-o familie de gospodari podgoreni din satul Budești (azi comuna Cotești) (n. 22 octombrie 1905 – d. 23 ianuarie 1989). Harnicul dascăl de la „Unirea” a lăsat o operă impresionantă legată de fostul județ Putna și orașul Focșani.
În 1936 dobândește titlul de doctor în Geografie cu teza „Vrancea – geografie fizică și umană”, pentru care primește distincția „Cum laude”. Lucrarea a fost premiată în 1938 de Academia Română, cu premiul „Gheorghe Lazăr”. La recomandarea lui Simion Mehedinți a fost ales, în 27 mai 1948, membru corespondent la Secțiunea istorie a Academiei Române. Începând din 1952, „în obsedantul deceniu”, a fost înlăturat din funcția de profesor al Universității din București, pentru că a deservit regimurile autoritare, iar părinții săi erau „chiaburi”.
Între anii 1938-1943 a condus „Revista Geografică Română” (12 fascicule editate), care a fost un îndreptar în cercetarea și cunoașterea geografică.
Împins cu brutalitate într-un con de umbră, de autoritățile timpului, harnicul profesor s-a retras în domeniul didactic inferior, din agricultură, unde neobosit a elaborat lucrarea „Geografia Agriculturii României”.
N. Al. Rădulescu a cunoscut bine meleagurile natale și, în semn de prețuire, o bună parte din lucrările sale au fost legate de Putna și orașul Focșani: „Târgurile anuale din Ținutul Putna” (1931), „Călăuza orașului Focșani” (1932), „Vechea industrie vrânceană” (1936) și altele. Toți cei ce doresc să cunoască Vrancea și lumea ei fascinantă, trebuie să studieze opera distinsului dascăl.
În calitate de fost dascăl la „Liceul Unirea” a introdus pentru prima dată filmul, ca mijloc didactic de lucru cu elevii, filmele și proiectarea fiind suportate pe cheltuiala profesorului Rădulescu. Generații întregi îl vor pomeni!
Fiica sa, profesoara Sorina Matei, i-a continuat activitatea de cercetare și cea didactică, dar a plecat dintre noi foarte timpuriu.
Profesorul universitar Ion Conea
Foto;Ion Conea
Profesorul universitar Ion Conea (1902-1974), apropiat lui Simion Mehedinți și N. Al. Rădulescu, a cunoscut și a bătut cu pasul „Vrancea geografică și istorică”. Îndrăgostit de această zonă din Curbura Carpaților, Ion Conea ne-a lăsat ”Vrancea - Geografie istorică, toponimie şi terminologie geografică”. Lucrarea reprezintă un admirabil instrument de lucru pentru toți cei ce vor să studieze fascinanta istorie a Vrancei.
Din lumea dascălilor de odinioară, s-au detașat două personalități: institutoarea Elena Rahtivan, care în 1922 a elaborat „Manualul de geografie a județului Putna, pentru clasa a II-a”, elogiat de S. Mehedinți, manual folosit cu succes în toată perioada interbelică.
A doua personalitate de excepție a fost profesorul de geografie Constantin Calmuschi, fost director al Liceului „Unirea”, între anii 1898-1903. Potrivit mărturiilor lăsate de jurnalistul I. M. Dumitrescu, acesta arăta: „Și-a făcut studiile în Italia, unde a acumulat multe cunoștințe, care i-au dat competență și entuziasm. La acest obiect nu avea manual, ce trebuia să-l suplinească profesorul. Notițele, le erau cerute elevilor pe caietele de desen, pe o parte elevul copia harta desenată cu o mare dexteritate de profesor, iar pe pagina cealaltă scria rezumatul lecției, precizat de profesor. Când asculta, verifica caietul și punea nota pe caiet. La sfârșit de an, organiza expoziții cu cele mai meritorii caiete, pentru a fi văzute de părinți”.
Totdeauna își actualiza lecțiile cu tot ce se întâmpla în societatea în care trăia și tot ce se petrecea în lume. Profesorul Calmuschi a agreat și a folosit cu succes excursia școlară, vizând îndeosebi cunoașterea satului vrâncean, a obiceiurilor și portului popular. Iubea muzica, iar în excursii copiii cântau „Hora Unirii”, care devenise imnul liceului.
Cu pioșenie și respect, așez la loc de cinste și neuitare, dascălii mei dragi de geografie: profesorul Constantin Davidescu, fost director adjunct al Liceului „Unirea” și profesorul Constantin Conț de la Școala Pedagogică „C. Negri” din Galați, de la care am învățat să prețuiesc Geografia și Istoria națională.
Profesor de Istorie,
Cezar Cherciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
